Cauza C‑563/12

BDV Hungary Trading Kft.

împotriva

Nemzeti Adó- és Vámhivatal Közép‑magyarországi Regionális Adó Főigazgatósága

(cerere de decizie preliminară formulată de Kúria)

„TVA — Directiva 2006/112/CE — Articolul 146 — Scutiri la export — Articolul 131 — Condiții stabilite de statele membre — Legislație națională potrivit căreia bunul destinat exportului trebuie să fi părăsit teritoriul vamal al Uniunii Europene într‑un termen fix de 90 de zile de la data livrării”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 19 decembrie 2013

Armonizarea legislațiilor fiscale – Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată – Scutiri – Scutiri la export – Livrări de bunuri expediate sau transportate în afara Uniunii – Reglementare națională care condiționează acordarea scutirii de efectuarea operațiunii de transport în afara Uniunii în termen de 90 de zile de la livrare – Inadmisibilitate

[Directiva 2006/112 a Consiliului, art. 131 și art. 146 alin. (1)]

Articolul 146 alineatul (1) și articolul 131 din Directiva 2006/112 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale potrivit căreia, în cadrul unei livrări la export, bunurile destinate exportului în afara Uniunii trebuie să fi părăsit teritoriul Uniunii Europene într‑un termen fix de 3 luni sau de 90 de zile de la data livrării, în condițiile în care simpla depășire a acestui termen are drept consecință privarea definitivă a persoanei impozabile de scutirea aferentă acestei livrări.

În această privință, termenul „expediate” utilizat la articolul 146 alineatul (1) litera (b) din directiva menționată indică faptul că exportul unui bun se efectuează și că scutirea livrării la export este aplicabilă atunci când dreptul de a dispune de acest bun în calitate de proprietar a fost transmis cumpărătorului, furnizorul stabilește că acest bun a fost expediat sau transportat în afara Uniunii, iar în urma acestei expedieri sau acestui transport bunul a părăsit în mod fizic teritoriul Uniunii. Acest articol nu prevede o condiție potrivit căreia bunul destinat exportului trebuie să fi părăsit teritoriul Uniunii într‑un termen precis pentru ca scutirea exportului prevăzută la articolul menționat să fie aplicabilă.

Cu toate acestea, scutirile prevăzute la capitolele 2-9 din titlul IX din directiva menționată, din care face parte articolul 146 din aceasta, se aplică în conformitate cu condițiile pe care statele membre le stabilesc în scopul de a asigura aplicarea corectă și directă a acestor scutiri și de a preveni orice posibilă evaziune, fraudă sau abuz. În plus, statele membre trebuie să respecte principiile generale de drept care fac parte din ordinea juridică a Uniunii, între care figurează în special principiile securității juridice, proporționalității și protecției încrederii legitime.

Astfel, în principiu, statelor membre le este permis să stabilească un termen rezonabil de export, pentru a verifica dacă un bun care face obiectul unei livrări la export a ieșit efectiv din Uniune. Astfel, a impune vânzătorului unui bun destinat exportului un termen precis la expirarea căruia acest bun trebuie să fi părăsit teritoriul vamal al Uniunii constituie un mijloc adecvat în acest scop. Cu toate acestea, un asemenea termen nu trebuie să depășească ceea ce este necesar în acest scop.

(a se vedea punctele 24-29, 34-36 și 42 și dispozitivul)

Cauza C‑563/12

BDV Hungary Trading Kft.

împotriva

Nemzeti Adó- és Vámhivatal Közép‑magyarországi Regionális Adó Főigazgatósága

(cerere de decizie preliminară formulată de Kúria)

„TVA — Directiva 2006/112/CE — Articolul 146 — Scutiri la export — Articolul 131 — Condiții stabilite de statele membre — Legislație națională potrivit căreia bunul destinat exportului trebuie să fi părăsit teritoriul vamal al Uniunii Europene într‑un termen fix de 90 de zile de la data livrării”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 19 decembrie 2013

Armonizarea legislațiilor fiscale — Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată — Scutiri — Scutiri la export — Livrări de bunuri expediate sau transportate în afara Uniunii — Reglementare națională care condiționează acordarea scutirii de efectuarea operațiunii de transport în afara Uniunii în termen de 90 de zile de la livrare — Inadmisibilitate

[Directiva 2006/112 a Consiliului, art. 131 și art. 146 alin. (1)]

Articolul 146 alineatul (1) și articolul 131 din Directiva 2006/112 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale potrivit căreia, în cadrul unei livrări la export, bunurile destinate exportului în afara Uniunii trebuie să fi părăsit teritoriul Uniunii Europene într‑un termen fix de 3 luni sau de 90 de zile de la data livrării, în condițiile în care simpla depășire a acestui termen are drept consecință privarea definitivă a persoanei impozabile de scutirea aferentă acestei livrări.

În această privință, termenul „expediate” utilizat la articolul 146 alineatul (1) litera (b) din directiva menționată indică faptul că exportul unui bun se efectuează și că scutirea livrării la export este aplicabilă atunci când dreptul de a dispune de acest bun în calitate de proprietar a fost transmis cumpărătorului, furnizorul stabilește că acest bun a fost expediat sau transportat în afara Uniunii, iar în urma acestei expedieri sau acestui transport bunul a părăsit în mod fizic teritoriul Uniunii. Acest articol nu prevede o condiție potrivit căreia bunul destinat exportului trebuie să fi părăsit teritoriul Uniunii într‑un termen precis pentru ca scutirea exportului prevăzută la articolul menționat să fie aplicabilă.

Cu toate acestea, scutirile prevăzute la capitolele 2-9 din titlul IX din directiva menționată, din care face parte articolul 146 din aceasta, se aplică în conformitate cu condițiile pe care statele membre le stabilesc în scopul de a asigura aplicarea corectă și directă a acestor scutiri și de a preveni orice posibilă evaziune, fraudă sau abuz. În plus, statele membre trebuie să respecte principiile generale de drept care fac parte din ordinea juridică a Uniunii, între care figurează în special principiile securității juridice, proporționalității și protecției încrederii legitime.

Astfel, în principiu, statelor membre le este permis să stabilească un termen rezonabil de export, pentru a verifica dacă un bun care face obiectul unei livrări la export a ieșit efectiv din Uniune. Astfel, a impune vânzătorului unui bun destinat exportului un termen precis la expirarea căruia acest bun trebuie să fi părăsit teritoriul vamal al Uniunii constituie un mijloc adecvat în acest scop. Cu toate acestea, un asemenea termen nu trebuie să depășească ceea ce este necesar în acest scop.

(a se vedea punctele 24-29, 34-36 și 42 și dispozitivul)