Cauza C‑558/12 P

Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

împotriva

riha WeserGold Getränke GmbH & Co. KG

„Recurs — Marcă comunitară — Marca verbală WESTERN GOLD — Opoziția titularului mărcilor verbale naționale, internațională și comunitară WeserGold, Wesergold și WESERGOLD”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 23 ianuarie 2014

1. Marcă comunitară — Definiția și dobândirea mărcii comunitare — Motive relative de refuz — Opoziție a titularului unei mărci anterioare identice sau similare înregistrate pentru produse sau servicii identice sau similare — Risc de confuzie cu marca anterioară — Caracter distinctiv pronunțat al mărcii anterioare — Lipsa incidenței în cazul lipsei de similitudine între mărcile vizate

   [Regulamentul nr. 207 al Consiliului, art. 8 alin. (1)]

2. Recurs — Interesul de a exercita acțiunea — Condiție — Recurs care poate aduce un beneficiu părții care l‑a introdus — Admisibilitatea unei cereri de înlocuire a unor motive care constituie o apărare împotriva unui motiv invocat de partea adversă

   (art. 256 TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 56 al doilea paragraf)

1.  Dintr‑o jurisprudență constantă rezultă că, în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 privind marca comunitară, un risc de confuzie presupune în același timp o identitate sau o similitudine între marca a cărei înregistrare se solicită și marca anterioară și o identitate sau o similitudine între produsele sau serviciile vizate în cererea de înregistrare și cele pentru care marca anterioară a fost înregistrată și aceste condiții sunt cumulative.

   Jurisprudența Curții în această privință este consacrată. Aceasta din urmă a amintit astfel în mai multe rânduri că, în cazul lipsei de similitudine între marca anterioară și marca a cărei înregistrare se solicită, caracterul distinctiv ridicat al mărcii anterioare, identitatea sau similitudinea produselor sau a serviciilor vizate nu sunt suficiente pentru a constata un risc de confuzie între mărcile în conflict.

   În plus, Curtea a respins ca vădit nefondat motivul întemeiat pe eroarea de drept pe care Tribunalul ar fi săvârșit‑o atunci când a statuat că o opoziție întemeiată pe articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 poate, în anumite cazuri, să fie respinsă în urma unei simple examinări a similitudinii mărcilor vizate și, așadar, în special fără a examina caracterul distinctiv eventual ridicat al mărcii anterioare. Curtea a statuat, în esență, că Tribunalul nu a săvârșit nicio eroare de drept atunci când a statuat că, întrucât camera de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) a ajuns la concluzia că mărcile vizate nu puteau nicidecum să fie considerate similare de publicul relevant, Curtea putea să deducă de aici în mod întemeiat că orice risc de confuzie era exclus, fără a fi necesară în prealabil examinarea în special a eventualului caracter distinctiv ridicat al mărcii anterioare în cadrul aprecierii globale a riscului de confuzie.

   Similitudinea mărcilor în cauză este, în consecință, o condiție necesară în vederea aprecierii existenței unui risc de confuzie, în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009. Prin urmare, lipsa de similitudine a mărcilor în conflict face ca acest articol 8 să devină inaplicabil.

   Caracterul distinctiv accentuat prin utilizarea unei mărci este, în consecință, un element care trebuie luat în considerare pentru a aprecia dacă similitudinea semnelor sau a produselor și a serviciilor este suficientă pentru a da naștere unui risc de confuzie.

   (a se vedea punctele 41-45)

2.  Pentru ca o cerere de înlocuire a unor motive să fie admisibilă, ea presupune existența unui interes de a exercita acțiunea, în sensul că trebuie să fie susceptibilă, prin rezultatul său, să aducă un beneficiu părții care a formulat‑o. Această situație se poate regăsi atunci când cererea de înlocuire a unor motive constituie o apărare împotriva unui motiv invocat de reclamant.

   (a se vedea punctul 55)

Cauza C‑558/12 P

Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

împotriva

riha WeserGold Getränke GmbH & Co. KG

„Recurs — Marcă comunitară — Marca verbală WESTERN GOLD — Opoziția titularului mărcilor verbale naționale, internațională și comunitară WeserGold, Wesergold și WESERGOLD”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 23 ianuarie 2014

1. Marcă comunitară – Definiția și dobândirea mărcii comunitare – Motive relative de refuz – Opoziție a titularului unei mărci anterioare identice sau similare înregistrate pentru produse sau servicii identice sau similare – Risc de confuzie cu marca anterioară – Caracter distinctiv pronunțat al mărcii anterioare – Lipsa incidenței în cazul lipsei de similitudine între mărcile vizate

   [Regulamentul nr. 207 al Consiliului, art. 8 alin. (1)]

2. Recurs – Interesul de a exercita acțiunea – Condiție – Recurs care poate aduce un beneficiu părții care l‑a introdus – Admisibilitatea unei cereri de înlocuire a unor motive care constituie o apărare împotriva unui motiv invocat de partea adversă

   (art. 256 TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 56 al doilea paragraf)

1.  Dintr‑o jurisprudență constantă rezultă că, în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 privind marca comunitară, un risc de confuzie presupune în același timp o identitate sau o similitudine între marca a cărei înregistrare se solicită și marca anterioară și o identitate sau o similitudine între produsele sau serviciile vizate în cererea de înregistrare și cele pentru care marca anterioară a fost înregistrată și aceste condiții sunt cumulative.

   Jurisprudența Curții în această privință este consacrată. Aceasta din urmă a amintit astfel în mai multe rânduri că, în cazul lipsei de similitudine între marca anterioară și marca a cărei înregistrare se solicită, caracterul distinctiv ridicat al mărcii anterioare, identitatea sau similitudinea produselor sau a serviciilor vizate nu sunt suficiente pentru a constata un risc de confuzie între mărcile în conflict.

   În plus, Curtea a respins ca vădit nefondat motivul întemeiat pe eroarea de drept pe care Tribunalul ar fi săvârșit‑o atunci când a statuat că o opoziție întemeiată pe articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 poate, în anumite cazuri, să fie respinsă în urma unei simple examinări a similitudinii mărcilor vizate și, așadar, în special fără a examina caracterul distinctiv eventual ridicat al mărcii anterioare. Curtea a statuat, în esență, că Tribunalul nu a săvârșit nicio eroare de drept atunci când a statuat că, întrucât camera de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) a ajuns la concluzia că mărcile vizate nu puteau nicidecum să fie considerate similare de publicul relevant, Curtea putea să deducă de aici în mod întemeiat că orice risc de confuzie era exclus, fără a fi necesară în prealabil examinarea în special a eventualului caracter distinctiv ridicat al mărcii anterioare în cadrul aprecierii globale a riscului de confuzie.

   Similitudinea mărcilor în cauză este, în consecință, o condiție necesară în vederea aprecierii existenței unui risc de confuzie, în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009. Prin urmare, lipsa de similitudine a mărcilor în conflict face ca acest articol 8 să devină inaplicabil.

   Caracterul distinctiv accentuat prin utilizarea unei mărci este, în consecință, un element care trebuie luat în considerare pentru a aprecia dacă similitudinea semnelor sau a produselor și a serviciilor este suficientă pentru a da naștere unui risc de confuzie.

   (a se vedea punctele 41-45)

2.  Pentru ca o cerere de înlocuire a unor motive să fie admisibilă, ea presupune existența unui interes de a exercita acțiunea, în sensul că trebuie să fie susceptibilă, prin rezultatul său, să aducă un beneficiu părții care a formulat‑o. Această situație se poate regăsi atunci când cererea de înlocuire a unor motive constituie o apărare împotriva unui motiv invocat de reclamant.

   (a se vedea punctul 55)