Cauzele conexate C‑501/12-C‑506/12, C‑540/12 și C‑541/12

Thomas Specht și alții

împotriva

Land Berlin

și

Bundesrepublik Deutschland

(cereri de decizie preliminară formulate de Verwaltungsgericht Berlin)

„Trimitere preliminară — Politica socială — Directiva 2000/78/CE — Egalitate de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă — Articolul 2, articolul 3 alineatul (1) litera (c) și articolul 6 alineatul (1) — Discriminare directă pe motive de vârstă — Salariu de bază al funcționarilor determinat în funcție de vârstă — Sistem tranzitoriu — Perpetuarea tratamentului diferențiat — Justificări — Dreptul la repararea prejudiciului — Răspunderea statului membru — Principiile echivalenței și efectivității”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a doua) din 19 iunie 2014

1. Politica socială — Egalitate de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă — Directiva 2000/78 — Domeniu de aplicare — Condiții de remunerare a funcționarilor — Includere

   [art. 153 alin. (5) TFUE; Directiva 2000/78 a Consiliului, art. 3 alin. (1) lit. (c)]

2. Politica socială — Egalitate de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă — Directiva 2000/78 — Interzicerea discriminării pe motive de vârstă — Reglementare națională care prevede, la momentul angajării, determinarea treptei salariului de bază al unui funcționar, în cadrul fiecărui grad al unei funcții, în funcție de vârsta acestuia — Inadmisibilitate — Justificare — Proporționalitate — Lipsă

   [Directiva 2000/78 a Consiliului, art. 2 și art. 6 alin. (1)]

3. Politica socială — Egalitate de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă — Directiva 2000/78 — Interzicerea discriminării pe motive de vârstă — Regim tranzitoriu de remunerare a funcționarilor titularizați înainte de intrarea în vigoare a unei noi legislații care înlocuiește vechiul sistem de remunerare bazat pe o discriminare legată de vârsta funcționarului — Menținerea pentru o perioadă tranzitorie a anumite efecte discriminatorii pentru garantarea menținerii drepturilor dobândite — Admisibilitate

   [Directiva 2000/78 a Consiliului, art. 2 și art. 6 alin. (1)]

4. Politica socială — Egalitate de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă — Directiva 2000/78 — Interzicerea discriminării pe motive de vârstă — Încălcarea principiului nediscriminării pe motive de vârstă prin reglementarea națională privind remunerarea funcționarilor — Consecințe — Obligația de a se acorda în mod retroactiv funcționarilor discriminați o sumă echivalentă cu diferența dintre remunerația încasată efectiv și cea corespunzătoare treptei celei mai înalte a gradului lor — Inexistență — Obligațiile și competențele instanței naționale sesizate — Obligația de a repara prejudiciul cauzat particularilor — Condiții — Verificare de către instanța de trimitere

   (Directiva 2000/78 a Consiliului, art. 17)

5. Dreptul Uniunii Europene — Drepturi acordate particularilor — Modalități procedurale naționale — Reglementare națională care prevede obligația funcționarului de a invoca un drept la prestații în numerar care nu decurg în mod direct din lege înainte de sfârșitul exercițiului bugetar în curs — Admisibilitate — Condiții — Respectarea principiilor echivalenței și efectivității

1.  Articolul 3 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2000/78 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă trebuie interpretat în sensul că este aplicabil condițiilor de remunerare a funcționarilor.

   Astfel, deși este adevărat că articolul 153 alineatul (5) TFUE prevede o excepție de la competența Uniunii în materie de politică socială, constând în faptul că aceasta nu este autorizată să intervină, în special, în domeniul remunerațiilor, este necesar să se facă distincție între termenul „remunerație”, în sensul articolului 153 alineatul (5) TFUE, și același termen care figurează la articolul 3 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2000/78. Condițiile de remunerare fac parte din condițiile de încadrare în muncă și nu vizează în mod direct stabilirea cuantumului remunerației.

   (a se vedea punctele 32, 34 și 37 și dispozitiv 1)

2.  Articolul 2 și articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2000/78 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei măsuri naționale în temeiul căreia, în cadrul fiecărui grad al unei funcții, treapta salariului de bază al unui funcționar este determinată, la angajarea acestuia, în funcție de vârsta sa.

   Deși recurgerea la criteriul bazat pe vechimea în muncă este, de regulă, corespunzătoare pentru realizarea acestui obiectiv al recompensării experienței dobândite de funcționar, încadrarea inițială a unui funcționar care nu are nicio experiență profesională într‑o anumită treaptă a unui anumit grad nu se întemeiază decât pe vârsta acestuia. Astfel, stabilirea în funcție de vârstă a treptei salariului de bază la angajarea unui funcționar depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.

   (a se vedea punctele 48 și 50-52 și dispozitiv 2)

3.  Articolul 2 și articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2000/78 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei legislații naționale care definește, în cadrul unui nou sistem de remunerare, modalitățile de reîncadrare a funcționarilor titularizați înainte de intrarea în vigoare a acestei legislații și care prevede, pe de o parte, că treapta salarială în care aceștia vor fi încadrați este determinată doar pe baza cuantumului salariului de bază pe care îl primeau în temeiul sistemului de remunerare anterior, în condițiile în care acesta se întemeia pe o discriminare legată de vârsta funcționarului, și, pe de altă parte, că avansarea ulterioară în noua grilă de salarizare va fi determinată exclusiv în funcție de experiența profesională dobândită de la intrarea în vigoare a legislației respective.

   Legiuitorul național nu a depășit limitele marjei sale de apreciere atunci când a considerat că nu era nici realist, nici de dorit ca noul sistem de încadrare să se aplice retroactiv tuturor funcționarilor deja titularizați sau ca acestora să li se aplice un sistem tranzitoriu care să garanteze funcționarului deja titularizat și favorizat nivelul de remunerare anterior atât timp cât nu va fi dobândit experiența impusă de noul sistem de remunerare pentru a putea avea dreptul la o remunerație superioară. În aceste împrejurări, nu se poate impune să se efectueze o examinare individuală a fiecărui caz în parte pentru a stabili retroactiv și individual perioadele de experiență anterioare, în măsura în care gestiunea sistemului în discuție trebuie să rămână viabilă din punct de vedere tehnic și economic.

   (a se vedea punctele 78-80 și 86 și dispozitiv 3)

4.  Revine instanței naționale obligația de a stabili ce consecințe juridice rezultă din constatarea neconformității cu Directiva 2000/78 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă a unei legislații naționale care definește modalitățile de încadrare, în cadrul unui nou sistem de remunerare, a funcționarilor titularizați înainte de intrarea în vigoare a acestei legislații.

   Desigur, respectarea principiului egalității nu poate fi asigurată decât prin acordarea în favoarea persoanelor din categoria defavorizată a acelorași avantaje ca cele de care beneficiază persoanele din categoria privilegiată. Cu toate acestea, în condițiile în care nu există, în cadrul unei legislații naționale, un sistem de referință valabil, nu este posibil să se desemneze o categorie de funcționari favorizați. În astfel de împrejurări, în cazul încălcării principiului nediscriminării pe motive de vârstă prin reglementarea națională privind remunerarea funcționarilor, dreptul Uniunii, în special articolul 17 din Directiva 2000/78, nu impune, așadar, să se acorde retroactiv funcționarilor discriminați o sumă echivalentă cu diferența dintre remunerația încasată efectiv și cea corespunzătoare treptei celei mai înalte a gradului lor.

   Revine instanței de trimitere obligația să verifice dacă sunt întrunite toate condițiile stabilite de jurisprudența Curții de Justiție pentru a putea angaja răspunderea statului membru în temeiul dreptului Uniunii.

   (a se vedea punctele 94-96, 107 și 108 și dispozitiv 4)

5.  Dreptul Uniunii ne se opune unei norme naționale care prevede obligația funcționarului de a invoca un drept la prestații în numerar care nu decurg în mod direct din lege, într‑un termen relativ scurt, și anume înainte de sfârșitul exercițiului bugetar în curs, dacă această normă nu aduce atingere nici principiului echivalenței, nici principiului efectivității.

   Astfel, în ceea ce privește principiul efectivității, stabilirea unor termene rezonabile de introducere a acțiunilor, sub sancțiunea decăderii, în vederea asigurării securității juridice, care protejează deopotrivă și contribuabilul, și administrația în cauză, nu este de natură să facă practic imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite de ordinea juridică a Uniunii.

   (a se vedea punctele 114 și 115 și dispozitiv 5)