Cauza C-370/12

Thomas Pringle

împotriva

Governement of Ireland și alții

(cerere de decizie preliminară formulată de Supreme Court)

„Mecanism de stabilitate pentru statele membre a căror monedă este euro — Decizia 2011/199/UE — Modificare a articolului 136 TFUE — Validitate — Articolul 48 alineatul (6) TUE — Procedură de revizuire simplificată — Tratatul MES — Politică economică și monetară — Competența statelor membre”

Sumar – Hotărârea Curții (Adunare plenară) din 27 noiembrie 2012

1. Întrebări preliminare – Aprecierea validității – Competența Curții – Decizie a Consiliului European adoptată în conformitate cu procedura de revizuire simplificată a Tratatului FUE – Includere – Domeniu de aplicare

   [art. 19 alin. (1) primul paragraf TUE și art. 48 alin. (6) TUE; art. 267 TFUE]

2. Întrebări preliminare – Controlul jurisdicțional al legalității actelor instituțiilor – Acte cu aplicabilitate generală – Necesitatea ca persoanele fizice sau juridice să utilizeze calea excepției de ilegalitate sau a trimiterii preliminare în aprecierea validității – Obligația instanțelor naționale de a aplica normele procedurale naționale astfel încât să permită contestarea legalității actelor cu aplicabilitate generală ale Uniunii – Limite – Întrebare privind validitatea unei decizii neatacate în temeiul articolului 263 TFUE, astfel încât să determine pierderea calității procesuale active sau expirarea termenelor de introducere a unei acțiuni în anulare

   (art. 263 TFUE și 267 TFUE)

3. Politică economică și monetară – Procedură de revizuire simplificată a Tratatului FUE – Modificarea articolului 136 TFUE care permite instituirea unui mecanism de stabilitate pentru statele membre a căror monedă este euro – Aprecierea validității – Revizuire care se referă numai la dispoziții din partea a treia din TratatulFUE

   [art. 4 alin. (1) TUE, art. 5 alin. (2) TUE și art. 48 alin. (6) TUE; art. 2 alin. (3) TFUE, art. 5 alin. (1) TFUE și art. 136 TFUE; Decizia 2011/199 a Consiliului European]

4. Politică economică și monetară – Procedură de revizuire simplificată a Tratatului FUE – Modificarea articolului 136 TFUE care permite instituirea unui mecanism de stabilitate pentru statele membre a căror monedă este euro – Aprecierea validității – Revizuire care nu extinde competențele Uniunii

   [art. 48 alin. (6) TUE; art. 136 TFUE; Decizia 2011/199 a Consiliului European]

5. Întrebări preliminare – Admisibilitate – Cerere care nu cuprinde motivele care justifică trimiterea la Curte – Inadmisibilitate

   [art. 267 TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 23; Regulamentul de procedură al Curții, art. 94 lit. (c)]

6. Politică economică și monetară – Politică monetară – Competență exclusivă a Uniunii – Încheiere de către statele membre a căror monedă este euro a unui tratat de instituire a unui mecanism european de stabilitate – Admisibilitate

   [art. 3 alin. (1) lit. (c) TFUE, art. 123 alin. (1) TFUE și art. 127 TFUE]

7. Politică economică și monetară – Politică monetară – Competență exclusivă a Uniunii – Încheiere de către statele membre a căror monedă este euro a unui acord de instituire a unui mecanism european de stabilitate – Afectarea normelor comune în materie de politică economică și monetară a Uniunii – Inexistență

   [art. 4 alin. (1) TUE și art. 5 alin. (2) TUE; art. 3 alin. (2) TFUE și art. 122 alin. (2) TFUE]

8. Politică economică și monetară – Politică economică – Coordonarea politicilor economice – Încheiere de către statele membre a căror monedă este euro a unui tratat de instituire a unui mecanism european de stabilitate – Modificare fundamentală a ordinii juridice a Uniunii – Inexistență

   [art. 2 alin. (3) TFUE, art. 119 TFUE-121 TFUE, art. 125 TFUE și art. 126 alin. (7) și (8) TFUE]

9. Politică economică și monetară – Politică economică – Competența Uniunii de a acorda asistență financiară statelor membre aflate în dificultate – Încheiere de către statele membre a căror monedă este euro a unui tratat de instituire a unui mecanism european de stabilitate – Neafectarea acestei competențe

   (art. 122 TFUE)

10. Politică economică și monetară – Politică economică – Interdicție ca Banca Centrală Europeană și celelalte bănci centrale să acorde credite pe descoperit de cont și alte credite și să cumpere titluri de creanță – Încheiere de către statele membre a căror monedă este euro a unui tratat de instituire a unui mecanism european de stabilitate – Admisibilitate

    (art. 123 TFUE)

11. Politică economică și monetară – Politică economică – Interdicție ca Uniunea sau un stat membru să răspundă pentru angajamentele unui alt stat membru sau să și le asume – Încheiere de către statele membre a căror monedă este euro a unui tratat de instituire a unui mecanism european de stabilitate – Admisibilitate

    (art. 125 TFUE)

12. Politică economică și monetară – Obligația de respectare a principiului competențelor de atribuire – Atribuire prin Tratatul de instituire a mecanismului european de stabilitate, încheiat de statele membre, a unor noi atribuții Comisiei, Băncii Centrale Europene și Curții de Justiție – Admisibilitate

    [art. 13 alin. (2) TUE și art. 17 alin. (1) TUE; art. 273 TFUE]

13. Dreptul Uniunii Europene – Principii generale ale dreptului – Norme și principii din tratat și din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Protecție jurisdicțională efectivă – Tratatul de instituire a mecanismului european de stabilitate

    (Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47)

14. Politică economică și monetară – Procedură de revizuire simplificată a Tratatului FUE – Competența statelor membre de a încheia și de a ratifica Tratatul de instituire a unui mecanism european de stabilitate care modifică articolul 136 TFUE înainte de intrarea în vigoare a deciziei de modificare a acestei dispoziții

    [art. 48 alin. (6) TUE; art. 136 TFUE; Decizia 2011/199 a Consiliului European, art. 1]

1.  Tratatul de la Lisabona a introdus, alături de procedura de revizuire ordinară a Tratatului FUE, o procedură de revizuire simplificată în temeiul articolului 48 alineatul (6) TUE a cărei aplicare este subordonată respectării mai multor condiții. Întrucât controlul respectării condițiilor menționate este necesar pentru a se constata dacă procedura de revizuire simplificată poate fi aplicată, este de competența Curții de Justiție, în calitate de instituție care, în temeiul articolului 19 alineatul (1) primul paragraf TUE, asigură respectarea dreptului în interpretarea și aplicarea tratatelor, să examineze validitatea unei decizii a Consiliului European întemeiate pe articolul 48 alineatul (6) TUE.

   În acest scop, revine Curții sarcina de a verifica, pe de o parte, că normele de procedură prevăzute la articolul 48 alineatul (6) menționat au fost respectate și, pe de altă parte, că modificările decise nu se referă decât la a treia parte din Tratatul FUE, ceea ce implică faptul că acestea nu determină nicio modificare a dispozițiilor altei părți din tratatele pe care se întemeiază Uniunea și că nu extind competențele acesteia.

   (a se vedea punctele 31 și 33-36)

2.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 39-42)

3.  Decizia 2011/199/UE a Consiliului European de modificare a articolului 136 din Tratatul FUE cu privire la un mecanism de stabilitate pentru statele membre a căror monedă este euro îndeplinește condiția prevăzută la articolul 48 alineatul (6) primul și al doilea paragraf TUE, potrivit căreia o revizuire a Tratatului FUE prin intermediul procedurii de revizuire simplificate poate avea ca obiect numai dispozițiile părții a treia din Tratatul FUE.

   În primul rând, articolul 1 din Decizia 2011/199, care, prin adăugarea alineatului (3) la articolul 136 TFUE, urmărește instituirea unui mecanism de stabilitate, nu este de natură să afecteze competența exclusivă recunoscută Uniunii prin articolul 3 alineatul (1) litera (c) TFUE în domeniul politicii monetare pentru statele membre a căror monedă este euro. Astfel, având în vedere obiectivele încredințate mecanismului de stabilitate, mijloacele prevăzute pentru atingerea acestora, precum și legătura strânsă care există între acest mecanism pe de o parte, dispozițiile Tratatului FUE referitoare la politica economică pe de altă parte, precum și cadrul de reglementare pentru consolidarea guvernanței economice a Uniunii, instituirea mecanismului menționat intră în sfera politicii economice. Astfel, în primul rând, în ceea ce privește obiectivul urmărit de mecanismul menționat, care este menținerea stabilității zonei euro în ansamblu, acesta se distinge în mod clar de obiectivul de menținere a stabilității prețurilor, care reprezintă obiectivul principal al politicii monetare a Uniunii. În al doilea rând, în ceea ce privește mijloacele avute în vedere pentru atingerea obiectivului vizat, Decizia 2011/199 precizează numai că mecanismul de stabilitate va acorda întreaga asistență financiară necesară și nu cuprinde nicio altă indicație cu privire la funcționarea acestui mecanism. Or, acordarea unei asistențe financiare unui stat membru nu intră, în mod evident, în sfera politicii monetare.

   În al doilea rând, Decizia 2011/199 nu afectează competența Uniunii în domeniul coordonării politicilor economice ale statelor membre. Astfel, din moment ce articolul 2 alineatul (3) și articolul 5 alineatul (1) TFUE limitează rolul Uniunii în domeniul politicii economice la adoptarea de măsuri de coordonare, dispozițiile Tratatelor UE și FUE nu conferă o competență specifică Uniunii pentru instituirea unui mecanism de stabilitate precum cel avut în vedere de această decizie. Prin urmare, având în vedere articolul 4 alineatul (1) TUE și articolul 5 alineatul (2) TUE, statele membre a căror monedă este euro sunt competente să încheie între ele un acord privind instituirea unui mecanism de stabilitate, precum cel prevăzut la articolul 1 din Decizia 2011/199. Totuși, statele membre menționate nu pot eluda respectarea dreptului Uniunii în exercitarea competențelor lor în acest domeniu. Or, stricta condiționare căreia îi este supusă acordarea unei asistențe financiare prin mecanismul de stabilitate, în temeiul alineatului (3) al articolului 136 TFUE, urmărește să asigure că, în cadrul funcționării sale, acest mecanism va respecta dreptul Uniunii, inclusiv măsurile adoptate de Uniune în cadrul coordonării politicilor economice ale statelor membre.

   (a se vedea punctele 56, 57, 60, 63, 64, 68-70 și 72 și dispozitiv 1)

4.  Decizia 2011/199 a Consiliului European de modificare a articolului 136 din Tratatul FUE cu privire la un mecanism de stabilitate pentru statele membre a căror monedă este euro nu atribuie nicio competență nouă Uniunii. Astfel, această modificare nu creează niciun temei juridic pentru a permite Uniunii angajarea unei acțiuni care nu era posibilă înainte de intrarea în vigoare a acestei modificări a Tratatului FUE. Pe de altă parte, împrejurarea că Tratatul de instituire a unui mecanism european de stabilitate recurge la instituții ale Uniunii, în special la Comisie și la Banca Centrală Europeană, nu este de natură să afecteze validitatea Deciziei 2011/199, care prevede numai instituirea unui mecanism de stabilitate de către statele membre și nu menționează nimic cu privire la vreun eventual rol al instituțiilor Uniunii în acest cadru. În consecință, Decizia 2011/199 îndeplinește condiția prevăzută la articolul 48 alineatul (6) TUE, potrivit căreia o revizuire a Tratatului FUE prin intermediul procedurii simplificate nu poate determina o extindere a competențelor atribuite Uniunii în tratate.

   (a se vedea punctele 73-75 și dispozitiv 1)

5.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 84 și 86)

6.  Articolul 3 alineatul (1) litera (c) TFUE și articolul 127 TFUE nu se opun încheierii între statele membre a căror monedă este euro a unui acord precum Tratatul de instituire a unui mecanism european de stabilitate (Tratatul MES), nici ratificării sale de către acestea.

   Astfel, activitățile MES nu intră în sfera politicii monetare, vizată de aceste dispoziții din Tratatul FUE, întrucât acest mecanism nu are ca obiectiv menținerea stabilității prețurilor, ci urmărește satisfacerea necesităților de finanțare ale membrilor săi, și anume statele membre a căror monedă este euro, care se confruntă sau riscă să se confrunte cu probleme grave de finanțare, dacă este indispensabil pentru menținerea stabilității financiare a zonei euro în ansamblu și a statelor sale membre. În acest scop, MES nu este abilitat nici să stabilească rate directoare ale dobânzii pentru zona euro, nici să emită euro, asistența financiară pe care o acordă trebuind să fie finanțată în totalitate, cu respectarea articolului 123 alineatul (1) TFUE, din capital eliberat sau prin emiterea de instrumente financiare, astfel cum prevede articolul 3 din tratatul de instituire a mecanismului menționat.

   Efectul eventual al activităților MES asupra stabilității prețurilor nu este de natură să infirme această constatare. Astfel, presupunând chiar că activitățile MES pot influența nivelul inflației, o astfel de influență nu va constitui decât consecința indirectă a măsurilor de politică economică adoptate.

   (a se vedea punctele 95-98 și dispozitiv 2)

7.  Articolul 3 alineatul (2) TFUE, care interzice statelor membre să încheie între ele un acord care ar putea aduce atingere normelor comune sau ar putea modifica domeniul de aplicare al acestora, nu se opune încheierii între statele membre a căror monedă este euro a unui acord precum Tratatul de instituire a unui mecanism european de stabilitate (Tratatul MES), nici ratificării sale de către acestea.

   Astfel, pe de o parte, din moment ce Fondul european de stabilitate financiară (FESF) a fost instituit de statele membre a căror monedă este euro în afara cadrului Uniunii, preluarea de către mecanismul european de stabilitate (MES) a rolului atribuit acestui fond nu poate aduce atingere normelor comune ale Uniunii sau nu poate modifica domeniul de aplicare al acestora.

   Pe de altă parte, chiar dacă rezultă din considerentul (1) al Tratatului de instituire a unui mecanism european de stabilitate (Tratatul MES) că acesta își va asuma, printre alte atribuții, rolul atribuit până atunci temporar Mecanismului european de stabilizare financiară (MESF), instituit în temeiul articolului 122 alineatul (2) TFUE, nici această împrejurare nu este de natură să aducă atingere normelor comune ale Uniunii sau să modifice domeniul de aplicare al acestora. Astfel, instituirea MES nu aduce atingere competenței Uniunii de a acorda, în temeiul articolului 122 alineatul (2) TFUE, o asistență financiară punctuală unui stat membru atunci când s-a constatat că acesta se confruntă cu dificultăți sau este serios amenințat de dificultăți grave, din cauza unor catastrofe naturale sau a unor evenimente excepționale situate în afara controlului său. Pe de altă parte, din moment ce nici articolul 122 alineatul (2) TFUE și nici o altă dispoziție din Tratatele UE și FUE nu conferă o competență specifică Uniunii pentru instituirea unui mecanism de stabilitate permanent precum MES, statele membre, având în vedere articolul 4 alineatul (1) TUE și articolul 5 alineatul (2) TUE, sunt abilitate să acționeze în acest domeniu.

   (a se vedea punctele 101-105 și dispozitiv 2)

8.  Articolul 2 alineatul (3) TFUE și articolele 119 TFUE-121 TFUE și 126 TFUE nu se opun încheierii între statele membre a căror monedă este euro a unui acord precum Tratatul de instituire a unui mecanism european de stabilitate (Tratatul MES), nici ratificării sale de către acestea.

   Astfel, statele membre sunt competente să încheie între ele un acord care instituie un mecanism de stabilitate precum Tratatul MES în măsura în care angajamentele luate de statele membre contractante în cadrul unui asemenea acord respectă dreptul Uniunii. În acest context, MES nu are drept obiect coordonarea politicilor economice ale statelor membre, ci constituie un mecanism de finanțare. Deși, cu certitudine, în temeiul articolului 3, al articolului 12 alineatul (1) și al articolului 13 alineatul (3) primul paragraf din tratatul de instituire a acestui mecanism, asistența financiară furnizată unui stat membru, membru al mecanismului menționat, face obiectul unei stricte condiționări adaptate instrumentului de asistență ales, care poate lua forma unui program de ajustare macroeconomică, condiționarea prevăzută nu constituie totuși un instrument de coordonare a politicilor economice ale statelor membre, ci urmărește asigurarea compatibilității activităților MES în special cu articolul 125 TFUE și cu măsurile de coordonare adoptate de Uniune.

   În sfârșit, Tratatul MES nu aduce atingere nici competenței Consiliului de a emite recomandări în temeiul articolului 126 alineatele (7) și (8) TFUE în privința unui stat membru în care există un deficit excesiv.

   (a se vedea punctele 109-114 și dispozitiv 2)

9.  Articolul 122 TFUE are ca obiect numai asistența financiară acordată de Uniune, iar nu de către statele membre. Exercitarea de către Uniune a competenței care îi este atribuită de această dispoziție nu este afectată de instituirea mecanismului european de stabilitate.

   (a se vedea punctele 119-122 și dispozitiv 2)

10.  Articolul 123 TFUE, care interzice Băncii Centrale Europene și băncilor centrale ale statelor membre acordarea de credite pe descoperit de cont sau orice alt tip de facilitate de credit autorităților și organismelor publice ale Uniunii și ale statelor membre, precum și cumpărarea de titluri de creanță direct de la acestea, nu se opune încheierii între statele membre a căror monedă este euro a unui acord precum Tratatul de instituire a unui mecanism european de stabilitate, nici ratificării sale de către acestea. Astfel, articolul 123 TFUE se adresează în mod specific Băncii Centrale Europene și băncilor centrale ale statelor membre. Acordarea unei asistențe financiare de către un stat membru sau de un grup de state membre unui alt stat membru nu intră, așadar, în sfera interdicției menționate.

    (a se vedea punctele 123, 125 și 128 și dispozitiv 2)

11.  Articolul 125 TFUE, potrivit căruia Uniunea sau un stat membru „nu răspunde” pentru un alt stat membru și „nu își asumă angajamentele”, nu se opune încheierii între statele membre a căror monedă este euro a unui acord precum Tratatul de instituire a unui mecanism european de stabilitate (Tratatul MES), nici ratificării sale de către acestea.

    Astfel, deși articolul 125 TFUE interzice Uniunii și statelor membre acordarea unei asistențe financiare care ar avea ca efect o atingere adusă voinței statului membru beneficiar al acestei asistențe de a desfășura o politică bugetară sănătoasă, în schimb, această dispoziție nu interzice acordarea unei asemenea asistențe de către unul sau mai multe state membre unui stat membru, din moment ce acesta rămâne responsabil pentru propriile angajamente față de creditorii săi și dacă condițiile atașate unei astfel de asistențe sunt de natură să îl determine pe acesta să pună în aplicare o politică bugetară sănătoasă.

    În ceea ce privește Tratatul MES, MES nu garantează în primul rând datoriile statului membru beneficiar. Acesta răspunde față de creditorii săi pentru angajamentele sale financiare, dat fiind că, conform articolului 13 alineatul (6) din tratatul de instituire a acestui mecanism, orice asistență financiară acordată în temeiul articolelor 14-16 din acesta trebuie să îi fie rambursată de statul membru beneficiar și că, potrivit articolului 20 alineatul (1) din tratatul menționat, cuantumul care trebuie rambursat este majorat cu o marjă adecvată. Din aceleași motive, MES nu își asumă răspunderea pentru datoria statului beneficiar al achiziționării unor titluri emise pe piața primară, care este asimilabilă acordării unui împrumut. Statul membru care a emis titlurile rămâne, în plus, singurul responsabil pentru datoriile contractate prin achiziționarea de pe piața secundară a unor titluri emise de un stat membru al MES.

    În al doilea rând, un sprijin pentru stabilitate poate fi acordat numai atunci când este indispensabil pentru menținerea stabilității financiare a zonei euro în ansamblul său, precum și a statelor sale membre și acordarea acestui sprijin este subordonată unor condiții stricte adaptate instrumentului de asistență financiară ales, urmărind în special să garanteze continuarea de către statele membre a unei politici bugetare sănătoase.

    În sfârșit, atunci când un stat membru al MES nu plătește fondurile apelate și când se lansează un apel de fonduri majorat tuturor celorlalți membri, statul membru al mecanismului menționat care nu și-a îndeplinit obligația continuă să fie obligat să elibereze partea sa de capital. Astfel, ceilalți membri ai MES nu sunt garanți ai datoriei membrului care nu și-a îndeplinit obligația.

    Prin urmare, un mecanism precum MES și statele membre care participă la acesta nu răspund pentru angajamentele unui stat membru beneficiar al unui sprijin pentru stabilitate și nici nu și le asumă, în sensul articolului 125 TFUE.

    (a se vedea punctele 130, 136-143 și 145-147 și dispozitiv 2)

12.  Articolul 13 alineatul (2) TUE, care prevede printre altele că fiecare instituție acționează în limitele atribuțiilor care îi sunt conferite prin tratate, în conformitate cu procedurile, condițiile și scopurile prevăzute de acestea, nu se opune încheierii între statele membre a căror monedă este euro a unui acord precum Tratatul de instituire a unui mecanism european de stabilitate (Tratatul MES), nici ratificării sale de către acestea, atribuirea prin Tratatul MES a unor noi competențe Comisiei, Băncii Centrale Europene și Curții de Justiție fiind compatibilă cu atribuțiile lor definite în tratate.

    Astfel, statele membre, în domenii care nu sunt de competența exclusivă a Uniunii, au dreptul de a încredința, în afara cadrului Uniunii, misiuni instituțiilor, cum ar fi coordonarea unei acțiuni colective întreprinse de statele membre sau gestionarea unei asistențe financiare, în măsura în care aceste misiuni nu denaturează atribuțiile pe care Tratatele UE și FUE le conferă acestor instituții. Or, atribuțiile încredințate Comisiei și Băncii Centrale Europene în cadrul Tratatului MES constituie astfel de misiuni.

    Aceste atribuții încredințate în cadrul Tratatului MES nu presupun nicio putere decizională proprie. Pe de altă parte, aceste atribuții nu denaturează atribuțiile pe care tratatele le conferă acestor instituții în măsura în care Comisia, în temeiul articolului 17 alineatul (1) TUE, promovează interesul general și Banca Centrală Europeană își aduce sprijinul pentru politicile economice generale în Uniune, conform articolului 282 alineatul (2) TFUE.

    În ceea ce privește atribuirea unei competențe Curții prin articolul 37 alineatul (3) din Tratatul MES, se întemeiază direct pe articolul 273 TFUE. Conform acestui articol, Curtea este competentă să se pronunțe asupra oricărui diferend dintre statele membre în legătură cu obiectul tratatelor, în cazul în care este sesizată cu privire la acest diferend în temeiul unui compromis. Deși este adevărat că articolul 273 TFUE condiționează competența Curții de existența unui compromis, nimic nu se opune, având în vedere obiectivul urmărit de această dispoziție, ca un astfel de acord să fie dat în prealabil, prin referire la o întreagă categorie de diferende predefinite, în temeiul unei clauze, cum ar fi articolul 37 alineatul (3) din Tratatul MES. În plus, un litigiu legat de interpretarea sau de aplicarea Tratatului MES poate avea de asemenea ca obiect interpretarea sau aplicarea dispozițiilor de drept al Uniunii. În sfârșit, deși este adevărat că articolul 273 TFUE condiționează de asemenea competența Curții de prezența exclusivă a unor state membre în diferendul cu care este sesizată, în măsura în care MES este compus exclusiv din state membre, un diferend în care MES este parte poate fi considerat un diferend între state membre în sensul articolului 273 TFUE.

    (a se vedea punctele 153, 158-165, 171, 172 și 174-177 și dispozitiv 2)

13.  Principiul general al protecției jurisdicționale efective garantat de articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene nu se opune încheierii între statele membre a căror monedă este euro a unui acord precum Tratatul de instituire a unui mecanism european de stabilitate (Tratatul MES), nici ratificării sale de către aceste state membre.

    În conformitate cu articolul 51 alineatul (1) din cartă, dispozițiile acesteia se adresează statelor membre numai atunci când acestea pun în aplicare dreptul Uniunii. În temeiul alineatului (2) al aceluiași articol, carta nu extinde domeniul de aplicare al dreptului Uniunii în afara competențelor Uniunii, nu creează nici o competență sau sarcină nouă pentru Uniune și nu modifică competențele și sarcinile stabilite de tratate. Astfel, Curtea este chemată să interpreteze, în lumina cartei, dreptul Uniunii în limitele competențelor atribuite acesteia.

    Or, statele membre nu pun în aplicare dreptul Uniunii, în sensul articolului 51 alineatul (1) din cartă, atunci când instituie un mecanism de stabilitate precum MES, pentru instituirea căruia tratatele nu atribuie nicio competență specifică Uniunii.

    (a se vedea punctele 179 și 180 și dispozitiv 2)

14.  Dreptul unui stat membru de a încheia și de a ratifica Tratatul de instituire a unui mecanism european de stabilitate nu este condiționat de intrarea în vigoare a Deciziei 2011/199 a Consiliului European de modificare a articolului 136 din Tratatul FUE cu privire la un mecanism de stabilitate pentru statele membre a căror monedă este euro. Astfel, modificarea articolului 136 TFUE prin articolul 1 din Decizia 2011/199 confirmă existența unei competențe a statelor membre. Această decizie nu atribuie, așadar, nicio competență nouă statelor membre.

    (a se vedea punctele 184 și 185 și dispozitiv 3)

Cauza C-370/12

Thomas Pringle

împotriva

Governement of Ireland și alții

(cerere de decizie preliminară formulată de Supreme Court)

„Mecanism de stabilitate pentru statele membre a căror monedă este euro — Decizia 2011/199/UE — Modificare a articolului 136 TFUE — Validitate — Articolul 48 alineatul (6) TUE — Procedură de revizuire simplificată — Tratatul MES — Politică economică și monetară — Competența statelor membre”

Sumar – Hotărârea Curții (Adunare plenară) din 27 noiembrie 2012

1. Întrebări preliminare — Aprecierea validității — Competența Curții — Decizie a Consiliului European adoptată în conformitate cu procedura de revizuire simplificată a Tratatului FUE — Includere — Domeniu de aplicare

   [art. 19 alin. (1) primul paragraf TUE și art. 48 alin. (6) TUE; art. 267 TFUE]

2. Întrebări preliminare — Controlul jurisdicțional al legalității actelor instituțiilor — Acte cu aplicabilitate generală — Necesitatea ca persoanele fizice sau juridice să utilizeze calea excepției de ilegalitate sau a trimiterii preliminare în aprecierea validității — Obligația instanțelor naționale de a aplica normele procedurale naționale astfel încât să permită contestarea legalității actelor cu aplicabilitate generală ale Uniunii — Limite — Întrebare privind validitatea unei decizii neatacate în temeiul articolului 263 TFUE, astfel încât să determine pierderea calității procesuale active sau expirarea termenelor de introducere a unei acțiuni în anulare

   (art. 263 TFUE și 267 TFUE)

3. Politică economică și monetară — Procedură de revizuire simplificată a Tratatului FUE — Modificarea articolului 136 TFUE care permite instituirea unui mecanism de stabilitate pentru statele membre a căror monedă este euro — Aprecierea validității — Revizuire care se referă numai la dispoziții din partea a treia din TratatulFUE

   [art. 4 alin. (1) TUE, art. 5 alin. (2) TUE și art. 48 alin. (6) TUE; art. 2 alin. (3) TFUE, art. 5 alin. (1) TFUE și art. 136 TFUE; Decizia 2011/199 a Consiliului European]

4. Politică economică și monetară — Procedură de revizuire simplificată a Tratatului FUE — Modificarea articolului 136 TFUE care permite instituirea unui mecanism de stabilitate pentru statele membre a căror monedă este euro — Aprecierea validității — Revizuire care nu extinde competențele Uniunii

   [art. 48 alin. (6) TUE; art. 136 TFUE; Decizia 2011/199 a Consiliului European]

5. Întrebări preliminare — Admisibilitate — Cerere care nu cuprinde motivele care justifică trimiterea la Curte — Inadmisibilitate

   [art. 267 TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 23; Regulamentul de procedură al Curții, art. 94 lit. (c)]

6. Politică economică și monetară — Politică monetară — Competență exclusivă a Uniunii — Încheiere de către statele membre a căror monedă este euro a unui tratat de instituire a unui mecanism european de stabilitate — Admisibilitate

   [art. 3 alin. (1) lit. (c) TFUE, art. 123 alin. (1) TFUE și art. 127 TFUE]

7. Politică economică și monetară — Politică monetară — Competență exclusivă a Uniunii — Încheiere de către statele membre a căror monedă este euro a unui acord de instituire a unui mecanism european de stabilitate — Afectarea normelor comune în materie de politică economică și monetară a Uniunii — Inexistență

   [art. 4 alin. (1) TUE și art. 5 alin. (2) TUE; art. 3 alin. (2) TFUE și art. 122 alin. (2) TFUE]

8. Politică economică și monetară — Politică economică — Coordonarea politicilor economice — Încheiere de către statele membre a căror monedă este euro a unui tratat de instituire a unui mecanism european de stabilitate — Modificare fundamentală a ordinii juridice a Uniunii — Inexistență

   [art. 2 alin. (3) TFUE, art. 119 TFUE-121 TFUE, art. 125 TFUE și art. 126 alin. (7) și (8) TFUE]

9. Politică economică și monetară — Politică economică — Competența Uniunii de a acorda asistență financiară statelor membre aflate în dificultate — Încheiere de către statele membre a căror monedă este euro a unui tratat de instituire a unui mecanism european de stabilitate — Neafectarea acestei competențe

   (art. 122 TFUE)

10. Politică economică și monetară — Politică economică — Interdicție ca Banca Centrală Europeană și celelalte bănci centrale să acorde credite pe descoperit de cont și alte credite și să cumpere titluri de creanță — Încheiere de către statele membre a căror monedă este euro a unui tratat de instituire a unui mecanism european de stabilitate — Admisibilitate

    (art. 123 TFUE)

11. Politică economică și monetară — Politică economică — Interdicție ca Uniunea sau un stat membru să răspundă pentru angajamentele unui alt stat membru sau să și le asume — Încheiere de către statele membre a căror monedă este euro a unui tratat de instituire a unui mecanism european de stabilitate — Admisibilitate

    (art. 125 TFUE)

12. Politică economică și monetară — Obligația de respectare a principiului competențelor de atribuire — Atribuire prin Tratatul de instituire a mecanismului european de stabilitate, încheiat de statele membre, a unor noi atribuții Comisiei, Băncii Centrale Europene și Curții de Justiție — Admisibilitate

    [art. 13 alin. (2) TUE și art. 17 alin. (1) TUE; art. 273 TFUE]

13. Dreptul Uniunii Europene — Principii generale ale dreptului — Norme și principii din tratat și din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene — Protecție jurisdicțională efectivă — Tratatul de instituire a mecanismului european de stabilitate

    (Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47)

14. Politică economică și monetară — Procedură de revizuire simplificată a Tratatului FUE — Competența statelor membre de a încheia și de a ratifica Tratatul de instituire a unui mecanism european de stabilitate care modifică articolul 136 TFUE înainte de intrarea în vigoare a deciziei de modificare a acestei dispoziții

    [art. 48 alin. (6) TUE; art. 136 TFUE; Decizia 2011/199 a Consiliului European, art. 1]

1.  Tratatul de la Lisabona a introdus, alături de procedura de revizuire ordinară a Tratatului FUE, o procedură de revizuire simplificată în temeiul articolului 48 alineatul (6) TUE a cărei aplicare este subordonată respectării mai multor condiții. Întrucât controlul respectării condițiilor menționate este necesar pentru a se constata dacă procedura de revizuire simplificată poate fi aplicată, este de competența Curții de Justiție, în calitate de instituție care, în temeiul articolului 19 alineatul (1) primul paragraf TUE, asigură respectarea dreptului în interpretarea și aplicarea tratatelor, să examineze validitatea unei decizii a Consiliului European întemeiate pe articolul 48 alineatul (6) TUE.

   În acest scop, revine Curții sarcina de a verifica, pe de o parte, că normele de procedură prevăzute la articolul 48 alineatul (6) menționat au fost respectate și, pe de altă parte, că modificările decise nu se referă decât la a treia parte din Tratatul FUE, ceea ce implică faptul că acestea nu determină nicio modificare a dispozițiilor altei părți din tratatele pe care se întemeiază Uniunea și că nu extind competențele acesteia.

   (a se vedea punctele 31 și 33-36)

2.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 39-42)

3.  Decizia 2011/199/UE a Consiliului European de modificare a articolului 136 din Tratatul FUE cu privire la un mecanism de stabilitate pentru statele membre a căror monedă este euro îndeplinește condiția prevăzută la articolul 48 alineatul (6) primul și al doilea paragraf TUE, potrivit căreia o revizuire a Tratatului FUE prin intermediul procedurii de revizuire simplificate poate avea ca obiect numai dispozițiile părții a treia din Tratatul FUE.

   În primul rând, articolul 1 din Decizia 2011/199, care, prin adăugarea alineatului (3) la articolul 136 TFUE, urmărește instituirea unui mecanism de stabilitate, nu este de natură să afecteze competența exclusivă recunoscută Uniunii prin articolul 3 alineatul (1) litera (c) TFUE în domeniul politicii monetare pentru statele membre a căror monedă este euro. Astfel, având în vedere obiectivele încredințate mecanismului de stabilitate, mijloacele prevăzute pentru atingerea acestora, precum și legătura strânsă care există între acest mecanism pe de o parte, dispozițiile Tratatului FUE referitoare la politica economică pe de altă parte, precum și cadrul de reglementare pentru consolidarea guvernanței economice a Uniunii, instituirea mecanismului menționat intră în sfera politicii economice. Astfel, în primul rând, în ceea ce privește obiectivul urmărit de mecanismul menționat, care este menținerea stabilității zonei euro în ansamblu, acesta se distinge în mod clar de obiectivul de menținere a stabilității prețurilor, care reprezintă obiectivul principal al politicii monetare a Uniunii. În al doilea rând, în ceea ce privește mijloacele avute în vedere pentru atingerea obiectivului vizat, Decizia 2011/199 precizează numai că mecanismul de stabilitate va acorda întreaga asistență financiară necesară și nu cuprinde nicio altă indicație cu privire la funcționarea acestui mecanism. Or, acordarea unei asistențe financiare unui stat membru nu intră, în mod evident, în sfera politicii monetare.

   În al doilea rând, Decizia 2011/199 nu afectează competența Uniunii în domeniul coordonării politicilor economice ale statelor membre. Astfel, din moment ce articolul 2 alineatul (3) și articolul 5 alineatul (1) TFUE limitează rolul Uniunii în domeniul politicii economice la adoptarea de măsuri de coordonare, dispozițiile Tratatelor UE și FUE nu conferă o competență specifică Uniunii pentru instituirea unui mecanism de stabilitate precum cel avut în vedere de această decizie. Prin urmare, având în vedere articolul 4 alineatul (1) TUE și articolul 5 alineatul (2) TUE, statele membre a căror monedă este euro sunt competente să încheie între ele un acord privind instituirea unui mecanism de stabilitate, precum cel prevăzut la articolul 1 din Decizia 2011/199. Totuși, statele membre menționate nu pot eluda respectarea dreptului Uniunii în exercitarea competențelor lor în acest domeniu. Or, stricta condiționare căreia îi este supusă acordarea unei asistențe financiare prin mecanismul de stabilitate, în temeiul alineatului (3) al articolului 136 TFUE, urmărește să asigure că, în cadrul funcționării sale, acest mecanism va respecta dreptul Uniunii, inclusiv măsurile adoptate de Uniune în cadrul coordonării politicilor economice ale statelor membre.

   (a se vedea punctele 56, 57, 60, 63, 64, 68-70 și 72 și dispozitiv 1)

4.  Decizia 2011/199 a Consiliului European de modificare a articolului 136 din Tratatul FUE cu privire la un mecanism de stabilitate pentru statele membre a căror monedă este euro nu atribuie nicio competență nouă Uniunii. Astfel, această modificare nu creează niciun temei juridic pentru a permite Uniunii angajarea unei acțiuni care nu era posibilă înainte de intrarea în vigoare a acestei modificări a Tratatului FUE. Pe de altă parte, împrejurarea că Tratatul de instituire a unui mecanism european de stabilitate recurge la instituții ale Uniunii, în special la Comisie și la Banca Centrală Europeană, nu este de natură să afecteze validitatea Deciziei 2011/199, care prevede numai instituirea unui mecanism de stabilitate de către statele membre și nu menționează nimic cu privire la vreun eventual rol al instituțiilor Uniunii în acest cadru. În consecință, Decizia 2011/199 îndeplinește condiția prevăzută la articolul 48 alineatul (6) TUE, potrivit căreia o revizuire a Tratatului FUE prin intermediul procedurii simplificate nu poate determina o extindere a competențelor atribuite Uniunii în tratate.

   (a se vedea punctele 73-75 și dispozitiv 1)

5.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 84 și 86)

6.  Articolul 3 alineatul (1) litera (c) TFUE și articolul 127 TFUE nu se opun încheierii între statele membre a căror monedă este euro a unui acord precum Tratatul de instituire a unui mecanism european de stabilitate (Tratatul MES), nici ratificării sale de către acestea.

   Astfel, activitățile MES nu intră în sfera politicii monetare, vizată de aceste dispoziții din Tratatul FUE, întrucât acest mecanism nu are ca obiectiv menținerea stabilității prețurilor, ci urmărește satisfacerea necesităților de finanțare ale membrilor săi, și anume statele membre a căror monedă este euro, care se confruntă sau riscă să se confrunte cu probleme grave de finanțare, dacă este indispensabil pentru menținerea stabilității financiare a zonei euro în ansamblu și a statelor sale membre. În acest scop, MES nu este abilitat nici să stabilească rate directoare ale dobânzii pentru zona euro, nici să emită euro, asistența financiară pe care o acordă trebuind să fie finanțată în totalitate, cu respectarea articolului 123 alineatul (1) TFUE, din capital eliberat sau prin emiterea de instrumente financiare, astfel cum prevede articolul 3 din tratatul de instituire a mecanismului menționat.

   Efectul eventual al activităților MES asupra stabilității prețurilor nu este de natură să infirme această constatare. Astfel, presupunând chiar că activitățile MES pot influența nivelul inflației, o astfel de influență nu va constitui decât consecința indirectă a măsurilor de politică economică adoptate.

   (a se vedea punctele 95-98 și dispozitiv 2)

7.  Articolul 3 alineatul (2) TFUE, care interzice statelor membre să încheie între ele un acord care ar putea aduce atingere normelor comune sau ar putea modifica domeniul de aplicare al acestora, nu se opune încheierii între statele membre a căror monedă este euro a unui acord precum Tratatul de instituire a unui mecanism european de stabilitate (Tratatul MES), nici ratificării sale de către acestea.

   Astfel, pe de o parte, din moment ce Fondul european de stabilitate financiară (FESF) a fost instituit de statele membre a căror monedă este euro în afara cadrului Uniunii, preluarea de către mecanismul european de stabilitate (MES) a rolului atribuit acestui fond nu poate aduce atingere normelor comune ale Uniunii sau nu poate modifica domeniul de aplicare al acestora.

   Pe de altă parte, chiar dacă rezultă din considerentul (1) al Tratatului de instituire a unui mecanism european de stabilitate (Tratatul MES) că acesta își va asuma, printre alte atribuții, rolul atribuit până atunci temporar Mecanismului european de stabilizare financiară (MESF), instituit în temeiul articolului 122 alineatul (2) TFUE, nici această împrejurare nu este de natură să aducă atingere normelor comune ale Uniunii sau să modifice domeniul de aplicare al acestora. Astfel, instituirea MES nu aduce atingere competenței Uniunii de a acorda, în temeiul articolului 122 alineatul (2) TFUE, o asistență financiară punctuală unui stat membru atunci când s-a constatat că acesta se confruntă cu dificultăți sau este serios amenințat de dificultăți grave, din cauza unor catastrofe naturale sau a unor evenimente excepționale situate în afara controlului său. Pe de altă parte, din moment ce nici articolul 122 alineatul (2) TFUE și nici o altă dispoziție din Tratatele UE și FUE nu conferă o competență specifică Uniunii pentru instituirea unui mecanism de stabilitate permanent precum MES, statele membre, având în vedere articolul 4 alineatul (1) TUE și articolul 5 alineatul (2) TUE, sunt abilitate să acționeze în acest domeniu.

   (a se vedea punctele 101-105 și dispozitiv 2)

8.  Articolul 2 alineatul (3) TFUE și articolele 119 TFUE-121 TFUE și 126 TFUE nu se opun încheierii între statele membre a căror monedă este euro a unui acord precum Tratatul de instituire a unui mecanism european de stabilitate (Tratatul MES), nici ratificării sale de către acestea.

   Astfel, statele membre sunt competente să încheie între ele un acord care instituie un mecanism de stabilitate precum Tratatul MES în măsura în care angajamentele luate de statele membre contractante în cadrul unui asemenea acord respectă dreptul Uniunii. În acest context, MES nu are drept obiect coordonarea politicilor economice ale statelor membre, ci constituie un mecanism de finanțare. Deși, cu certitudine, în temeiul articolului 3, al articolului 12 alineatul (1) și al articolului 13 alineatul (3) primul paragraf din tratatul de instituire a acestui mecanism, asistența financiară furnizată unui stat membru, membru al mecanismului menționat, face obiectul unei stricte condiționări adaptate instrumentului de asistență ales, care poate lua forma unui program de ajustare macroeconomică, condiționarea prevăzută nu constituie totuși un instrument de coordonare a politicilor economice ale statelor membre, ci urmărește asigurarea compatibilității activităților MES în special cu articolul 125 TFUE și cu măsurile de coordonare adoptate de Uniune.

   În sfârșit, Tratatul MES nu aduce atingere nici competenței Consiliului de a emite recomandări în temeiul articolului 126 alineatele (7) și (8) TFUE în privința unui stat membru în care există un deficit excesiv.

   (a se vedea punctele 109-114 și dispozitiv 2)

9.  Articolul 122 TFUE are ca obiect numai asistența financiară acordată de Uniune, iar nu de către statele membre. Exercitarea de către Uniune a competenței care îi este atribuită de această dispoziție nu este afectată de instituirea mecanismului european de stabilitate.

   (a se vedea punctele 119-122 și dispozitiv 2)

10.  Articolul 123 TFUE, care interzice Băncii Centrale Europene și băncilor centrale ale statelor membre acordarea de credite pe descoperit de cont sau orice alt tip de facilitate de credit autorităților și organismelor publice ale Uniunii și ale statelor membre, precum și cumpărarea de titluri de creanță direct de la acestea, nu se opune încheierii între statele membre a căror monedă este euro a unui acord precum Tratatul de instituire a unui mecanism european de stabilitate, nici ratificării sale de către acestea. Astfel, articolul 123 TFUE se adresează în mod specific Băncii Centrale Europene și băncilor centrale ale statelor membre. Acordarea unei asistențe financiare de către un stat membru sau de un grup de state membre unui alt stat membru nu intră, așadar, în sfera interdicției menționate.

    (a se vedea punctele 123, 125 și 128 și dispozitiv 2)

11.  Articolul 125 TFUE, potrivit căruia Uniunea sau un stat membru „nu răspunde” pentru un alt stat membru și „nu își asumă angajamentele”, nu se opune încheierii între statele membre a căror monedă este euro a unui acord precum Tratatul de instituire a unui mecanism european de stabilitate (Tratatul MES), nici ratificării sale de către acestea.

    Astfel, deși articolul 125 TFUE interzice Uniunii și statelor membre acordarea unei asistențe financiare care ar avea ca efect o atingere adusă voinței statului membru beneficiar al acestei asistențe de a desfășura o politică bugetară sănătoasă, în schimb, această dispoziție nu interzice acordarea unei asemenea asistențe de către unul sau mai multe state membre unui stat membru, din moment ce acesta rămâne responsabil pentru propriile angajamente față de creditorii săi și dacă condițiile atașate unei astfel de asistențe sunt de natură să îl determine pe acesta să pună în aplicare o politică bugetară sănătoasă.

    În ceea ce privește Tratatul MES, MES nu garantează în primul rând datoriile statului membru beneficiar. Acesta răspunde față de creditorii săi pentru angajamentele sale financiare, dat fiind că, conform articolului 13 alineatul (6) din tratatul de instituire a acestui mecanism, orice asistență financiară acordată în temeiul articolelor 14-16 din acesta trebuie să îi fie rambursată de statul membru beneficiar și că, potrivit articolului 20 alineatul (1) din tratatul menționat, cuantumul care trebuie rambursat este majorat cu o marjă adecvată. Din aceleași motive, MES nu își asumă răspunderea pentru datoria statului beneficiar al achiziționării unor titluri emise pe piața primară, care este asimilabilă acordării unui împrumut. Statul membru care a emis titlurile rămâne, în plus, singurul responsabil pentru datoriile contractate prin achiziționarea de pe piața secundară a unor titluri emise de un stat membru al MES.

    În al doilea rând, un sprijin pentru stabilitate poate fi acordat numai atunci când este indispensabil pentru menținerea stabilității financiare a zonei euro în ansamblul său, precum și a statelor sale membre și acordarea acestui sprijin este subordonată unor condiții stricte adaptate instrumentului de asistență financiară ales, urmărind în special să garanteze continuarea de către statele membre a unei politici bugetare sănătoase.

    În sfârșit, atunci când un stat membru al MES nu plătește fondurile apelate și când se lansează un apel de fonduri majorat tuturor celorlalți membri, statul membru al mecanismului menționat care nu și-a îndeplinit obligația continuă să fie obligat să elibereze partea sa de capital. Astfel, ceilalți membri ai MES nu sunt garanți ai datoriei membrului care nu și-a îndeplinit obligația.

    Prin urmare, un mecanism precum MES și statele membre care participă la acesta nu răspund pentru angajamentele unui stat membru beneficiar al unui sprijin pentru stabilitate și nici nu și le asumă, în sensul articolului 125 TFUE.

    (a se vedea punctele 130, 136-143 și 145-147 și dispozitiv 2)

12.  Articolul 13 alineatul (2) TUE, care prevede printre altele că fiecare instituție acționează în limitele atribuțiilor care îi sunt conferite prin tratate, în conformitate cu procedurile, condițiile și scopurile prevăzute de acestea, nu se opune încheierii între statele membre a căror monedă este euro a unui acord precum Tratatul de instituire a unui mecanism european de stabilitate (Tratatul MES), nici ratificării sale de către acestea, atribuirea prin Tratatul MES a unor noi competențe Comisiei, Băncii Centrale Europene și Curții de Justiție fiind compatibilă cu atribuțiile lor definite în tratate.

    Astfel, statele membre, în domenii care nu sunt de competența exclusivă a Uniunii, au dreptul de a încredința, în afara cadrului Uniunii, misiuni instituțiilor, cum ar fi coordonarea unei acțiuni colective întreprinse de statele membre sau gestionarea unei asistențe financiare, în măsura în care aceste misiuni nu denaturează atribuțiile pe care Tratatele UE și FUE le conferă acestor instituții. Or, atribuțiile încredințate Comisiei și Băncii Centrale Europene în cadrul Tratatului MES constituie astfel de misiuni.

    Aceste atribuții încredințate în cadrul Tratatului MES nu presupun nicio putere decizională proprie. Pe de altă parte, aceste atribuții nu denaturează atribuțiile pe care tratatele le conferă acestor instituții în măsura în care Comisia, în temeiul articolului 17 alineatul (1) TUE, promovează interesul general și Banca Centrală Europeană își aduce sprijinul pentru politicile economice generale în Uniune, conform articolului 282 alineatul (2) TFUE.

    În ceea ce privește atribuirea unei competențe Curții prin articolul 37 alineatul (3) din Tratatul MES, se întemeiază direct pe articolul 273 TFUE. Conform acestui articol, Curtea este competentă să se pronunțe asupra oricărui diferend dintre statele membre în legătură cu obiectul tratatelor, în cazul în care este sesizată cu privire la acest diferend în temeiul unui compromis. Deși este adevărat că articolul 273 TFUE condiționează competența Curții de existența unui compromis, nimic nu se opune, având în vedere obiectivul urmărit de această dispoziție, ca un astfel de acord să fie dat în prealabil, prin referire la o întreagă categorie de diferende predefinite, în temeiul unei clauze, cum ar fi articolul 37 alineatul (3) din Tratatul MES. În plus, un litigiu legat de interpretarea sau de aplicarea Tratatului MES poate avea de asemenea ca obiect interpretarea sau aplicarea dispozițiilor de drept al Uniunii. În sfârșit, deși este adevărat că articolul 273 TFUE condiționează de asemenea competența Curții de prezența exclusivă a unor state membre în diferendul cu care este sesizată, în măsura în care MES este compus exclusiv din state membre, un diferend în care MES este parte poate fi considerat un diferend între state membre în sensul articolului 273 TFUE.

    (a se vedea punctele 153, 158-165, 171, 172 și 174-177 și dispozitiv 2)

13.  Principiul general al protecției jurisdicționale efective garantat de articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene nu se opune încheierii între statele membre a căror monedă este euro a unui acord precum Tratatul de instituire a unui mecanism european de stabilitate (Tratatul MES), nici ratificării sale de către aceste state membre.

    În conformitate cu articolul 51 alineatul (1) din cartă, dispozițiile acesteia se adresează statelor membre numai atunci când acestea pun în aplicare dreptul Uniunii. În temeiul alineatului (2) al aceluiași articol, carta nu extinde domeniul de aplicare al dreptului Uniunii în afara competențelor Uniunii, nu creează nici o competență sau sarcină nouă pentru Uniune și nu modifică competențele și sarcinile stabilite de tratate. Astfel, Curtea este chemată să interpreteze, în lumina cartei, dreptul Uniunii în limitele competențelor atribuite acesteia.

    Or, statele membre nu pun în aplicare dreptul Uniunii, în sensul articolului 51 alineatul (1) din cartă, atunci când instituie un mecanism de stabilitate precum MES, pentru instituirea căruia tratatele nu atribuie nicio competență specifică Uniunii.

    (a se vedea punctele 179 și 180 și dispozitiv 2)

14.  Dreptul unui stat membru de a încheia și de a ratifica Tratatul de instituire a unui mecanism european de stabilitate nu este condiționat de intrarea în vigoare a Deciziei 2011/199 a Consiliului European de modificare a articolului 136 din Tratatul FUE cu privire la un mecanism de stabilitate pentru statele membre a căror monedă este euro. Astfel, modificarea articolului 136 TFUE prin articolul 1 din Decizia 2011/199 confirmă existența unei competențe a statelor membre. Această decizie nu atribuie, așadar, nicio competență nouă statelor membre.

    (a se vedea punctele 184 și 185 și dispozitiv 3)