Cauza C-334/12 RX-II

Oscar Orlando Arango Jaramillo și alții

împotriva

Băncii Europene de Investiții (BEI)

„Reexaminarea Hotărârii T-234/11 P — Acțiune în anulare — Admisibilitate — Termen de introducere a acțiunii — Termen care nu este prevăzut de o dispoziție a dreptului Uniunii — Noțiunea «termen rezonabil» — Interpretare — Obligația instanței Uniunii de a ține seama de împrejurările proprii fiecărei cauze — Dreptul la o cale de atac jurisdicțională efectivă — Articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene — Atingere adusă coerenței dreptului Uniunii”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a patra) din 28 februarie 2013

1. Dreptul Uniunii Europene – Principii – Respectarea unui termen rezonabil – Procedură administrativă – Procedură jurisdicțională – Apreciere care trebuie efectuată in concreto – Criterii de apreciere – Acțiune a agenților Băncii Europene de Investiții – Termen de introducere care nu este stabilit de o dispoziție a dreptului Uniunii – Aplicarea prin analogie a normelor Statutului funcționarilor Uniunii – Inadmisibilitate – Încălcarea articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene

   [Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47 și art. 52 alin. (1); Statutul funcționarilor, art. 91 alin. (3); Regulamentul personalului Băncii Europene de Investiții, art. 41]

2. Reexaminare – Constatarea unei atingeri aduse unității și coerenței dreptului Uniunii – Criterii de apreciere – Consecințe care trebuie deduse din aceasta – Anularea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de recurs

   (art. 6 TUE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47; Statutul Curții de Justiție, art. 62b primul paragraf)

1.  În ceea ce privește problema caracterului rezonabil al termenului în care trebuie introdusă o acțiune sau o cerere și care nu a fost prevăzut de nicio dispoziție a dreptului Uniunii, instanța Uniunii este obligată să ia în considerare circumstanțele specifice cauzei, cum este cazul problemei caracterului rezonabil al procedurilor administrative pentru care nicio dispoziție a dreptului Uniunii nu prevede un termen precis de introducere. În această privință, caracterul rezonabil al unui termen nu poate fi stabilit prin trimiterea la o limită maximă precisă, determinată în mod abstract, ci trebuie apreciată în fiecare caz în parte, în funcție de împrejurările cauzei și în special de miza litigiului pentru persoana interesată, de complexitatea cauzei și de comportamentul părților în speță. Or, noțiunea de termen rezonabil nu poate fi interpretată ca un termen de decădere specific.

   Prin urmare, întrucât niciun text de drept al Uniunii nu impune un termen în care un agent al Băncii Europene de Investiții trebuie să introducă o acțiune în anulare împotriva unui act care emană de la aceasta din urmă și care îl lezează, termenul de trei luni prevăzut la articolul 91 alineatul (3) din Statutul funcționarilor nu poate fi aplicat prin analogie drept termen de decădere agenților Băncii Europene de Investiții în cazul în care aceștia introduc o astfel de acțiune.

   Pe de altă parte, dat fiind că termenul de introducere a acțiunii agenților Băncii Europene de Investiții împotriva actelor care îi lezează nu a fost prevăzut în prealabil de o normă a dreptului Uniunii și nici nu a fost restrâns conform articolului 52 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, acești agenți sunt îndreptățiți să se aștepte ca jurisprudența Curții de Justiție în materia termenului rezonabil să fie aplicată pentru a judeca admisibilitatea acțiuni lor, iar nu ca acțiunii lor să îi fie opus un termen prestabilit de decădere. Această denaturare a noțiunii de termen rezonabil pune agenții în cauză în imposibilitatea de a-și apăra drepturile prin intermediul unei căi de atac efective în fața unei instanțe judecătorești, cu respectarea condițiilor prevăzute la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

   (a se vedea punctele 25, 28, 29, 33, 39, 44 și 45)

2.  Constituie o decizie care aduce atingere unității sau coerenței dreptului Uniunii, potrivit articolului 62b primul paragraf din Statutul Curții de Justiție, o hotărâre prin care Tribunalul, în calitate de instanță de recurs, s-a îndepărtat de o jurisprudență constantă a Curții referitoare la noțiunea de termen rezonabil și la principiul protecției jurisdicționale efective, care sunt aplicabile independent de materia în cauză și care ocupă un loc important în ordinea juridică a Uniunii, atunci când această hotărâre tratează pentru prima dată o chestiune care poate să constituie un precedent pentru cauze viitoare. În special, dreptul la o cale de atac efectivă în fața unei instanțe judecătorești garantat de articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene are, conform articolului 6 TUE, aceeași valoare juridică cu cea a dispozițiilor tratatelor.

   În această privință, articolul 62b primul paragraf din Statutul Curții prevede că, în cazul în care Curtea constată că o decizie aduce atingere coerenței dreptului Uniunii, trimite cauza spre rejudecare Tribunalului, care este ținut de dezlegarea dată chestiunilor de drept de către Curte. Aceasta din urmă poate preciza, în plus, care dintre efectele deciziei Tribunalului urmează a fi considerate definitive în raport cu părțile aflate în litigiu. Așadar, Curtea nu se poate limita să constate atingerea adusă coerenței sau unității dreptului Uniunii fără a deduce consecințe din această constatare în ceea ce privește litigiul în cauză. O astfel de hotărâre trebuie, așadar, să fie anulată pentru motivul denaturării noțiunii de termen rezonabil, iar cauza trebuie trimisă spre rejudecare Tribunalului.

   (a se vedea punctele 50-54, 56, 57 și 59)

Cauza C-334/12 RX-II

Oscar Orlando Arango Jaramillo și alții

împotriva

Băncii Europene de Investiții (BEI)

„Reexaminarea Hotărârii T-234/11 P — Acțiune în anulare — Admisibilitate — Termen de introducere a acțiunii — Termen care nu este prevăzut de o dispoziție a dreptului Uniunii — Noțiunea «termen rezonabil» — Interpretare — Obligația instanței Uniunii de a ține seama de împrejurările proprii fiecărei cauze — Dreptul la o cale de atac jurisdicțională efectivă — Articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene — Atingere adusă coerenței dreptului Uniunii”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a patra) din 28 februarie 2013

1. Dreptul Uniunii Europene – Principii – Respectarea unui termen rezonabil – Procedură administrativă – Procedură jurisdicțională – Apreciere care trebuie efectuată in concreto – Criterii de apreciere – Acțiune a agenților Băncii Europene de Investiții – Termen de introducere care nu este stabilit de o dispoziție a dreptului Uniunii – Aplicarea prin analogie a normelor Statutului funcționarilor Uniunii – Inadmisibilitate – Încălcarea articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene

   [Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47 și art. 52 alin. (1); Statutul funcționarilor, art. 91 alin. (3); Regulamentul personalului Băncii Europene de Investiții, art. 41]

2. Reexaminare – Constatarea unei atingeri aduse unității și coerenței dreptului Uniunii – Criterii de apreciere – Consecințe care trebuie deduse din aceasta – Anularea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de recurs

   (art. 6 TUE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47; Statutul Curții de Justiție, art. 62b primul paragraf)

1.  În ceea ce privește problema caracterului rezonabil al termenului în care trebuie introdusă o acțiune sau o cerere și care nu a fost prevăzut de nicio dispoziție a dreptului Uniunii, instanța Uniunii este obligată să ia în considerare circumstanțele specifice cauzei, cum este cazul problemei caracterului rezonabil al procedurilor administrative pentru care nicio dispoziție a dreptului Uniunii nu prevede un termen precis de introducere. În această privință, caracterul rezonabil al unui termen nu poate fi stabilit prin trimiterea la o limită maximă precisă, determinată în mod abstract, ci trebuie apreciată în fiecare caz în parte, în funcție de împrejurările cauzei și în special de miza litigiului pentru persoana interesată, de complexitatea cauzei și de comportamentul părților în speță. Or, noțiunea de termen rezonabil nu poate fi interpretată ca un termen de decădere specific.

   Prin urmare, întrucât niciun text de drept al Uniunii nu impune un termen în care un agent al Băncii Europene de Investiții trebuie să introducă o acțiune în anulare împotriva unui act care emană de la aceasta din urmă și care îl lezează, termenul de trei luni prevăzut la articolul 91 alineatul (3) din Statutul funcționarilor nu poate fi aplicat prin analogie drept termen de decădere agenților Băncii Europene de Investiții în cazul în care aceștia introduc o astfel de acțiune.

   Pe de altă parte, dat fiind că termenul de introducere a acțiunii agenților Băncii Europene de Investiții împotriva actelor care îi lezează nu a fost prevăzut în prealabil de o normă a dreptului Uniunii și nici nu a fost restrâns conform articolului 52 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, acești agenți sunt îndreptățiți să se aștepte ca jurisprudența Curții de Justiție în materia termenului rezonabil să fie aplicată pentru a judeca admisibilitatea acțiuni lor, iar nu ca acțiunii lor să îi fie opus un termen prestabilit de decădere. Această denaturare a noțiunii de termen rezonabil pune agenții în cauză în imposibilitatea de a-și apăra drepturile prin intermediul unei căi de atac efective în fața unei instanțe judecătorești, cu respectarea condițiilor prevăzute la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

   (a se vedea punctele 25, 28, 29, 33, 39, 44 și 45)

2.  Constituie o decizie care aduce atingere unității sau coerenței dreptului Uniunii, potrivit articolului 62b primul paragraf din Statutul Curții de Justiție, o hotărâre prin care Tribunalul, în calitate de instanță de recurs, s-a îndepărtat de o jurisprudență constantă a Curții referitoare la noțiunea de termen rezonabil și la principiul protecției jurisdicționale efective, care sunt aplicabile independent de materia în cauză și care ocupă un loc important în ordinea juridică a Uniunii, atunci când această hotărâre tratează pentru prima dată o chestiune care poate să constituie un precedent pentru cauze viitoare. În special, dreptul la o cale de atac efectivă în fața unei instanțe judecătorești garantat de articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene are, conform articolului 6 TUE, aceeași valoare juridică cu cea a dispozițiilor tratatelor.

   În această privință, articolul 62b primul paragraf din Statutul Curții prevede că, în cazul în care Curtea constată că o decizie aduce atingere coerenței dreptului Uniunii, trimite cauza spre rejudecare Tribunalului, care este ținut de dezlegarea dată chestiunilor de drept de către Curte. Aceasta din urmă poate preciza, în plus, care dintre efectele deciziei Tribunalului urmează a fi considerate definitive în raport cu părțile aflate în litigiu. Așadar, Curtea nu se poate limita să constate atingerea adusă coerenței sau unității dreptului Uniunii fără a deduce consecințe din această constatare în ceea ce privește litigiul în cauză. O astfel de hotărâre trebuie, așadar, să fie anulată pentru motivul denaturării noțiunii de termen rezonabil, iar cauza trebuie trimisă spre rejudecare Tribunalului.

   (a se vedea punctele 50-54, 56, 57 și 59)