Cauza C‑327/12

Ministero dello Sviluppo economico șiAutorità per la vigilanza sui contratti pubblici di lavori, servizi e forniture

împotriva

SOA Nazionale Costruttori – Organismo di Attestazione SpA

(cerere de decizie preliminară formulată de Consiglio di Stato)

„Articolul 101 TFUE, 102 TFUE și 106 TFUE — Întreprinderi publice și întreprinderi cărora statele membre le acordă drepturi speciale sau exclusive — Întreprinderi care au sarcina de a gestiona servicii de interes economic general — Noțiuni — Organisme însărcinate cu verificarea și certificarea respectării condițiilor impuse de lege de către întreprinderile care realizează lucrări publice — Articolul 49 TFUE — Libertatea de stabilire — Restricție — Justificare — Protecția destinatarilor serviciilor — Calitatea serviciilor de certificare”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a patra) din 12 decembrie 2013

1. Întrebări preliminare – Competența Curții – Limite – Întrebări lipsite în mod evident de pertinență și întrebări ipotetice adresate într‑un context care exclude un răspuns util – Întrebări fără legătură cu obiectul litigiului principal

   (art. 267 TFUE)

2. Concurență – Normele Uniunii – Întreprindere – Noțiune – Întreprinderi cu scop lucrativ însărcinate să furnizeze servicii de certificare – Includere – Condiții

   (art. 101 TFUE, 102 TFUE și 106 TFUE)

3. Concurență – Normele Uniunii – Obligații ale statelor membre – Reglementare națională care impune societăților care au calitatea de organisme de atestare un regim de tarife minime pentru serviciile de certificare furnizate întreprinderilor care doresc să participe la proceduri de atribuire a contractelor de lucrări publice – Admisibilitate – Condiții

   [art. 4 alin. (3) TUE, art. 101 TFUE, 102 TFUE și 106 TFUE]

4. Întrebări preliminare – Competența Curții – Întrebare adresată în legătură cu un litigiu limitat la interiorul unui singur stat membru – Includere care ține seama de interesul potențial al unor întreprinderi din alte state membre de a desfășura activități în acest stat

   (art. 267 TFUE)

5. Întrebări preliminare – Competența Curții – Limite – Întrebare adresată în legătură cu un litigiu limitat la interiorul unui singur stat membru – Competență în raport cu aplicabilitatea eventuală a normei de drept al Uniunii la litigiul menționat ca urmare a unei interdicții de discriminare instituite de dreptul național

   (art. 267 TFUE)

6. Libertatea de stabilire – Derogări – Activități asociate exercitării autorității publice – Conținut – Activitatea de certificare a unui control tehnic care doar consemnează rezultatele vizitei tehnice – Excludere – Condiții

   (art. 51 TFUE)

7. Libertatea de stabilire – Restricții – Reglementare națională care impune societăților care au calitatea de organisme de atestare un regim de tarife minime pentru serviciile de certificare furnizate întreprinderilor care doresc să participe la proceduri de atribuire a contractelor de lucrări publice – Restricții justificate de un interes general – Protecția destinatarilor serviciilor – Admisibilitate – Condiții – Caracterul proporțional al unei astfel de reglementări – Verificare de către instanța națională

   (art. 49 TFUE)

1.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 20 și 21)

2.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 28-35)

3.  Articolele 101 TFUE, 102 TFUE și 106 TFUE trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări naționale care impune societăților care au calitatea de organisme de atestare un regim de tarife minime pentru serviciile de certificare furnizate întreprinderilor care doresc să participe la proceduri de atribuire a contractelor de lucrări publice.

   Pe de o parte, o astfel de reglementare nu încalcă articolul 101 TFUE sau articolul 102 TFUE coroborat cu articolul 4 alineatul (3) TUE atât timp cât nu are ca efect să impună sau să favorizeze încheierea de înțelegeri contrare articolului 101 TFUE sau să întărească efectele unor astfel de înțelegeri și atât timp cât statul membru nu înlătură caracterul etatic al propriei reglementări, delegând unor operatori privați responsabilitatea de a adopta decizii de intervenție de interes economic și nu impune sau nu favorizează abuzuri de poziție dominantă.

   Pe de altă parte, în ceea ce privește articolul 106 TFUE, faptul că sarcinile legate de certificare au fost încredințate tuturor organismelor de atestare ale unui stat membru și numai acestora nu poate fi considerat ca acordând drepturi speciale sau exclusive acestora din urmă, în cazul în care toate organismele de atestare au aceleași drepturi și aceleași competențe în cadrul pieței relevante a serviciilor de certificare, nefiind creat niciun avantaj concurențial în beneficiul anumitor întreprinderi active pe această piață și în detrimentul altor întreprinderi care furnizează aceleași servicii, și că autorizarea de a înființa noi organisme de certificare nu este rezervată unui număr limitat de organisme, ci este acordată oricărui organism care îndeplinește condițiile amintite în reglementarea națională.

   (a se vedea punctele 38, 42 și 44 și dispozitivul)

4.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 47 și 48)

5.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 49)

6.  Derogarea prevăzută la articolul 51 TFUE este restrânsă numai la activitățile care reprezintă în sine o participare directă și specifică la exercitarea autorității publice.

   Deciziile de a certifica sau de a nu certifica un control tehnic, care, în esență, doar consemnează rezultatele vizitei tehnice, în măsura în care, pe de o parte, sunt lipsite de autonomia decizională proprie exercitării unor prerogative de putere publică și, pe de altă parte, sunt luate în cadrul unei supravegheri de stat directe, nu intră în domeniul de aplicare al derogării menționate. De asemenea, rolul auxiliar și pregătitor conferit unor organisme private în raport cu autoritatea de supraveghere nu poate fi considerat o participare directă și specifică la exercitarea autorității publice, în sensul articolului 51 TFUE.

   În consecință, nu intră în domeniul de aplicare al acestei dispoziții verificarea, determinată integral de cadrul normativ național, a capacității tehnice și financiare a unor întreprinderi supuse certificării, a sincerității și a conținutului declarațiilor, ale certificatelor și ale documentelor prezentate de persoanele cărora le este eliberat un atestat, precum și a menținerii condițiilor privind situația personală a candidatului sau a ofertantului, verificarea menționată fiind, în plus, desfășurată sub o supraveghere de stat directă și având ca funcție facilitarea sarcinii autorităților contractante în domeniul achizițiilor publice de lucrări, scopul său fiind acela de a permite acestora din urmă să își îndeplinească misiunea având o cunoaștere exactă și detaliată a capacității atât tehnice, cât și financiare a ofertanților.

   (a se vedea punctele 51, 53 și 54)

7.  O reglementare națională care impune societăților care au calitatea de organisme de atestare un regim de tarife minime pentru serviciile de certificare furnizate întreprinderilor care doresc să participe la proceduri de atribuire a contractelor de lucrări publice constituie o restricție privind libertatea de stabilire în sensul articolului 49 TFUE, dar este de natură să asigure realizarea obiectivului de protecție a destinatarilor serviciilor menționate. Revine instanței de trimitere sarcina să aprecieze dacă, ținând cont mai ales de modul de calcul al tarifelor minime, în special în funcție de numărul de categorii de lucrări pentru care este întocmit certificatul, reglementarea națională menționată nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.

   (a se vedea punctul 69 și dispozitivul)

Cauza C‑327/12

Ministero dello Sviluppo economico șiAutorità per la vigilanza sui contratti pubblici di lavori, servizi e forniture

împotriva

SOA Nazionale Costruttori – Organismo di Attestazione SpA

(cerere de decizie preliminară formulată de Consiglio di Stato)

„Articolul 101 TFUE, 102 TFUE și 106 TFUE — Întreprinderi publice și întreprinderi cărora statele membre le acordă drepturi speciale sau exclusive — Întreprinderi care au sarcina de a gestiona servicii de interes economic general — Noțiuni — Organisme însărcinate cu verificarea și certificarea respectării condițiilor impuse de lege de către întreprinderile care realizează lucrări publice — Articolul 49 TFUE — Libertatea de stabilire — Restricție — Justificare — Protecția destinatarilor serviciilor — Calitatea serviciilor de certificare”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a patra) din 12 decembrie 2013

1. Întrebări preliminare — Competența Curții — Limite — Întrebări lipsite în mod evident de pertinență și întrebări ipotetice adresate într‑un context care exclude un răspuns util — Întrebări fără legătură cu obiectul litigiului principal

   (art. 267 TFUE)

2. Concurență — Normele Uniunii — Întreprindere — Noțiune — Întreprinderi cu scop lucrativ însărcinate să furnizeze servicii de certificare — Includere — Condiții

   (art. 101 TFUE, 102 TFUE și 106 TFUE)

3. Concurență — Normele Uniunii — Obligații ale statelor membre — Reglementare națională care impune societăților care au calitatea de organisme de atestare un regim de tarife minime pentru serviciile de certificare furnizate întreprinderilor care doresc să participe la proceduri de atribuire a contractelor de lucrări publice — Admisibilitate — Condiții

   [art. 4 alin. (3) TUE, art. 101 TFUE, 102 TFUE și 106 TFUE]

4. Întrebări preliminare — Competența Curții — Întrebare adresată în legătură cu un litigiu limitat la interiorul unui singur stat membru — Includere care ține seama de interesul potențial al unor întreprinderi din alte state membre de a desfășura activități în acest stat

   (art. 267 TFUE)

5. Întrebări preliminare — Competența Curții — Limite — Întrebare adresată în legătură cu un litigiu limitat la interiorul unui singur stat membru — Competență în raport cu aplicabilitatea eventuală a normei de drept al Uniunii la litigiul menționat ca urmare a unei interdicții de discriminare instituite de dreptul național

   (art. 267 TFUE)

6. Libertatea de stabilire — Derogări — Activități asociate exercitării autorității publice — Conținut — Activitatea de certificare a unui control tehnic care doar consemnează rezultatele vizitei tehnice — Excludere — Condiții

   (art. 51 TFUE)

7. Libertatea de stabilire — Restricții — Reglementare națională care impune societăților care au calitatea de organisme de atestare un regim de tarife minime pentru serviciile de certificare furnizate întreprinderilor care doresc să participe la proceduri de atribuire a contractelor de lucrări publice — Restricții justificate de un interes general — Protecția destinatarilor serviciilor — Admisibilitate — Condiții — Caracterul proporțional al unei astfel de reglementări — Verificare de către instanța națională

   (art. 49 TFUE)

1.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 20 și 21)

2.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 28-35)

3.  Articolele 101 TFUE, 102 TFUE și 106 TFUE trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări naționale care impune societăților care au calitatea de organisme de atestare un regim de tarife minime pentru serviciile de certificare furnizate întreprinderilor care doresc să participe la proceduri de atribuire a contractelor de lucrări publice.

   Pe de o parte, o astfel de reglementare nu încalcă articolul 101 TFUE sau articolul 102 TFUE coroborat cu articolul 4 alineatul (3) TUE atât timp cât nu are ca efect să impună sau să favorizeze încheierea de înțelegeri contrare articolului 101 TFUE sau să întărească efectele unor astfel de înțelegeri și atât timp cât statul membru nu înlătură caracterul etatic al propriei reglementări, delegând unor operatori privați responsabilitatea de a adopta decizii de intervenție de interes economic și nu impune sau nu favorizează abuzuri de poziție dominantă.

   Pe de altă parte, în ceea ce privește articolul 106 TFUE, faptul că sarcinile legate de certificare au fost încredințate tuturor organismelor de atestare ale unui stat membru și numai acestora nu poate fi considerat ca acordând drepturi speciale sau exclusive acestora din urmă, în cazul în care toate organismele de atestare au aceleași drepturi și aceleași competențe în cadrul pieței relevante a serviciilor de certificare, nefiind creat niciun avantaj concurențial în beneficiul anumitor întreprinderi active pe această piață și în detrimentul altor întreprinderi care furnizează aceleași servicii, și că autorizarea de a înființa noi organisme de certificare nu este rezervată unui număr limitat de organisme, ci este acordată oricărui organism care îndeplinește condițiile amintite în reglementarea națională.

   (a se vedea punctele 38, 42 și 44 și dispozitivul)

4.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 47 și 48)

5.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 49)

6.  Derogarea prevăzută la articolul 51 TFUE este restrânsă numai la activitățile care reprezintă în sine o participare directă și specifică la exercitarea autorității publice.

   Deciziile de a certifica sau de a nu certifica un control tehnic, care, în esență, doar consemnează rezultatele vizitei tehnice, în măsura în care, pe de o parte, sunt lipsite de autonomia decizională proprie exercitării unor prerogative de putere publică și, pe de altă parte, sunt luate în cadrul unei supravegheri de stat directe, nu intră în domeniul de aplicare al derogării menționate. De asemenea, rolul auxiliar și pregătitor conferit unor organisme private în raport cu autoritatea de supraveghere nu poate fi considerat o participare directă și specifică la exercitarea autorității publice, în sensul articolului 51 TFUE.

   În consecință, nu intră în domeniul de aplicare al acestei dispoziții verificarea, determinată integral de cadrul normativ național, a capacității tehnice și financiare a unor întreprinderi supuse certificării, a sincerității și a conținutului declarațiilor, ale certificatelor și ale documentelor prezentate de persoanele cărora le este eliberat un atestat, precum și a menținerii condițiilor privind situația personală a candidatului sau a ofertantului, verificarea menționată fiind, în plus, desfășurată sub o supraveghere de stat directă și având ca funcție facilitarea sarcinii autorităților contractante în domeniul achizițiilor publice de lucrări, scopul său fiind acela de a permite acestora din urmă să își îndeplinească misiunea având o cunoaștere exactă și detaliată a capacității atât tehnice, cât și financiare a ofertanților.

   (a se vedea punctele 51, 53 și 54)

7.  O reglementare națională care impune societăților care au calitatea de organisme de atestare un regim de tarife minime pentru serviciile de certificare furnizate întreprinderilor care doresc să participe la proceduri de atribuire a contractelor de lucrări publice constituie o restricție privind libertatea de stabilire în sensul articolului 49 TFUE, dar este de natură să asigure realizarea obiectivului de protecție a destinatarilor serviciilor menționate. Revine instanței de trimitere sarcina să aprecieze dacă, ținând cont mai ales de modul de calcul al tarifelor minime, în special în funcție de numărul de categorii de lucrări pentru care este întocmit certificatul, reglementarea națională menționată nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.

   (a se vedea punctul 69 și dispozitivul)