Cauza C‑309/12

Maria Albertina Gomes Viana Novo și alții

împotriva

Fundo de Garantia Salarial IP

(cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal Central Administrativo Norte)

„Trimitere preliminară — Directiva 80/987/CEE — Directiva 2002/74/CE — Protecția lucrătorilor salariați în cazul insolvabilității angajatorului — Instituții de garantare — Limitarea obligației de plată a instituțiilor de garantare — Creanțe salariale devenite exigibile cu mai mult de șase luni înaintea formulării unei acțiuni în justiție în constatarea insolvabilității angajatorului”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 28 noiembrie 2013

Politica socială – Apropierea legislațiilor – Protecția lucrătorilor în cazul insolvabilității angajatorului – Directiva 80/987 – Limitarea obligației de plată a instituțiilor de garantare – Reglementare națională care exclude creanțele salariale devenite exigibile cu mai mult de șase luni înaintea formulării unei acțiuni în constatarea insolvabilității angajatorului – Admisibilitate

(Directiva 80/987 a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2002/74 a Parlamentului European și a Consiliului)

Directiva 80/987 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la protecția lucrătorilor salariați în cazul insolvabilității angajatorului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2002/74, trebuie interpretată în sensul că nu se opune unei reglementări naționale care nu garantează creanțele salariale devenite exigibile cu mai mult de șase luni înaintea formulării unei acțiuni în constatarea insolvabilității angajatorului, deși lucrătorii au inițiat, înainte de începutul acestei perioade, o procedură judiciară împotriva angajatorului lor pentru a obține stabilirea cuantumului creanțelor respective și executarea silită a acestora.

Astfel, pe de o parte, atât Directiva 80/987 în versiunea inițială, cât și Directiva 80/987 cu modificările ulterioare conferă statelor membre posibilitatea de a limita obligația de plată prin fixarea unei perioade de referință sau a unei perioade de garanție și/sau stabilirea unor plafoane ale plăților. Prin urmare, Directiva 80/987 cu modificările ulterioare nu se opune ca un stat membru să stabilească drept dată începând de la care trebuie calculată perioada de referință data introducerii acțiunii în constatarea insolvabilității angajatorului. De asemenea, în cazul în care un stat membru decide să recurgă la posibilitatea de a limita garanția prin stabilirea unei perioade de referință, acesta poate alege să limiteze perioada de referință menționată la șase luni presupunând că garantează plata remunerației pentru ultimele trei luni ale raportului de muncă.

Pe de altă parte, Directiva 80/987 cu modificările ulterioare urmărește numai o protecție minimă a lucrătorilor salariați în caz de insolvabilitate a angajatorului acestora. Pe acest temei, dispozițiile referitoare la posibilitatea oferită statelor membre de a limita garanția din partea lor demonstrează că sistemul instituit de această directivă ține seama de capacitatea financiară a acestor state și urmărește să protejeze echilibrul financiar al instituțiilor lor de garantare. Astfel, deși situațiile în care este permisă limitarea obligației de plată a creanțelor salariale din partea instituțiilor de garantare trebuie să facă obiectul unei interpretări stricte, această interpretare nu poate avea drept efect lipsirea de conținut a posibilității rezervate în mod explicit statelor membre de a limita respectiva obligație de plată.

(a se vedea punctele 22, 27, 29, 31, 32 și 37 și dispozitivul)

Cauza C‑309/12

Maria Albertina Gomes Viana Novo și alții

împotriva

Fundo de Garantia Salarial IP

(cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal Central Administrativo Norte)

„Trimitere preliminară — Directiva 80/987/CEE — Directiva 2002/74/CE — Protecția lucrătorilor salariați în cazul insolvabilității angajatorului — Instituții de garantare — Limitarea obligației de plată a instituțiilor de garantare — Creanțe salariale devenite exigibile cu mai mult de șase luni înaintea formulării unei acțiuni în justiție în constatarea insolvabilității angajatorului”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 28 noiembrie 2013

Politica socială — Apropierea legislațiilor — Protecția lucrătorilor în cazul insolvabilității angajatorului — Directiva 80/987 — Limitarea obligației de plată a instituțiilor de garantare — Reglementare națională care exclude creanțele salariale devenite exigibile cu mai mult de șase luni înaintea formulării unei acțiuni în constatarea insolvabilității angajatorului — Admisibilitate

(Directiva 80/987 a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2002/74 a Parlamentului European și a Consiliului)

Directiva 80/987 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la protecția lucrătorilor salariați în cazul insolvabilității angajatorului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2002/74, trebuie interpretată în sensul că nu se opune unei reglementări naționale care nu garantează creanțele salariale devenite exigibile cu mai mult de șase luni înaintea formulării unei acțiuni în constatarea insolvabilității angajatorului, deși lucrătorii au inițiat, înainte de începutul acestei perioade, o procedură judiciară împotriva angajatorului lor pentru a obține stabilirea cuantumului creanțelor respective și executarea silită a acestora.

Astfel, pe de o parte, atât Directiva 80/987 în versiunea inițială, cât și Directiva 80/987 cu modificările ulterioare conferă statelor membre posibilitatea de a limita obligația de plată prin fixarea unei perioade de referință sau a unei perioade de garanție și/sau stabilirea unor plafoane ale plăților. Prin urmare, Directiva 80/987 cu modificările ulterioare nu se opune ca un stat membru să stabilească drept dată începând de la care trebuie calculată perioada de referință data introducerii acțiunii în constatarea insolvabilității angajatorului. De asemenea, în cazul în care un stat membru decide să recurgă la posibilitatea de a limita garanția prin stabilirea unei perioade de referință, acesta poate alege să limiteze perioada de referință menționată la șase luni presupunând că garantează plata remunerației pentru ultimele trei luni ale raportului de muncă.

Pe de altă parte, Directiva 80/987 cu modificările ulterioare urmărește numai o protecție minimă a lucrătorilor salariați în caz de insolvabilitate a angajatorului acestora. Pe acest temei, dispozițiile referitoare la posibilitatea oferită statelor membre de a limita garanția din partea lor demonstrează că sistemul instituit de această directivă ține seama de capacitatea financiară a acestor state și urmărește să protejeze echilibrul financiar al instituțiilor lor de garantare. Astfel, deși situațiile în care este permisă limitarea obligației de plată a creanțelor salariale din partea instituțiilor de garantare trebuie să facă obiectul unei interpretări stricte, această interpretare nu poate avea drept efect lipsirea de conținut a posibilității rezervate în mod explicit statelor membre de a limita respectiva obligație de plată.

(a se vedea punctele 22, 27, 29, 31, 32 și 37 și dispozitivul)