Cauza C‑283/12

Serebryannay vek EOOD

împotriva

Direktor na Direktsia „Obzhalvane i upravlenie na izpalnenieto” -Varna pri Tsentralno upravlenie na Natsionalna agentsia za prihodite

(cerere de decizie preliminară formulată de Administrativen sad Varna)

„TVA — Directiva 2006/112/CE — Articolul 2 alineatul (1) litera (c) și articolele 26, 62 și 63 — Fapt generator — Prestații reciproce — Operațiuni cu titlu oneros — Baza de impozitare a unei operațiuni în cazul contrapartidei constituite din servicii — Atribuire de către o persoană fizică unei societăți a dreptului de a utiliza și de a închiria către terți bunuri imobiliare în schimbul unor servicii de îmbunătățire și de mobilare a acestor bunuri prestate de respectiva societate”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a opta) din 26 septembrie 2013

1. Armonizarea legislațiilor fiscale – Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată – Bază de impozitare – Livrare de bunuri – Contrapartidă care poate consta într‑o prestare de servicii – Condiție – Prestare de servicii legată direct de livrare și exprimabilă în bani – Contracte de schimb

   (Directiva 2006/112 a Consiliului, art. 73)

2. Armonizarea legislațiilor fiscale – Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată – Prestări de servicii cu titlu oneros – Noţiune – Servicii de finisare și de mobilare a unui apartament – Includere

   [Directiva 2006/112 a Consiliului, art. 2 alin. (1) lit. (c)]

1.  Contrapartida unei livrări de bunuri poate consta într‑o prestare de servicii și poate constitui baza de impozitare a acesteia în sensul articolului 73 din Directiva 2006/112 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, cu condiția totuși să existe o legătură directă între livrarea de bunuri și prestarea de servicii și ca valoarea acesteia din urmă să poată fi exprimată în bani. Situația este identică atunci când un serviciu se prestează în schimbul altui serviciu, dacă sunt îndeplinite aceleași condiții. În consecință, contractele de schimb, în care contrapartida este, prin definiție, în natură, și operațiunile pentru care contrapartida este exprimată în bani reprezintă, din punct de vedere economic și comercial, două situații identice.

   (a se vedea punctele 38 și 39)

2.  Articolul 2 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2006/112 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretat în sensul că o prestare de servicii de finisare și de mobilare a unui apartament trebuie considerată ca fiind efectuată cu titlu oneros atunci când, în temeiul unui contract încheiat cu proprietarul acestui apartament, prestatorul respectivelor servicii, pe de o parte, se angajează să efectueze această prestație de servicii pe propria cheltuială și, pe de altă parte, obține dreptul de a dispune de apartamentul menționat pentru a‑l utiliza pentru activitatea sa economică pe durata acestui contract fără să fie obligat să plătească o chirie, în timp ce proprietarul recuperează apartamentul amenajat la sfârșitul contractului menționat.

   Împrejurarea că prestarea de servicii de finisare și de mobilare nu va aduce beneficii proprietarului apartamentului în cauză decât după expirarea contractului nu schimbă nimic în această privință, deoarece, de la încheierea acestuia, părțile la un asemenea contract sinalagmatic se angajează una față de cealaltă să efectueze prestații reciproce.

   (a se vedea punctele 41 și 42 și dispozitivul)

Cauza C‑283/12

Serebryannay vek EOOD

împotriva

Direktor na Direktsia „Obzhalvane i upravlenie na izpalnenieto” -Varna pri Tsentralno upravlenie na Natsionalna agentsia za prihodite

(cerere de decizie preliminară formulată de Administrativen sad Varna)

„TVA — Directiva 2006/112/CE — Articolul 2 alineatul (1) litera (c) și articolele 26, 62 și 63 — Fapt generator — Prestații reciproce — Operațiuni cu titlu oneros — Baza de impozitare a unei operațiuni în cazul contrapartidei constituite din servicii — Atribuire de către o persoană fizică unei societăți a dreptului de a utiliza și de a închiria către terți bunuri imobiliare în schimbul unor servicii de îmbunătățire și de mobilare a acestor bunuri prestate de respectiva societate”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a opta) din 26 septembrie 2013

1. Armonizarea legislațiilor fiscale — Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată — Bază de impozitare — Livrare de bunuri — Contrapartidă care poate consta într‑o prestare de servicii — Condiție — Prestare de servicii legată direct de livrare și exprimabilă în bani — Contracte de schimb

   (Directiva 2006/112 a Consiliului, art. 73)

2. Armonizarea legislațiilor fiscale — Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată — Prestări de servicii cu titlu oneros — Noţiune — Servicii de finisare și de mobilare a unui apartament — Includere

   [Directiva 2006/112 a Consiliului, art. 2 alin. (1) lit. (c)]

1.  Contrapartida unei livrări de bunuri poate consta într‑o prestare de servicii și poate constitui baza de impozitare a acesteia în sensul articolului 73 din Directiva 2006/112 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, cu condiția totuși să existe o legătură directă între livrarea de bunuri și prestarea de servicii și ca valoarea acesteia din urmă să poată fi exprimată în bani. Situația este identică atunci când un serviciu se prestează în schimbul altui serviciu, dacă sunt îndeplinite aceleași condiții. În consecință, contractele de schimb, în care contrapartida este, prin definiție, în natură, și operațiunile pentru care contrapartida este exprimată în bani reprezintă, din punct de vedere economic și comercial, două situații identice.

   (a se vedea punctele 38 și 39)

2.  Articolul 2 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2006/112 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretat în sensul că o prestare de servicii de finisare și de mobilare a unui apartament trebuie considerată ca fiind efectuată cu titlu oneros atunci când, în temeiul unui contract încheiat cu proprietarul acestui apartament, prestatorul respectivelor servicii, pe de o parte, se angajează să efectueze această prestație de servicii pe propria cheltuială și, pe de altă parte, obține dreptul de a dispune de apartamentul menționat pentru a‑l utiliza pentru activitatea sa economică pe durata acestui contract fără să fie obligat să plătească o chirie, în timp ce proprietarul recuperează apartamentul amenajat la sfârșitul contractului menționat.

   Împrejurarea că prestarea de servicii de finisare și de mobilare nu va aduce beneficii proprietarului apartamentului în cauză decât după expirarea contractului nu schimbă nimic în această privință, deoarece, de la încheierea acestuia, părțile la un asemenea contract sinalagmatic se angajează una față de cealaltă să efectueze prestații reciproce.

   (a se vedea punctele 41 și 42 și dispozitivul)