Cauza C‑277/12

Vitālijs Drozdovs

împotriva

Baltikums AAS

(cerere de decizie preliminară formulată de Augstākās tiesas Senāts)

„Asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule — Directiva 72/166/CEE — Articolul 3 alineatul (1) — Directiva 90/232/CEE — Articolul 1 — Accident rutier — Decesul părinților solicitantului minor — Drept la despăgubire al copilului — Prejudiciu moral — Despăgubire — Acoperire prin asigurarea obligatorie”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a doua) din 24 octombrie 2013

1. Apropierea legislațiilor – Asigurarea de răspundere civilă auto – Directivele 72/166, 84/5 și 90/232 – Stabilirea regimului de răspundere civilă aplicabil accidentelor rutiere – Competența statelor membre – Limite

   (Directivele 72/166, 84/5 și 90/232 ale Consiliului)

2. Apropierea legislațiilor – Asigurarea de răspundere civilă auto – Directivele 72/166 și 84/5 – Domeniu de aplicare – Noțiunea de vătămări corporale – Domeniu de aplicare – Prejudicii morale suferite de persoanele apropiate victimelor decedate într‑un accident rutier – Includere – Condiție

   [Directiva 72/166 a Consiliului, art. 3 alin. (1), și Directiva 84/5 a Consiliului, art. 1 alin. (1) și (2)]

3. Dreptul Uniunii Europene – Interpretare – Texte plurilingve – Divergențe între diferitele versiuni lingvistice – Luarea în considerare a economiei generale și a finalității reglementării în cauză

4. Apropierea legislațiilor – Asigurarea de răspundere civilă auto – Directivele 72/166 și 84/5 – Accident rutier – Decesul părinților solicitantului minor – Drept la despăgubire al copilului – Legislație națională care prevede valori maxime de despăgubire inferioare garanțiilor minime stabilite de dreptul Uniunii – Inadmisibilitate

   [Directiva 72/166 a Consiliului, art. 3 alin. (1), și Directiva 84/5 a Consiliului, art. 1 alin. (1) și (2)]

1.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 31-33)

2.  Articolul 3 alineatul (1) din Directiva 72/166 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la asigurarea de răspundere civilă auto și introducerea obligației de asigurare a acestei răspunderi și articolul 1 alineatele (1) și (2) din A doua directivă 84/5 privind apropierea legislațiilor statelor membre privind asigurarea de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule trebuie interpretate în sensul că asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule trebuie să acopere despăgubirea pentru prejudiciile morale suferite de persoanele apropiate victimelor decedate într‑un accident rutier, în măsura în care această despăgubire este prevăzută în temeiul răspunderii civile a asiguratului de dreptul național.

   Astfel, având în vedere diferitele versiuni lingvistice ale articolului 1 alineatul (1) din A doua directivă și ale articolului 1 primul paragraf din A treia directivă 90/232 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la asigurarea de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule, precum și obiectivul de protecție al celor trei directive menționate anterior, intră în sfera de aplicare a noțiunii de vătămări corporale orice prejudiciu, în măsura în care despăgubirea pentru acesta este prevăzută în temeiul răspunderii civile a asiguratului de dreptul național aplicabil litigiului, care rezultă dintr‑o atingere adusă integrității persoanei, ceea ce cuprinde atât suferințele fizice, cât și pe cele psihologice.

   În ceea ce privește stabilirea persoanelor care pot pretinde repararea acestor prejudicii morale, protecția care trebuie asigurată în temeiul Directivei 72/166 se extinde la orice persoană care are dreptul, în temeiul dreptului național al răspunderii civile, la repararea pagubei cauzate de autovehicule.

   În consecință, statele membre sunt obligate să garanteze că despăgubirea datorată, în temeiul dreptului lor național al răspunderii civile, ca urmare a prejudiciului moral suferit de membrii familiei apropiate victimelor unor accidente rutiere este acoperită de asigurarea obligatorie până la concurența sumelor minime stabilite la articolul 1 alineatul (2) din A doua directivă.

   (a se vedea punctele 38, 42, 46 și 48 și dispozitiv 1)

3.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 39)

4.  Articolul 3 alineatul (1) din Directiva 72/166 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la asigurarea de răspundere civilă auto și introducerea obligației de asigurare a acestei răspunderi și articolul 1 alineatele (1) și (2) din A doua directivă 84/5 privind apropierea legislațiilor statelor membre privind asigurarea de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule trebuie interpretate în sensul că se opun unor dispoziții naționale potrivit cărora asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule nu acoperă despăgubirea pentru prejudiciul moral datorată, potrivit dreptului național al răspunderii civile, ca urmare a decesului unor membri ai familiei apropiate într‑un accident rutier decât până la concurența unei valori maxime inferioare celor stabilite la articolul 1 alineatul (2) din A doua directivă 84/5.

   În această privință, statele membre trebuie să își exercite competențele în acest domeniu cu respectarea dreptului Uniunii, iar dispozițiile naționale care reglementează despăgubirea pentru accidentele care rezultă din circulația vehiculelor nu pot priva directivele menționate anterior de efectul lor util.

   Or, dacă ar fi posibil ca legiuitorii naționali să prevadă, pentru fiecare dintre diferitele categorii specifice de daune identificate, eventual, în dreptul național, garanții maxime inferioare garanțiilor minime stabilite la articolul 1 alineatul (2) din A doua directivă, respectivele garanții minime și, prin urmare, acest articol ar fi private de efectul lor util.

   (a se vedea punctele 53, 54 și 58 și dispozitiv 2)

Cauza C‑277/12

Vitālijs Drozdovs

împotriva

Baltikums AAS

(cerere de decizie preliminară formulată de Augstākās tiesas Senāts)

„Asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule — Directiva 72/166/CEE — Articolul 3 alineatul (1) — Directiva 90/232/CEE — Articolul 1 — Accident rutier — Decesul părinților solicitantului minor — Drept la despăgubire al copilului — Prejudiciu moral — Despăgubire — Acoperire prin asigurarea obligatorie”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a doua) din 24 octombrie 2013

1. Apropierea legislațiilor — Asigurarea de răspundere civilă auto — Directivele 72/166, 84/5 și 90/232 — Stabilirea regimului de răspundere civilă aplicabil accidentelor rutiere — Competența statelor membre — Limite

   (Directivele 72/166, 84/5 și 90/232 ale Consiliului)

2. Apropierea legislațiilor — Asigurarea de răspundere civilă auto — Directivele 72/166 și 84/5 — Domeniu de aplicare — Noțiunea de vătămări corporale — Domeniu de aplicare — Prejudicii morale suferite de persoanele apropiate victimelor decedate într‑un accident rutier — Includere — Condiție

   [Directiva 72/166 a Consiliului, art. 3 alin. (1), și Directiva 84/5 a Consiliului, art. 1 alin. (1) și (2)]

3. Dreptul Uniunii Europene — Interpretare — Texte plurilingve — Divergențe între diferitele versiuni lingvistice — Luarea în considerare a economiei generale și a finalității reglementării în cauză

4. Apropierea legislațiilor — Asigurarea de răspundere civilă auto — Directivele 72/166 și 84/5 — Accident rutier — Decesul părinților solicitantului minor — Drept la despăgubire al copilului — Legislație națională care prevede valori maxime de despăgubire inferioare garanțiilor minime stabilite de dreptul Uniunii — Inadmisibilitate

   [Directiva 72/166 a Consiliului, art. 3 alin. (1), și Directiva 84/5 a Consiliului, art. 1 alin. (1) și (2)]

1.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 31-33)

2.  Articolul 3 alineatul (1) din Directiva 72/166 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la asigurarea de răspundere civilă auto și introducerea obligației de asigurare a acestei răspunderi și articolul 1 alineatele (1) și (2) din A doua directivă 84/5 privind apropierea legislațiilor statelor membre privind asigurarea de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule trebuie interpretate în sensul că asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule trebuie să acopere despăgubirea pentru prejudiciile morale suferite de persoanele apropiate victimelor decedate într‑un accident rutier, în măsura în care această despăgubire este prevăzută în temeiul răspunderii civile a asiguratului de dreptul național.

   Astfel, având în vedere diferitele versiuni lingvistice ale articolului 1 alineatul (1) din A doua directivă și ale articolului 1 primul paragraf din A treia directivă 90/232 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la asigurarea de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule, precum și obiectivul de protecție al celor trei directive menționate anterior, intră în sfera de aplicare a noțiunii de vătămări corporale orice prejudiciu, în măsura în care despăgubirea pentru acesta este prevăzută în temeiul răspunderii civile a asiguratului de dreptul național aplicabil litigiului, care rezultă dintr‑o atingere adusă integrității persoanei, ceea ce cuprinde atât suferințele fizice, cât și pe cele psihologice.

   În ceea ce privește stabilirea persoanelor care pot pretinde repararea acestor prejudicii morale, protecția care trebuie asigurată în temeiul Directivei 72/166 se extinde la orice persoană care are dreptul, în temeiul dreptului național al răspunderii civile, la repararea pagubei cauzate de autovehicule.

   În consecință, statele membre sunt obligate să garanteze că despăgubirea datorată, în temeiul dreptului lor național al răspunderii civile, ca urmare a prejudiciului moral suferit de membrii familiei apropiate victimelor unor accidente rutiere este acoperită de asigurarea obligatorie până la concurența sumelor minime stabilite la articolul 1 alineatul (2) din A doua directivă.

   (a se vedea punctele 38, 42, 46 și 48 și dispozitiv 1)

3.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 39)

4.  Articolul 3 alineatul (1) din Directiva 72/166 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la asigurarea de răspundere civilă auto și introducerea obligației de asigurare a acestei răspunderi și articolul 1 alineatele (1) și (2) din A doua directivă 84/5 privind apropierea legislațiilor statelor membre privind asigurarea de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule trebuie interpretate în sensul că se opun unor dispoziții naționale potrivit cărora asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule nu acoperă despăgubirea pentru prejudiciul moral datorată, potrivit dreptului național al răspunderii civile, ca urmare a decesului unor membri ai familiei apropiate într‑un accident rutier decât până la concurența unei valori maxime inferioare celor stabilite la articolul 1 alineatul (2) din A doua directivă 84/5.

   În această privință, statele membre trebuie să își exercite competențele în acest domeniu cu respectarea dreptului Uniunii, iar dispozițiile naționale care reglementează despăgubirea pentru accidentele care rezultă din circulația vehiculelor nu pot priva directivele menționate anterior de efectul lor util.

   Or, dacă ar fi posibil ca legiuitorii naționali să prevadă, pentru fiecare dintre diferitele categorii specifice de daune identificate, eventual, în dreptul național, garanții maxime inferioare garanțiilor minime stabilite la articolul 1 alineatul (2) din A doua directivă, respectivele garanții minime și, prin urmare, acest articol ar fi private de efectul lor util.

   (a se vedea punctele 53, 54 și 58 și dispozitiv 2)