Cauzele conexate C‑204/12-C‑208/12

Essent Belgium NV

împotriva

Vlaamse Reguleringsinstantie voor de Elektriciteits- en Gasmarkt

(cereri de decizie preliminară formulate de rechtbank van eerste aanleg te Brussel)

„Trimitere preliminară — Sistem național de sprijin care prevede acordarea de certificate verzi negociabile pentru instalațiile aflate în regiunea vizată care produc energie electrică din surse de energie regenerabile — Obligația furnizorilor de energie electrică de a remite anual autorității competente o anumită cotă de certificate — Refuzul de a lua în considerare garanțiile de origine provenite din alte state membre ale Uniunii Europene și din statele părți la Acordul privind SEE — Amendă administrativă în cazul neremiterii certificatelor — Directiva 2001/77/CE — Articolul 5 — Libera circulație a mărfurilor — Articolul 28 CE — Articolele 11 și 13 din Acordul privind SEE — Directiva 2003/54/CE — Articolul 3”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a patra) din 11 septembrie 2014

1. Procedură jurisdicțională – Cerere de redeschidere a procedurii orale – Condițiile redeschiderii

   (Regulamentul de procedură al Curții, art. 83)

2. Întrebări preliminare – Competența Curții – Limite – Examinarea compatibilității dreptului național cu dreptul Uniunii – Excludere – Furnizarea tuturor elementelor de interpretare proprii dreptului Uniunii instanței de trimitere – Includere

   (art. 267 TFUE)

3. Mediu – Promovarea electricității produse din surse de energie regenerabile pe piața internă a electricității – Directive 2001/77 – Sistem de sprijin național care prevede alocarea unor certificate negociabile corespunzătoare energiei electrice produse din surse de energie regenerabile pe teritoriul unei regiuni – Obligația furnizorilor de energie electrică de a remite anual autorității competente o anumită cotă de astfel de certificate sub sancțiunea unei amenzi administrative – Refuzul de a lua în considerare garanțiile de origine provenite din alte state membre ale Uniunii Europene sau din statele părți la Acordul privind Spațiul Economic European – Admisibilitate

   (Directiva 2001/77 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 4 și 5)

4. Libera circulație a mărfurilor – Restricții cantitative – Măsuri cu efect echivalent – Sistem de sprijin național care prevede alocarea unor certificate negociabile corespunzătoare energiei electrice produse din surse de energie regenerabile pe teritoriul unei regiuni – Obligația furnizorilor de energie electrică de a remite anual autorității competente o anumită cotă de astfel de certificate sub sancțiunea unei amenzi administrative – Refuzul de a lua în considerare garanțiile de origine provenite din alte state membre ale Uniunii Europene sau din statele părți la Acordul privind Spațiul Economic European – Inadmisibilitate – Justificare – Condiții

   (art. 28 CE și 30 CE; Acordul privind SEE, art. 11 și 13)

5. Dreptul Uniunii Europene – Principii – Egalitate de tratament – Discriminare pe motiv de cetățenie sau naționalitate – Interzicere – Sistem de sprijin național care prevede alocarea unor certificate negociabile corespunzătoare energiei electrice produse din surse de energie regenerabile pe teritoriul unei regiuni – Obligația furnizorilor de energie electrică de a remite anual autorității competente o anumită cotă de astfel de certificate sub sancțiunea unei amenzi administrative – Refuzul de a lua în considerare garanțiile de origine provenite din alte state membre ale Uniunii Europene sau din statele părți la Acordul privind Spațiul Economic European – Admisibilitate

   [art. 18 TFUE; Acordul privind SEE, art. 4; Directiva 2003/54 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 3 alin. (1)]

1.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 47 și 48)

2.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 51)

3.  Articolul 5 din Directiva 2001/77 privind promovarea electricității produse din surse de energie regenerabile pe piața internă a electricității trebuie interpretat în sensul că nu se opune unui sistem de sprijin național care prevede alocarea de către autoritatea de reglementare regională competentă a unor certificate negociabile corespunzătoare energiei electrice produse din surse de energie regenerabile pe teritoriul regiunii vizate și care impune furnizorilor de energie electrică obligația de a remite anual respectivei autorități, sub sancțiunea unei amenzi administrative, un anumit număr de astfel de certificate care corespunde unei cote‑părți din totalul livrărilor lor de energie electrică în această regiune, fără ca respectivii furnizori să fie autorizați să îndeplinească respectiva obligație prin utilizarea unor garanții de origine care provin din alte state membre ale Uniunii sau din state terțe membre ale Spațiului Economic European.

   Astfel, respectivul articol 5 are ca obiect să facă posibilă atestarea originii energiei electrice verzi printr‑o garanție de origine. În ceea ce le privește, sistemele de sprijin naționale prin intermediul cărora producătorii de energie electrică verde beneficiază de ajutoare directe sau indirecte și care pot recurge la mecanismul certificatelor verzi, fac obiectul unei dispoziții distincte din directiva menționată, respectiv al articolului 4 din aceasta. Or, nimic din textul articolelor 4 și 5 menționate sau din considerentele Directivei 2001/77 nu sugerează că legiuitorul Uniunii ar fi intenționat să instituie o legătură între garanțiile de origine și sistemele de sprijin naționale pentru producția de energie verde. Astfel, legiuitorul Uniunii nu a înțeles să impună statelor membre care au optat pentru o schemă de sprijin care utilizează certificate verzi să extindă posibilitatea de a beneficia de aceasta la energia electrică verde produsă pe teritoriul unui alt stat membru.

   (a se vedea punctele 59-61, 66 și 69 și dispozitiv 1)

4.  Articolele 28 CE și 30 CE, precum și articolele 11 și 13 din Acordul privind Spațiul Economic European trebuie interpretate în sensul că nu se opun unui sistem de sprijin național care prevede alocarea de către autoritatea de reglementare regională competentă a unor certificate negociabile corespunzătoare energiei electrice produse din surse de energie regenerabile pe teritoriul regiunii vizate și care impune furnizorilor de energie electrică obligația de a remite anual respectivei autorități, sub sancțiunea unei amenzi administrative, un anumit număr de astfel de certificate care corespunde unei cote‑părți din totalul livrărilor lor de energie electrică în această regiune, fără ca acești furnizori să fie autorizați să îndeplinească respectiva obligație prin utilizarea unor garanții de origine care provin din alte state membre ale Uniunii sau din state terțe membre ale Spațiului Economic European, cu condiția:

   —

   să se instituie mecanisme care să asigure crearea unei adevărate piețe a certificatelor pe care cererea și oferta să poată să se întâlnească efectiv și să tindă spre un echilibru, astfel încât furnizorii interesați să aibă posibilitatea de a‑și procura certificate de pe această piață în mod efectiv și în condiții echitabile;

   —

   ca modul de calcul și cuantumul amenzii administrative care trebuie achitată de furnizorii care nu și‑au îndeplinit obligația menționată să fie stabilite astfel încât să nu se depășească ceea ce este necesar în scopul de a stimula producătorii să își crească în mod efectiv producția de energie electrică produsă din surse de energie regenerabile și, respectiv, furnizorii supuși obligației menționate să achiziționeze efectiv certificatele necesare, evitându‑se în special penalizarea furnizorilor menționați într‑un mod care ar fi excesiv.

   Astfel, această reglementare este susceptibilă să constituie un obstacol în calea importurilor de energie electrică, în special verde, din alte state membre și reprezintă, în consecință, o măsură cu efect echivalent unei restricții cantitative la import, în principiu incompatibilă cu obligațiile din cadrul dreptului Uniunii care rezultă din articolul 28 CE. Cu toate acestea, obiectivul privind promovarea utilizării unor surse de energie regenerabilă pentru producția de energie electrică poate în principiu să justifice eventuale obstacole în calea liberei circulații a mărfurilor. În plus, simplul fapt de a limita posibilitatea de a beneficia de un sistem de sprijin care utilizează certificate verzi numai la energia electrică verde produsă pe teritoriul regional și de a refuza luarea în considerare a garanțiilor de origine aferente energiei electrice produse în alte state membre în scopul îndeplinirii obligației referitoare la cotă poate fi de natură să încalce principiul proporționalității.

   (a se vedea punctele 88, 95, 103 și 116 și dispozitiv 2)

5.  Normele privind nediscriminarea cuprinse în articolul 18 TFUE, în articolul 4 din Acordul privind Spațiul Economic European și, respectiv, în articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2003/54 privind normele comune pentru piața internă de energie electrică trebuie interpretate în sensul că nu se opun unui sistem național de sprijin care prevede alocarea de către autoritatea de reglementare regională competentă a unor certificate negociabile corespunzătoare energiei electrice produse din surse de energie regenerabile pe teritoriul regiunii vizate și care impune furnizorilor de energie electrică obligația de a remite anual respectivei autorități, sub sancțiunea unei amenzi administrative, un anumit număr de astfel de certificate care corespunde unei cote‑părți din totalul livrărilor lor de energie electrică în această regiune, fără ca acești furnizori să fie autorizați să îndeplinească respectiva obligație prin utilizarea unor garanții de origine care provin din alte state membre ale Uniunii sau din state terțe membre ale Spațiului Economic European.

   Astfel, obligația referitoare la cotă citată anterior se aplică tuturor furnizorilor de energie electrică a căror activitate se desfășoară în Regiunea Flamandă, indiferent de naționalitatea lor. De asemenea, împrejurarea că acești furnizori nu pot utiliza garanții de origine în locul certificatelor verzi îi vizează pe toți aceștia, indiferent de naționalitatea lor.

   (a se vedea punctele 121 și 130 și dispozitiv 3)