Cauza C-192/12 PPU

Melvin West

(cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Korkein oikeus)

„Cooperare polițienească și judiciară în materie penală — Decizia-cadru 2002/584/JAI — Mandat european de arestare și proceduri de predare între state membre — Mandat european de arestare eliberat în vederea executării unei pedepse privative de libertate — Articolul 28 — Predare ulterioară — «Lanț» de mandate europene de arestare — Executarea unui al treilea mandat european de arestare împotriva aceleiași persoane — Noțiunea «stat membru de executare» — Consimțământ pentru predare — Procedură preliminară de urgență”

Sumarul hotărârii

1. Cooperare judiciară în materie penală – Decizia-cadru privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre – Mandat de arestare eliberat în vederea executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate – Predare ulterioară – Condiție – Consimțământul statului membru de executare – Noțiunea de stat membru de executare în caz de pluralitate de predări între state membre în temeiul unor mandate europene de arestare succesive – Stat membru care a efectuat ultima predare

   [Decizia-cadru 2002/584 a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Decizia-cadru 2009/299, art. 28 alin. (2)]

2. Cooperare judiciară în materie penală – Decizia-cadru privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre – Obiect – Înlocuirea sistemului de extrădare între statele membre cu un sistem de predare între autoritățile judiciare

   (Decizia-cadru 2002/584 a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Decizia-cadru 2009/299)

3. Cooperare judiciară în materie penală – Decizia-cadru privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre – Principiul recunoașterii reciproce – Conținut

   [Decizia-cadru 2002/584 a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Decizia-cadru 2009/299, art. 1 alin. (2)]

1.  Conform articolului 28 alineatul (2) din Decizia-cadru 2002/584 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre, astfel cum a fost modificată prin Decizia-cadru 2009/299, în ipoteza în care nu este aplicabilă niciuna dintre excepțiile prevăzute la acest articol, o persoană care a fost predată statului membru emitent în temeiul unui mandat european de arestare nu poate fi predată de acest stat unui alt stat membru decât „statul membru de executare” în temeiul unui mandat european de arestare emis pentru o infracțiune săvârșită înaintea predării sale decât cu consimțământul „statului membru de executare” menționat. Deși acest articol nu are în vedere în mod explicit o situație în care persoana căutată face obiectul unor cereri de predare succesive, în sistemul instituit prin această dispoziție, care privește predarea ulterioară de către statul membru emitent a unei persoane care a fost deja predată, noțiunea „stat membru de executare” face referire la statul membru care a procedat la executarea mandatului european de arestare în temeiul căruia persoana în cauză a fost predată acestui stat membru emitent și care îi conferă acestuia din urmă puterea de a preda această persoană, în calitate de stat membru de executare, unui alt stat membru.

   În consecință, articolul 28 alineatul (2) din decizia-cadru trebuie interpretat în sensul că, atunci când o persoană a făcut obiectul mai multor predări între state membre în temeiul unor mandate europene de arestare succesive, predarea ulterioară a acestei persoane unui alt stat membru decât cel care a predat-o în ultimul rând este condiționată numai de consimțământul statului membru care a efectuat această din urmă predare. Această interpretare consolidează sistemul de predare instituit prin decizia-cadru în favoarea unui spațiu de libertate, de securitate și de justiție în conformitate cu încrederea reciprocă care trebuie să existe între statele membre. Prin limitarea situațiilor în care autoritățile judiciare de executare ale statelor membre implicate în predări succesive ale aceleiași persoane pot refuza să își dea consimțământul pentru executarea unui mandat european de arestare, o astfel de interpretare nu face decât să faciliteze predarea persoanelor căutate, în conformitate cu principiul recunoașterii reciproce prevăzut la articolul 1 alineatul (2) din decizia-cadru, care constituie norma esențială instituită prin aceasta din urmă.

   (a se vedea punctele 50, 51, 62 și 80 și dispozitivul)

2.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 54)

3.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 54, 55 și 62)