Cauzele conexate C‑162/12 și C‑163/12

Airport Shuttle Express scarl și alții

împotriva

Comune di Grottaferrata

(cereri de decizie preliminară formulate de Tribunale amministrativo regionale per il Lazio)

„Trimitere preliminară — Articolele 49 TFUE, 101 TFUE și 102 TFUE — Regulamentul (CEE) nr. 2454/92 — Regulamentul (CE) nr. 12/98 — Activitate de închiriere de autovehicule cu șofer — Reglementare națională și reglementare regională — Autorizație eliberată de comune — Condiții — Situații pur interne — Competența Curții — Admisibilitatea întrebărilor”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a treia) din 13 februarie 2014

1. Procedură jurisdicțională – Procedură orală – Redeschidere – Obligația de redeschidere a procedurii orale pentru a permite părților să depună observații asupra aspectelor de drept invocate în concluziile avocatului general – Inexistență

   (art. 252 al doilea paragraf TFUE; Regulamentul de procedură al Curții, art. 83)

2. Întrebări preliminare – Competența Curții – Identificarea elementelor pertinente din dreptul Uniunii – Reformularea întrebărilor

   (art. 267 TFUE)

3. Întrebări preliminare – Admisibilitate – Necesitatea de a furniza Curții suficiente precizări asupra contextului factual și normativ – Întinderea obligației în domeniul concurenței – Precizare insuficientă asupra contextului respectiv – Inadmisibilitate

   (art. 267 TFUE)

4. Întrebări preliminare – Competența Curții – Limite – Întrebare adresată în legătură cu un litigiu limitat la interiorul unui singur stat membru – Servicii de închiriere de autovehicule cu șofer – Operatori economici stabiliți în statul membru în cauză – Necompetența Curții

   (art. 49 TFUE și 267 TFUE)

1.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 23 și 24)

2.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 29-33 și 36)

3.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 38-40 și 51 și dispozitivul)

4.  Articolul 49 TFUE nu poate fi aplicat în cazul unor activități care nu prezintă niciun factor de legătură cu oricare dintre situațiile vizate de dreptul Uniunii și ale căror elemente pertinente se limitează în întregime la interiorul unui singur stat membru. Desigur, și într‑o situație pur internă, un răspuns la întrebări privind libertățile fundamentale din dreptul Uniunii ar putea fi însă util instanței de trimitere, în special în ipoteza în care dreptul național i‑ar impune să îi acorde unui resortisant național beneficiul acelorași drepturi ca cele pe care un resortisant al altui stat membru le‑ar avea în aceeași situație în temeiul dreptului Uniunii.

   Un resortisant al unui alt stat membru, aflat în aceeași situație ca un resortisant național stabilit deja în statul membru în cauză și care este autorizat să desfășoare activitatea de închiriere de autovehicule cu șofer cu plecarea dintr‑o anumită comună și care nu urmărește să se stabilească în altă parte, ci numai să înlăture anumite condiții impuse de autorizația pe care o deține deja, ar exercita deja, prin ipoteză, o activitate economică în mod stabil și continuu prin intermediul unui sediu situat pe teritoriul statului membru în cauză. În aceste condiții, rezultă că interpretarea articolului 49 TFUE, privind libertatea de stabilire, nu este pertinentă.

   (a se vedea punctele 43-47 și 49-51 și dispozitivul)

Cauzele conexate C‑162/12 și C‑163/12

Airport Shuttle Express scarl și alții

împotriva

Comune di Grottaferrata

(cereri de decizie preliminară formulate de Tribunale amministrativo regionale per il Lazio)

„Trimitere preliminară — Articolele 49 TFUE, 101 TFUE și 102 TFUE — Regulamentul (CEE) nr. 2454/92 — Regulamentul (CE) nr. 12/98 — Activitate de închiriere de autovehicule cu șofer — Reglementare națională și reglementare regională — Autorizație eliberată de comune — Condiții — Situații pur interne — Competența Curții — Admisibilitatea întrebărilor”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a treia) din 13 februarie 2014

1. Procedură jurisdicțională — Procedură orală — Redeschidere — Obligația de redeschidere a procedurii orale pentru a permite părților să depună observații asupra aspectelor de drept invocate în concluziile avocatului general — Inexistență

   (art. 252 al doilea paragraf TFUE; Regulamentul de procedură al Curții, art. 83)

2. Întrebări preliminare — Competența Curții — Identificarea elementelor pertinente din dreptul Uniunii — Reformularea întrebărilor

   (art. 267 TFUE)

3. Întrebări preliminare — Admisibilitate — Necesitatea de a furniza Curții suficiente precizări asupra contextului factual și normativ — Întinderea obligației în domeniul concurenței — Precizare insuficientă asupra contextului respectiv — Inadmisibilitate

   (art. 267 TFUE)

4. Întrebări preliminare — Competența Curții — Limite — Întrebare adresată în legătură cu un litigiu limitat la interiorul unui singur stat membru — Servicii de închiriere de autovehicule cu șofer — Operatori economici stabiliți în statul membru în cauză — Necompetența Curții

   (art. 49 TFUE și 267 TFUE)

1.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 23 și 24)

2.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 29-33 și 36)

3.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 38-40 și 51 și dispozitivul)

4.  Articolul 49 TFUE nu poate fi aplicat în cazul unor activități care nu prezintă niciun factor de legătură cu oricare dintre situațiile vizate de dreptul Uniunii și ale căror elemente pertinente se limitează în întregime la interiorul unui singur stat membru. Desigur, și într‑o situație pur internă, un răspuns la întrebări privind libertățile fundamentale din dreptul Uniunii ar putea fi însă util instanței de trimitere, în special în ipoteza în care dreptul național i‑ar impune să îi acorde unui resortisant național beneficiul acelorași drepturi ca cele pe care un resortisant al altui stat membru le‑ar avea în aceeași situație în temeiul dreptului Uniunii.

   Un resortisant al unui alt stat membru, aflat în aceeași situație ca un resortisant național stabilit deja în statul membru în cauză și care este autorizat să desfășoare activitatea de închiriere de autovehicule cu șofer cu plecarea dintr‑o anumită comună și care nu urmărește să se stabilească în altă parte, ci numai să înlăture anumite condiții impuse de autorizația pe care o deține deja, ar exercita deja, prin ipoteză, o activitate economică în mod stabil și continuu prin intermediul unui sediu situat pe teritoriul statului membru în cauză. În aceste condiții, rezultă că interpretarea articolului 49 TFUE, privind libertatea de stabilire, nu este pertinentă.

   (a se vedea punctele 43-47 și 49-51 și dispozitivul)