Cauzele conexate C‑159/12-C‑161/12

Alessandra Venturini

împotriva

ASL Varese și alții (C‑159/12),

Maria Rosa Gramegna

împotriva

ASL Lodi și alții (C‑160/12)

și

Anna Muzzio

împotriva

ASL Pavia și alții (C‑161/12)

(cereri de decizie preliminară formulate de Tribunale amministrativo regionale per la Lombardia)

„Libertatea de stabilire — Articolul 49 TFUE — Sănătate publică — Legislație națională care interzice parafarmaciilor vânzarea de medicamente eliberate pe bază de prescripție medicală suportate de pacient”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a patra) din 5 decembrie 2013

1. Întrebări preliminare – Competența Curții – Întrebare adresată în legătură cu un litigiu limitat la interiorul unui singur stat membru – Includere în vederea aplicabilității eventuale a dreptului Uniunii în litigiul menționat în urma unei interdicții a discriminării instituite de dreptul național

   (art. 267 TFUE)

2. Libertatea de stabilire – Restricții – Reglementarea națională care interzice parafarmaciilor să vândă medicamente eliberate pe bază de prescripție medicală și plătite integral de cumpărător – Inadmisibilitate – Justificare – Protecția sănătății publice – Condiții

   (art. 49 TFUE)

1.  Un răspuns la o întrebare preliminară poate fi util instanței de trimitere chiar într‑o situație pur internă, în care toate elementele sunt limitate la interiorul unui singur stat membru, în special în cazul în care dreptul național ar impune să acorde unui resortisant național aceleași drepturi precum cele conferite în aceeași situație de dreptul Uniunii unui resortisant al altui stat membru.

   (a se vedea punctul 28)

2.  Articolul 49 TFUE trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări naționale care nu permite unui farmacist autorizat și înscris în ordinul profesional respectiv, dar care nu este titularul unei farmacii încadrate în plan, să distribuie cu amănuntul, în parafarmacia al cărei titular este, și medicamente eliberate pe bază de prescripție medicală care nu sunt suportate de serviciul național de sănătate și care sunt plătite integral de cumpărător.

   Astfel, o asemenea reglementare națională care rezervă distribuția medicamentelor menționate exclusiv farmaciilor, a căror instalare este condiționată de un regim de planificare, se dovedește de natură să garanteze realizarea obiectivului de asigurare a unei aprovizionări sigure și de calitate a populației cu medicamente, precum și protecția sănătății publice. O astfel de reglementare, în măsura în care reduce semnificativ riscul legat de o eventuală situație de penurie de farmacii, nu pare să depășească ceea ce este necesar pentru îndeplinirea obiectivului de asigurare a aprovizionării sigure și de calitate a populației cu medicamente.

   (a se vedea punctele 55, 63 și 66 și dispozitivul)

Cauzele conexate C‑159/12-C‑161/12

Alessandra Venturini

împotriva

ASL Varese și alții (C‑159/12),

Maria Rosa Gramegna

împotriva

ASL Lodi și alții (C‑160/12)

și

Anna Muzzio

împotriva

ASL Pavia și alții (C‑161/12)

(cereri de decizie preliminară formulate de Tribunale amministrativo regionale per la Lombardia)

„Libertatea de stabilire — Articolul 49 TFUE — Sănătate publică — Legislație națională care interzice parafarmaciilor vânzarea de medicamente eliberate pe bază de prescripție medicală suportate de pacient”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a patra) din 5 decembrie 2013

1. Întrebări preliminare — Competența Curții — Întrebare adresată în legătură cu un litigiu limitat la interiorul unui singur stat membru — Includere în vederea aplicabilității eventuale a dreptului Uniunii în litigiul menționat în urma unei interdicții a discriminării instituite de dreptul național

   (art. 267 TFUE)

2. Libertatea de stabilire — Restricții — Reglementarea națională care interzice parafarmaciilor să vândă medicamente eliberate pe bază de prescripție medicală și plătite integral de cumpărător — Inadmisibilitate — Justificare — Protecția sănătății publice — Condiții

   (art. 49 TFUE)

1.  Un răspuns la o întrebare preliminară poate fi util instanței de trimitere chiar într‑o situație pur internă, în care toate elementele sunt limitate la interiorul unui singur stat membru, în special în cazul în care dreptul național ar impune să acorde unui resortisant național aceleași drepturi precum cele conferite în aceeași situație de dreptul Uniunii unui resortisant al altui stat membru.

   (a se vedea punctul 28)

2.  Articolul 49 TFUE trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări naționale care nu permite unui farmacist autorizat și înscris în ordinul profesional respectiv, dar care nu este titularul unei farmacii încadrate în plan, să distribuie cu amănuntul, în parafarmacia al cărei titular este, și medicamente eliberate pe bază de prescripție medicală care nu sunt suportate de serviciul național de sănătate și care sunt plătite integral de cumpărător.

   Astfel, o asemenea reglementare națională care rezervă distribuția medicamentelor menționate exclusiv farmaciilor, a căror instalare este condiționată de un regim de planificare, se dovedește de natură să garanteze realizarea obiectivului de asigurare a unei aprovizionări sigure și de calitate a populației cu medicamente, precum și protecția sănătății publice. O astfel de reglementare, în măsura în care reduce semnificativ riscul legat de o eventuală situație de penurie de farmacii, nu pare să depășească ceea ce este necesar pentru îndeplinirea obiectivului de asigurare a aprovizionării sigure și de calitate a populației cu medicamente.

   (a se vedea punctele 55, 63 și 66 și dispozitivul)