Cauza C‑59/12

BKK Mobil Oil Körperschaft des öffentlichen Rechts

împotriva

Zentrale zur Bekämpfung unlauteren Wettbewerbs eV

(cerere de decizie preliminară formulată de Bundesgerichtshof)

„Directiva 2005/29/CE — Practici comerciale neloiale — Domeniu de aplicare — Informații înșelătoare difuzate de o casă de asigurări de sănătate din sistemul public de asigurări sociale — Casă de asigurări de sănătate constituită sub forma unui organism de drept public”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera întâi) din 3 octombrie 2013

Apropierea legislațiilor – Practici comerciale neloiale ale întreprinderilor față de consumatori – Directiva 2005/29 – Domeniu de aplicare – Noțiunea de comerciant – Casă de asigurări de sănătate din sistemul public de asigurări sociale constituită sub forma unui organism de drept public – Includere

[Directiva 2005/29 a Parlamentului European și a Consiliului, considerentul (23) și art. 1, art. 2 lit. (a) și (b) și art. 6 alin. (1)]

Directiva 2005/29 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și de modificare a Directivei 84/450, a Directivelor 97/7, 98/27 și 2002/65 și a Regulamentului nr. 2006/2004 trebuie interpretată în sensul că include în domeniul său de aplicare personal un organism de drept public responsabil cu o misiune de interes general precum gestionarea unui sistem public de asigurări de sănătate.

Astfel, rezultă de la bun început din redactarea articolului 2 litera (b) din Directiva 2005/29 că legiuitorul Uniunii a consacrat o accepțiune deosebit de extinsă a noțiunii „comerciant”, care desemnează orice persoană fizică sau juridică atunci când aceasta exercită o activitate remunerată și nu exclude din domeniul său de aplicare nici entitățile care îndeplinesc o misiune de interes general, nici pe cele care au un statut de drept public. În plus, având în vedere însuși modul de redactare a definițiilor enunțate la articolul 2 literele (a) și (b) din directiva menționată, sensul și domeniul de aplicare al noțiunii comerciant, astfel cum este menționat de aceasta din urmă, trebuie să fie stabilite în raport cu noțiunea, corelativă, însă antinomică, de consumator. Or, astfel cum reiese în special din cuprinsul articolului 1 și al considerentului (23), Directiva privind practicile comerciale neloiale urmărește să asigure un nivel comun ridicat de protecție a consumatorilor procedând la o armonizare completă a normelor privind practicile comerciale neloiale, inclusiv publicitatea neloială a comercianților față de consumatori. Astfel, în interpretarea directivei menționate, noțiunea de consumator are o importanță primordială, dispozițiile acesteia fiind concepute în mod esențial în optica consumatorului în calitate de destinatar și de victimă a practicilor comerciale neloiale.

În această privință, în cazul în care persoanele afiliate la o casă de asigurări de sănătate constituită sub forma unui organism de drept public riscă să fie induse în eroare de informațiile înșelătoare difuzate de acest organism, care le împiedică să facă o alegere în cunoștință de cauză și care le determină astfel să ia o decizie pe care nu ar fi luat‑o în absența acestor informații, după cum prevede articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2005/29, caracterul public sau privat al organismului în cauză, precum și misiunea specifică îndeplinită de acesta sunt lipsite de relevanță.

(a se vedea punctele 32-34, 36, 37 și 41 și dispozitivul)

Cauza C‑59/12

BKK Mobil Oil Körperschaft des öffentlichen Rechts

împotriva

Zentrale zur Bekämpfung unlauteren Wettbewerbs eV

(cerere de decizie preliminară formulată de Bundesgerichtshof)

„Directiva 2005/29/CE — Practici comerciale neloiale — Domeniu de aplicare — Informații înșelătoare difuzate de o casă de asigurări de sănătate din sistemul public de asigurări sociale — Casă de asigurări de sănătate constituită sub forma unui organism de drept public”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera întâi) din 3 octombrie 2013

Apropierea legislațiilor — Practici comerciale neloiale ale întreprinderilor față de consumatori — Directiva 2005/29 — Domeniu de aplicare — Noțiunea de comerciant — Casă de asigurări de sănătate din sistemul public de asigurări sociale constituită sub forma unui organism de drept public — Includere

[Directiva 2005/29 a Parlamentului European și a Consiliului, considerentul (23) și art. 1, art. 2 lit. (a) și (b) și art. 6 alin. (1)]

Directiva 2005/29 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și de modificare a Directivei 84/450, a Directivelor 97/7, 98/27 și 2002/65 și a Regulamentului nr. 2006/2004 trebuie interpretată în sensul că include în domeniul său de aplicare personal un organism de drept public responsabil cu o misiune de interes general precum gestionarea unui sistem public de asigurări de sănătate.

Astfel, rezultă de la bun început din redactarea articolului 2 litera (b) din Directiva 2005/29 că legiuitorul Uniunii a consacrat o accepțiune deosebit de extinsă a noțiunii „comerciant”, care desemnează orice persoană fizică sau juridică atunci când aceasta exercită o activitate remunerată și nu exclude din domeniul său de aplicare nici entitățile care îndeplinesc o misiune de interes general, nici pe cele care au un statut de drept public. În plus, având în vedere însuși modul de redactare a definițiilor enunțate la articolul 2 literele (a) și (b) din directiva menționată, sensul și domeniul de aplicare al noțiunii comerciant, astfel cum este menționat de aceasta din urmă, trebuie să fie stabilite în raport cu noțiunea, corelativă, însă antinomică, de consumator. Or, astfel cum reiese în special din cuprinsul articolului 1 și al considerentului (23), Directiva privind practicile comerciale neloiale urmărește să asigure un nivel comun ridicat de protecție a consumatorilor procedând la o armonizare completă a normelor privind practicile comerciale neloiale, inclusiv publicitatea neloială a comercianților față de consumatori. Astfel, în interpretarea directivei menționate, noțiunea de consumator are o importanță primordială, dispozițiile acesteia fiind concepute în mod esențial în optica consumatorului în calitate de destinatar și de victimă a practicilor comerciale neloiale.

În această privință, în cazul în care persoanele afiliate la o casă de asigurări de sănătate constituită sub forma unui organism de drept public riscă să fie induse în eroare de informațiile înșelătoare difuzate de acest organism, care le împiedică să facă o alegere în cunoștință de cauză și care le determină astfel să ia o decizie pe care nu ar fi luat‑o în absența acestor informații, după cum prevede articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2005/29, caracterul public sau privat al organismului în cauză, precum și misiunea specifică îndeplinită de acesta sunt lipsite de relevanță.

(a se vedea punctele 32-34, 36, 37 și 41 și dispozitivul)