Cauza C‑32/12

Soledad Duarte Hueros

împotriva

Autociba SA și Automóviles Citroën España SA

(cerere de decizie preliminară formulată de Juzgado de Primera Instancia no 2 de Badajoz)

„Directiva 1999/44/CE — Drepturile consumatorului în caz de neconformitate a bunului — Caracter minor al acestei neconformități — Excluderea rezoluțiunii contractului — Competențele instanței naționale”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera întâi) din 3 octombrie 2013

1. Dreptul Uniunii Europene – Efect direct – Modalități procedurale naționale – Condiții de aplicare – Respectarea principiilor echivalenței și efectivității

2. Apropierea legislațiilor – Protecția consumatorilor – Vânzare de bunuri de consum și garanțiile conexe – Directiva 1999/44 – Răspunderea vânzătorului pentru neconformitatea bunului livrat – Reducere adecvată a prețului în cazul unei neconformități minore – Reglementare națională care nu permite instanței să acorde din oficiu o reducere a prețului – Încălcarea principiului efectivității – Inadmisibilitate

   [Directiva 1999/44 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 2 alin. (1), art. 3 și art. 11 alin. (1) primul paragraf]

1.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 34)

2.  Directiva 1999/44 privind anumite aspecte ale vânzării de bunuri de consum și garanțiile conexe trebuie interpretată în sensul că se opune reglementării unui stat membru care, în cazul în care un consumator care are dreptul la o reducere adecvată a prețului unui bun stabilit prin contractul de vânzare se limitează să solicite în justiție doar rezoluțiunea acestui contract, iar aceasta nu poate fi obținută din cauza caracterului minor al neconformității bunului, nu permite instanței naționale sesizate să acorde din oficiu o astfel de reducere, chiar și atunci când consumatorul respectiv nu are dreptul nici să își precizeze cererea inițială, nici să introducă o nouă acțiune în acest scop.

   Astfel, un asemenea sistem îi impune consumatorului să anticipeze rezultatul analizei referitoare la calificarea juridică a neconformității bunului care trebuie efectuată cu titlu definitiv de instanța competentă, ceea ce conferă protecției acordate acestuia de articolul 3 alineatul (5) din Directiva 1999/44 un caracter pur aleatoriu și, prin urmare, neadecvat. Acest lucru este valabil mai ales în cazul în care o astfel de analiză este deosebit de complexă, astfel încât calificarea menționată depinde în mod determinant de cercetarea efectuată de instanța sesizată cu litigiul. În aceste condiții reglementarea respectivă nu este conformă cu principiul efectivității, întrucât face excesiv de dificilă, chiar imposibilă aplicarea protecției pe care Directiva 1999/44 urmărește să o confere consumatorilor în cadrul procedurilor jurisdicționale inițiate de aceștia în caz de neconformitate a bunului livrat cu contractul de vânzare. Revine instanței de trimitere obligația să verifice care sunt normele naționale aplicabile litigiului cu care este sesizată și să facă tot ceea ce ține de competența sa pentru a garanta efectivitatea deplină a articolului 3 alineatul (5) din Directiva 1999/44 și pentru a identifica o soluție conformă cu finalitatea urmărită de aceasta.

   (a se vedea punctele 39 și 40-43 și dispozitivul)

Cauza C‑32/12

Soledad Duarte Hueros

împotriva

Autociba SA și Automóviles Citroën España SA

(cerere de decizie preliminară formulată de Juzgado de Primera Instancia no 2 de Badajoz)

„Directiva 1999/44/CE — Drepturile consumatorului în caz de neconformitate a bunului — Caracter minor al acestei neconformități — Excluderea rezoluțiunii contractului — Competențele instanței naționale”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera întâi) din 3 octombrie 2013

1. Dreptul Uniunii Europene — Efect direct — Modalități procedurale naționale — Condiții de aplicare — Respectarea principiilor echivalenței și efectivității

2. Apropierea legislațiilor — Protecția consumatorilor — Vânzare de bunuri de consum și garanțiile conexe — Directiva 1999/44 — Răspunderea vânzătorului pentru neconformitatea bunului livrat — Reducere adecvată a prețului în cazul unei neconformități minore — Reglementare națională care nu permite instanței să acorde din oficiu o reducere a prețului — Încălcarea principiului efectivității — Inadmisibilitate

   [Directiva 1999/44 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 2 alin. (1), art. 3 și art. 11 alin. (1) primul paragraf]

1.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 34)

2.  Directiva 1999/44 privind anumite aspecte ale vânzării de bunuri de consum și garanțiile conexe trebuie interpretată în sensul că se opune reglementării unui stat membru care, în cazul în care un consumator care are dreptul la o reducere adecvată a prețului unui bun stabilit prin contractul de vânzare se limitează să solicite în justiție doar rezoluțiunea acestui contract, iar aceasta nu poate fi obținută din cauza caracterului minor al neconformității bunului, nu permite instanței naționale sesizate să acorde din oficiu o astfel de reducere, chiar și atunci când consumatorul respectiv nu are dreptul nici să își precizeze cererea inițială, nici să introducă o nouă acțiune în acest scop.

   Astfel, un asemenea sistem îi impune consumatorului să anticipeze rezultatul analizei referitoare la calificarea juridică a neconformității bunului care trebuie efectuată cu titlu definitiv de instanța competentă, ceea ce conferă protecției acordate acestuia de articolul 3 alineatul (5) din Directiva 1999/44 un caracter pur aleatoriu și, prin urmare, neadecvat. Acest lucru este valabil mai ales în cazul în care o astfel de analiză este deosebit de complexă, astfel încât calificarea menționată depinde în mod determinant de cercetarea efectuată de instanța sesizată cu litigiul. În aceste condiții reglementarea respectivă nu este conformă cu principiul efectivității, întrucât face excesiv de dificilă, chiar imposibilă aplicarea protecției pe care Directiva 1999/44 urmărește să o confere consumatorilor în cadrul procedurilor jurisdicționale inițiate de aceștia în caz de neconformitate a bunului livrat cu contractul de vânzare. Revine instanței de trimitere obligația să verifice care sunt normele naționale aplicabile litigiului cu care este sesizată și să facă tot ceea ce ține de competența sa pentru a garanta efectivitatea deplină a articolului 3 alineatul (5) din Directiva 1999/44 și pentru a identifica o soluție conformă cu finalitatea urmărită de aceasta.

   (a se vedea punctele 39 și 40-43 și dispozitivul)