Cauza T-370/11

Republica Polonă

împotriva

Comisiei Europene

„Mediu — Directiva 2003/87/CE — Sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră — Norme tranzitorii privind alocarea armonizată de cote de emisie cu titlu gratuit începând cu anul 2013 — Criterii de referință de aplicat pentru calculul alocației de cote de emisie — Egalitate de tratament — Proporționalitate”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a șaptea) din 7 martie 2013

1. Acte ale instituțiilor – Alegerea temeiului juridic – Alegerea care trebuie să se întemeieze pe elemente obiective care pot fi supuse controlului jurisdicțional

   (art. 5 TUE)

2. State membre – Competențe rezervate – Stabilirea condițiilor de exploatare a resurselor energetice, a alegerii între diferite surse de energie și a structurii alimentării cu energie – Competența Uniunii de a adopta măsuri în domeniul mediului

   [art. 192 alin. (2) primul paragraf lit. (c) TFUE și art. 194 alin. (2) al doilea paragraf TFUE]

3. Dreptul Uniunii Europene – Principii – Egalitate de tratament – Noțiune – Limite

   (Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 20 și 21)

4. Mediu – Elaborarea politicii Uniunii – Putere de apreciere a legiuitorului Uniunii – Întindere – Limite – Respectarea principiului proporționalității

   [Directiva 2003/87 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 10a alin. (1)]

5. Mediu – Poluare atmosferică – Directiva 2003/87 – Sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră – Sistem tranzitoriu de alocare de cote cu titlu gratuit – Criterii de referință de aplicat pentru calculul alocației – Absența unei distincții în funcție de combustibilul utilizat între instalațiile care țin de sistemul de comercializare – Încălcarea principiului egalității de tratament – Lipsă

   [Directiva 2003/87 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 10a alin. (1); Decizia 2011/278 a Comisiei]

6. Mediu – Poluare atmosferică – Directiva 2003/87 – Sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră – Sistem tranzitoriu de alocare de cote cu titlu gratuit – Criterii de referință de aplicat pentru calculul alocației – Utilizarea eficienței de referință a gazului natural – Încălcarea principiului egalității de tratament – Lipsă

   [Directiva 2003/87 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 10a alin. (1); Decizia 2011/278 a Comisiei]

7. Mediu – Poluare atmosferică – Directiva 2003/87 – Plan național de alocare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră (PNA) – Repartizarea competențelor între Comisie și statele membre – Competențele statelor membre – Perioade de comercializare a cotelor începând din 2013 – Marjă de apreciere a statelor membre în exercitarea competențelor lor – Limite

   [Directiva 2003/87 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 9 alin. (3) și art. 10a alin. (1); Directiva 2009/29 a Parlamentului European și a Consiliului, considerentul (8)]

8. Mediu – Poluare atmosferică – Directiva 2003/87 – Obiectiv – Reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră – Respectarea obiectivelor secundare și a instrumentelor definite de directivă

   [Directiva 2003/87 a Parlamentului European și a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/29, considerentele (2), (3), (5) și (7) și art. 1 primul și al doilea paragraf]

9. Procedură jurisdicțională – Cerere de sesizare a instanței – Cerințe de formă – Expunere sumară a motivelor invocate

   [Statutul Curții de Justiție, art. 21 primul paragraf și art. 53 primul paragraf; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 44 alin. (1) lit. (c)]

1.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 14)

2.  Este adevărat că, în temeiul articolului 194 alineatul (2) al doilea paragraf TFUE, măsurile stabilite în conformitate cu procedura prevăzută la primul paragraf al acestui alineat și care sunt necesare pentru realizarea obiectivelor politicii Uniunii în domeniul energiei prevăzute la alineatul (1) al acestui articol nu pot aduce atingere dreptului unui stat membru de a stabili condițiile de exploatare a propriilor resurse energetice, dreptului său de a alege între diferite surse de energie și structurii generale a aprovizionării sale cu energie. Cu toate acestea, nimic nu permite să se presupună că articolul 194 alineatul (2) al doilea paragraf TFUE stabilește o interdicție generală de a aduce atingere acestui drept în cadrul politicii Uniunii în domeniul mediului. Astfel, pe de o parte, articolul 194 TFUE este o dispoziție generală valabilă numai în sectorul energiei și definește, așadar, o competență sectorială. Pe de altă parte, trebuie arătat că articolul 194 alineatul (2) al doilea paragraf TFUE se referă în mod expres la articolul 192 alineatul (2) primul paragraf litera (c) TFUE. Astfel, articolul 194 alineatul (2) al doilea paragraf TFUE prevede că interdicția de a afecta dreptul unui stat membru de a stabili condițiile de exploatare a propriilor resurse energetice, dreptul său de a alege între diferite surse de energie și structura generală a aprovizionării sale cu energie se aplică fără a aduce atingere articolului 192 alineatul (2) primul paragraf litera (c) TFUE. Deși este adevărat că această din urmă dispoziție nu are decât un caracter procedural, ea prevede totuși norme specifice referitoare la politica Uniunii în domeniul mediului. În consecință, dreptul menționat la articolul 194 alineatul (2) al doilea paragraf TFUE nu este aplicabil unei măsuri adoptate de Uniune în cadrul politicii sale în domeniul mediului.

   (a se vedea punctul 17)

3.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 30 și 33)

4.  Comisia dispune, în cadrul exercitării competențelor care îi sunt conferite în domeniul mediului, de o largă putere de apreciere care implică din partea sa alegeri de natură politică, economică și socială și în temeiul căreia este chemată să efectueze aprecieri și evaluări complexe în raport cu obiectivul general de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră prin intermediul unui sistem de comercializare a cotelor într-un mod rentabil și eficient din punct de vedere economic. Numai caracterul vădit inadecvat al unei măsuri adoptate în acest domeniu, în raport cu obiectivul pe care instituțiile competente înțeleg să îl urmărească, poate afecta legalitatea unei astfel de măsuri. În ceea ce privește aplicarea principiului proporționalității în sens strict a deciziei atacate, trebuie amintit că, în aplicarea acestui principiu, chiar dacă decizia Comisiei este adecvată și necesară realizării scopurilor urmărite în mod legitim, aceasta nu trebuie să cauzeze inconveniente disproporționate în raport cu scopurile vizate.

   (a se vedea punctele 36, 65, 89 și 100)

5.  În cadrul sistemului de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră, astfel cum a fost determinat prin Directiva 2003/87 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității, tratamentul egal al instalațiilor industriale care se află în situații diferite datorită utilizării unor combustibili diferiți cu ocazia determinării produselor de referință în vederea alocării de cote în Decizia 2011/278 de stabilire, pentru întreaga Uniune, a normelor tranzitorii privind alocarea armonizată și cu titlu gratuit a cotelor de emisii începând cu anul 2013 poate fi considerat justificat în mod obiectiv.

   Astfel, deosebirea respectivelor criterii de referință în funcție de combustibilul utilizat nu ar încuraja instalațiile industriale care utilizează combustibil cu un nivel ridicat de emisie de CO2 să caute soluții care să le permită reducerea emisiilor, ci, dimpotrivă, le-ar încuraja să mențină starea de fapt, ceea ce ar contraveni articolului 10a alineatul (1) al treilea paragraf din Directiva 2003/87. În plus, o astfel de deosebire ar implica riscul unei sporiri a emisiilor, întrucât instalațiile care utilizează combustibil cu un nivel redus de emisie de CO2 ar putea să îl înlocuiască cu un combustibil cu un nivel mai ridicat de emisie de CO2 pentru a putea obține mai multe cote de emisie cu titlu gratuit.

   În plus, introducerea unui factor suplimentar constând în luarea în considerare a combustibilului utilizat nu ar încuraja o armonizare deplină la nivelul Uniunii a măsurilor de punere în aplicare referitoare la alocarea armonizată a cotelor menționate, ci ar avea drept consecință norme diferite din cauza unei materii prime pentru instalațiile aceluiași sector sau subsector. Astfel, introducerea unui factor de corecție în funcție de combustibilul utilizat riscă să creeze un tratament diferit al sectoarelor în funcție de statul membru. În această privință, din cauza lipsei unui astfel de factor, nicio instalație nu obține un avantaj concurențial prin intermediul unei cantități mai mari de cote gratuite în funcție de combustibilul utilizat.

   (a se vedea punctele 39, 41-44 și 81)

6.  În cadrul sistemului de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră, astfel cum a fost determinat prin Directiva 2003/87 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității, utilizarea de către Comisie a gazului natural drept combustibil de referință pentru definirea căldurii și a combustibilului de referință în vederea alocării de cote în Decizia 2011/278 de stabilire, pentru întreaga Uniune, a normelor tranzitorii privind alocarea armonizată și cu titlu gratuit a cotelor de emisii începând cu anul 2013 poate fi considerată justificată în mod obiectiv.

   Astfel, alegerea gazului natural drept combustibil cu un nivel redus de emisie de CO2 urmărește o reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră. Mai precis, această alegere urmărește să încurajeze utilizarea de tehnici eficiente pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și să îmbunătățească randamentul energetic, așa cum este prevăzut la articolul 10a alineatul (1) al treilea paragraf din Directiva 2003/87.

   În plus, alegerea de a utiliza eficiența unui alt combustibil nu ar fi permis să se evite faptul că instalațiile care se află în situații diferite datorită utilizării unor combustibili diferiți sunt tratate în același mod. Astfel, dacă aceste criterii de referință s-ar baza pe un combustibil cu un nivel mai ridicat de emisie de CO2 decât gazul natural, acest lucru ar avea drept consecință doar o căldură și un combustibil de referință mai ridicate. Aceasta ar conduce numai la sporirea pentru același factor a numărului de cote de emisie cu titlu gratuit alocat tuturor instalațiilor în cauză, deci și instalațiilor care utilizează un combustibil cu un nivel redus de emisie de CO2.

   (a se vedea punctele 49, 50, 58 și 106)

7.  Deși este adevărat că statele membre dispun de o anumită marjă de manevră pentru transpunerea Directivei 2003/87 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității și pentru elaborarea planurilor naționale de alocare a cotelor înainte de începutul celei de a doua perioade de comercializare a cotelor, și anume până în anul 2012, situația este diferită pentru perioadele de comercializare începând cu anul 2013. Or, normele introduse de Directiva 2009/29 de modificare a Directivei 2003/87 pentru perioadele de comercializare începând cu anul 2013 au modificat în mod semnificativ metodele de alocare.

   Astfel, contrar punctului 1 din anexa III la Directiva 2003/87, în versiunea dinaintea modificării prin Directiva 2009/29, articolul 10a alineatul (1) din Directiva 2003/87 nu se mai referă la politica națională a energiei. În schimb, potrivit considerentului (8) al Directivei 2009/29, după a doua perioadă de comercializare, legiuitorul a considerat imperativ să instituie un sistem mai armonizat de comercializare a cotelor de emisie pentru a eficientiza utilizarea beneficiilor provenite din comercializarea cotelor, pentru a evita perturbarea pieței interne și pentru a facilita conectarea cu alte sisteme de comercializare.

   (a se vedea punctele 51-53 și 56)

8.  Reiese din articolul 1 al doilea paragraf și din considerentul (3) al Directivei 2003/87 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității că, după modificarea prin Directiva 2009/29, Directiva 2003/87 prevede creșterea nivelului de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, astfel încât să contribuie la obținerea unor niveluri de reducere considerate necesare din punct de vedere științific pentru a evita schimbări climatice periculoase.

   Acest obiectiv trebuie îndeplinit cu respectarea unei serii de obiective secundare și cu utilizarea anumitor instrumente. Principalul instrument în acest scop îl constituie sistemul de comercializare a drepturilor de emisie de gaze cu efect de seră, astfel cum rezultă din articolul 1 primul paragraf din Directiva 2003/87 și din considerentul (2). Articolul 1 primul paragraf din această directivă prevede că sistemul favorizează reducerea emisiilor respective într-un mod rentabil și eficient din punct de vedere economic. Celelalte obiective secundare pe care trebuie să le îndeplinească acest sistem sunt, printre altele, după cum se prevede în considerentele (5) și (7) ale directivei, menținerea dezvoltării economice și a ocupării forței de muncă, precum și a integrității pieței interne și a condițiilor de concurență.

   (a se vedea punctele 68 și 69)

9.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 113)