Cauza C-652/11 P

Mindo Srl

împotriva

Comisiei Europene

„Recurs — Concurență — Înțelegere — Piața italiană a achiziției și a primei procesări a tutunului brut — Plata amenzii de către codebitorul solidar — Interesul de a exercita acțiunea — Sarcina probei”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 11 aprilie 2013

1. Recurs – Motive – Critică precisă a unui punct din motivarea Tribunalului și identificarea suficientă a erorii de drept invocate – Admisibilitate

   [art. 256 alin. (1) TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 58 primul paragraf; Regulamentul de procedură al Curții, art. 168 alin. (1) lit. (d) și art. 169 alin. (2)]

2. Recurs – Motive – Insuficiența motivării – Conținutul obligației de motivare – Obligația de a răspunde la argumentele clare și precise ale reclamantului

   [art. 256 alin. (1) TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 36, art. 53 primul paragraf și art. 58 primul paragraf; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 81]

3. Procedură jurisdicțională – Prezentarea probelor – Sarcina unei probe imposibile – Inadmisibilitate

1.  Din articolul 256 alineatul (1) al doilea paragraf TFUE, din articolul 58 primul paragraf din Statutul Curții de Justiție al Uniunii Europene, precum și din articolul 168 alineatul (1) litera (d) și din articolul 169 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al acesteia rezultă că un recurs trebuie să indice cu precizie elementele criticate din hotărârea a cărei anulare se solicită, precum și argumentele juridice care susțin în mod concret această cerere. În cazul în care recurentul invocă erori de drept săvârșite de Tribunal identificând în mod suficient de precis elementele criticate din hotărârea atacată și indicând motivele pentru care ea consideră că aceste elemente sunt afectate de astfel de erori, motivul este admisibil.

   (a se vedea punctele 21 și 22)

2.  Motivarea este insuficientă și, prin urmare, sunt încălcate normele fundamentale de procedură în cazul în care într-o hotărâre a Tribunalului se afirmă că plata întregii amenzi impuse printr-o decizie a Comisiei care constă într-o încălcare a normelor de concurență de către unul dintre destinatarii acestei decizii nu este suficientă pentru a da naștere unei creanțe a acestuia pentru a cărei plată ar putea să răspundă un alt destinatar în calitate de debitor solidar al amenzii, în pofida argumentelor specifice în sens contrar ale debitorului solidar respectiv.

   De asemenea, obligația de motivare este încălcată în cazul în care Tribunalul omite să răspundă la o parte principală din argumentarea debitorului solidar, care are și calitatea de reclamant, omițând, între altele, să verifice, în pofida argumentelor clare și precise prezentate în acest sens de debitorul solidar, dacă dreptul creditorului de a exercita acțiunea în regres în vederea recuperării părții din amendă pe care a plătit-o era sau nu era prescris.

   În cazul în care reclamantul pretinde că concordatul preventiv permite întreprinderii aflate în încetare de plăți să își renegocieze datoria cu ansamblul creditorilor săi și să își continue astfel activitatea, Tribunalul nu se poate limita să răspundă la acest argument decisiv arătând că debitorul solidar nu a furnizat nicio explicație cu privire la motivele pentru care a calificat creditorul drept „creditor anterior” sau motivele pentru care acesta din urmă nu a încercat să își prezinte creanța.

   (a se vedea punctele 36, 37, 39, 41, 44 și 45)

3.  Tribunalul săvârșește o eroare de drept subordonând interesul reclamantului de a exercita acțiunea condiției ca aceasta să dovedească intenția unui terț de a introduce o acțiune în recuperarea creanței sale și, în consecință, stabilind în privința sa sarcina unei probe imposibil de administrat.

   Constatarea unei lipse a interesului de a exercita acțiunea al destinatarului unei decizii a Comisiei prin care i se aplică o amendă nu poate fi întemeiată pe simple supoziții, mai ales în cazul în care Tribunalul a omis să țină seama suficient de o serie de elemente invocate de reclamant și care erau de natură să pună într-o lumină diferită circumstanțele cauzei.

   (a se vedea punctele 50 și 53)

Cauza C-652/11 P

Mindo Srl

împotriva

Comisiei Europene

„Recurs — Concurență — Înțelegere — Piața italiană a achiziției și a primei procesări a tutunului brut — Plata amenzii de către codebitorul solidar — Interesul de a exercita acțiunea — Sarcina probei”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 11 aprilie 2013

1. Recurs — Motive — Critică precisă a unui punct din motivarea Tribunalului și identificarea suficientă a erorii de drept invocate — Admisibilitate

   [art. 256 alin. (1) TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 58 primul paragraf; Regulamentul de procedură al Curții, art. 168 alin. (1) lit. (d) și art. 169 alin. (2)]

2. Recurs — Motive — Insuficiența motivării — Conținutul obligației de motivare — Obligația de a răspunde la argumentele clare și precise ale reclamantului

   [art. 256 alin. (1) TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 36, art. 53 primul paragraf și art. 58 primul paragraf; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 81]

3. Procedură jurisdicțională — Prezentarea probelor — Sarcina unei probe imposibile — Inadmisibilitate

1.  Din articolul 256 alineatul (1) al doilea paragraf TFUE, din articolul 58 primul paragraf din Statutul Curții de Justiție al Uniunii Europene, precum și din articolul 168 alineatul (1) litera (d) și din articolul 169 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al acesteia rezultă că un recurs trebuie să indice cu precizie elementele criticate din hotărârea a cărei anulare se solicită, precum și argumentele juridice care susțin în mod concret această cerere. În cazul în care recurentul invocă erori de drept săvârșite de Tribunal identificând în mod suficient de precis elementele criticate din hotărârea atacată și indicând motivele pentru care ea consideră că aceste elemente sunt afectate de astfel de erori, motivul este admisibil.

   (a se vedea punctele 21 și 22)

2.  Motivarea este insuficientă și, prin urmare, sunt încălcate normele fundamentale de procedură în cazul în care într-o hotărâre a Tribunalului se afirmă că plata întregii amenzi impuse printr-o decizie a Comisiei care constă într-o încălcare a normelor de concurență de către unul dintre destinatarii acestei decizii nu este suficientă pentru a da naștere unei creanțe a acestuia pentru a cărei plată ar putea să răspundă un alt destinatar în calitate de debitor solidar al amenzii, în pofida argumentelor specifice în sens contrar ale debitorului solidar respectiv.

   De asemenea, obligația de motivare este încălcată în cazul în care Tribunalul omite să răspundă la o parte principală din argumentarea debitorului solidar, care are și calitatea de reclamant, omițând, între altele, să verifice, în pofida argumentelor clare și precise prezentate în acest sens de debitorul solidar, dacă dreptul creditorului de a exercita acțiunea în regres în vederea recuperării părții din amendă pe care a plătit-o era sau nu era prescris.

   În cazul în care reclamantul pretinde că concordatul preventiv permite întreprinderii aflate în încetare de plăți să își renegocieze datoria cu ansamblul creditorilor săi și să își continue astfel activitatea, Tribunalul nu se poate limita să răspundă la acest argument decisiv arătând că debitorul solidar nu a furnizat nicio explicație cu privire la motivele pentru care a calificat creditorul drept „creditor anterior” sau motivele pentru care acesta din urmă nu a încercat să își prezinte creanța.

   (a se vedea punctele 36, 37, 39, 41, 44 și 45)

3.  Tribunalul săvârșește o eroare de drept subordonând interesul reclamantului de a exercita acțiunea condiției ca aceasta să dovedească intenția unui terț de a introduce o acțiune în recuperarea creanței sale și, în consecință, stabilind în privința sa sarcina unei probe imposibil de administrat.

   Constatarea unei lipse a interesului de a exercita acțiunea al destinatarului unei decizii a Comisiei prin care i se aplică o amendă nu poate fi întemeiată pe simple supoziții, mai ales în cazul în care Tribunalul a omis să țină seama suficient de o serie de elemente invocate de reclamant și care erau de natură să pună într-o lumină diferită circumstanțele cauzei.

   (a se vedea punctele 50 și 53)