Cauza C‑373/11

Panellinios Syndesmos Viomichanion Metapoiisis Kapnou

împotriva

Ypourgos Oikonomias kai Oikonomikon și Ypourgos Agrotikis Anaptyxis kai Trofimon

(cerere de decizie preliminară formulată de Symvoulio tis Epikrateias)

„Trimitere preliminară — Aprecierea validității — Politica agricolă comună — Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 — Plată suplimentară acordată pentru anumite tipuri de agricultură și pentru producția de calitate — Marjă de apreciere lăsată statelor membre — Discriminare — Articolele 32 CE și 34 CE”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 19 septembrie 2013

1. Agricultură – Politica agricolă comună – Scheme de sprijin direct – Norme comune – Schemă de plată unică – Aplicare regională și facultativă – Plată suplimentară acordată pentru anumite tipuri de agricultură și pentru producția de calitate – Stabilirea procentelor de reținere – Marjă de apreciere lăsată statelor membre – Discriminare între producători sau între consumatori – Inexistență

   (art. 34 CE; Regulamentul nr. 1782/2003 al Consiliului, art. 69)

2. Agricultură – Politica agricolă comună – Supremație în raport cu obiectivele tratatului în domeniul concurenței

   (art. 36 CE)

3. Agricultură – Politica agricolă comună – Putere de apreciere a instituțiilor Uniunii – Control jurisdicțional – Limite

   (art. 34 CE și 37 CE)

4. Agricultură – Politica agricolă comună – Scheme de sprijin direct – Norme comune – Schemă de plată unică – Aplicare regională și facultativă – Plată suplimentară acordată pentru anumite tipuri de agricultură și pentru producția de calitate – Stabilirea procentelor de reținere – Marjă de apreciere lăsată statelor membre – Eliminarea caracterului comun al politicii agricole – Lipsă

   (art. 32 CE; Regulamentul nr. 1782/2003 al Consiliului, art. 69)

1.  Examinarea articolului 69 din Regulamentul nr. 1782/2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori, dispoziție care acordă statelor membre posibilitatea de a reține până la 10 % din componenta plafoanelor naționale din fiecare sector de produse pentru a efectua o plată suplimentară pentru anumite tipuri de agricultură care sunt importante pentru protecția sau pentru îmbunătățirea condițiilor de mediu sau pentru ameliorarea calității și a comercializării produselor agricole nu a evidențiat niciun element de natură să afecteze validitatea acestuia în raport cu articolul 34 CE.

   Astfel, trebuie să se constate că articolul 69 din Regulamentul nr. 1782/2003 nu stabilește el însuși condiții diferite în funcție de statele membre sau de producători, ci se limitează să acorde tuturor statelor membre, în aceleași condiții și potrivit acelorași modalități, o anumită marjă de apreciere pentru a efectua plăți suplimentare în cadrul reformei politicii agricole comune. Această abilitare acordată statelor membre, pe de o parte, este strict limitată și supusă unei serii de condiții de natură în același timp materială și procedurală și, pe de altă parte, constituie o măsură temporară menită să faciliteze trecerea către schema plății unice. Faptul că adoptarea unei măsuri în cadrul unei organizări comune a pieței poate avea implicații diferite pentru anumiți producători ca urmare a producției individuale sau a condițiilor locale nu poate fi considerat discriminare interzisă de Tratatul CE în condițiile în care măsura se bazează pe criterii obiective, adaptate la nevoile funcționării globale a organizării comune a pieței. De asemenea, interdicția discriminării nu are în vedere eventualele diferențe de tratament care pot rezulta, de la un stat membru la altul, din divergențele existente între reglementările diferitor state membre din moment ce aceste reglementări afectează în același mod toate persoanele care se încadrează în domeniul de aplicare al acestora.

   (a se vedea punctele 20, 23, 29, 34, 35 și 44 și dispozitiv 44)

2.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 39)

3.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 40 și 41)

4.  Marja de apreciere acordată statelor membre pentru a stabili un procent al reținerii aplicat plafonului național al ajutoarelor care corespund sectorului în cauză în scopul de a efectua o plată suplimentară nu are nicidecum ca obiect să elimine caracterul comun al politicii agricole, ci corespunde numai unei abilitări acordate autorităților naționale de a pune în aplicare anumite norme pe care legiuitorul Uniunii le‑a considerat adecvate în cadrul introducerii schemei de plată unică.

   Astfel, respectiva plată suplimentară, temporară și în cuantum limitat de până la 10 % din componenta plafoanelor naționale, urmărește, pe de o parte, să îi stimuleze pe agricultori să respecte cerințele privind ameliorarea calității produselor și protecția mediului, ca recompensă pentru mai buna lor adaptare la noile cerințe ale politicii agricole comune, și, pe de altă parte, să atenueze repercusiunile care rezultă în anumite sectoare de produs din trecerea de la schema de plăți directe la schema de plată unică.

   (a se vedea punctele 46 și 47)

Cauza C‑373/11

Panellinios Syndesmos Viomichanion Metapoiisis Kapnou

împotriva

Ypourgos Oikonomias kai Oikonomikon și Ypourgos Agrotikis Anaptyxis kai Trofimon

(cerere de decizie preliminară formulată de Symvoulio tis Epikrateias)

„Trimitere preliminară — Aprecierea validității — Politica agricolă comună — Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 — Plată suplimentară acordată pentru anumite tipuri de agricultură și pentru producția de calitate — Marjă de apreciere lăsată statelor membre — Discriminare — Articolele 32 CE și 34 CE”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 19 septembrie 2013

1. Agricultură — Politica agricolă comună — Scheme de sprijin direct — Norme comune — Schemă de plată unică — Aplicare regională și facultativă — Plată suplimentară acordată pentru anumite tipuri de agricultură și pentru producția de calitate — Stabilirea procentelor de reținere — Marjă de apreciere lăsată statelor membre — Discriminare între producători sau între consumatori — Inexistență

   (art. 34 CE; Regulamentul nr. 1782/2003 al Consiliului, art. 69)

2. Agricultură — Politica agricolă comună — Supremație în raport cu obiectivele tratatului în domeniul concurenței

   (art. 36 CE)

3. Agricultură — Politica agricolă comună — Putere de apreciere a instituțiilor Uniunii — Control jurisdicțional — Limite

   (art. 34 CE și 37 CE)

4. Agricultură — Politica agricolă comună — Scheme de sprijin direct — Norme comune — Schemă de plată unică — Aplicare regională și facultativă — Plată suplimentară acordată pentru anumite tipuri de agricultură și pentru producția de calitate — Stabilirea procentelor de reținere — Marjă de apreciere lăsată statelor membre — Eliminarea caracterului comun al politicii agricole — Lipsă

   (art. 32 CE; Regulamentul nr. 1782/2003 al Consiliului, art. 69)

1.  Examinarea articolului 69 din Regulamentul nr. 1782/2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori, dispoziție care acordă statelor membre posibilitatea de a reține până la 10 % din componenta plafoanelor naționale din fiecare sector de produse pentru a efectua o plată suplimentară pentru anumite tipuri de agricultură care sunt importante pentru protecția sau pentru îmbunătățirea condițiilor de mediu sau pentru ameliorarea calității și a comercializării produselor agricole nu a evidențiat niciun element de natură să afecteze validitatea acestuia în raport cu articolul 34 CE.

   Astfel, trebuie să se constate că articolul 69 din Regulamentul nr. 1782/2003 nu stabilește el însuși condiții diferite în funcție de statele membre sau de producători, ci se limitează să acorde tuturor statelor membre, în aceleași condiții și potrivit acelorași modalități, o anumită marjă de apreciere pentru a efectua plăți suplimentare în cadrul reformei politicii agricole comune. Această abilitare acordată statelor membre, pe de o parte, este strict limitată și supusă unei serii de condiții de natură în același timp materială și procedurală și, pe de altă parte, constituie o măsură temporară menită să faciliteze trecerea către schema plății unice. Faptul că adoptarea unei măsuri în cadrul unei organizări comune a pieței poate avea implicații diferite pentru anumiți producători ca urmare a producției individuale sau a condițiilor locale nu poate fi considerat discriminare interzisă de Tratatul CE în condițiile în care măsura se bazează pe criterii obiective, adaptate la nevoile funcționării globale a organizării comune a pieței. De asemenea, interdicția discriminării nu are în vedere eventualele diferențe de tratament care pot rezulta, de la un stat membru la altul, din divergențele existente între reglementările diferitor state membre din moment ce aceste reglementări afectează în același mod toate persoanele care se încadrează în domeniul de aplicare al acestora.

   (a se vedea punctele 20, 23, 29, 34, 35 și 44 și dispozitiv 44)

2.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 39)

3.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 40 și 41)

4.  Marja de apreciere acordată statelor membre pentru a stabili un procent al reținerii aplicat plafonului național al ajutoarelor care corespund sectorului în cauză în scopul de a efectua o plată suplimentară nu are nicidecum ca obiect să elimine caracterul comun al politicii agricole, ci corespunde numai unei abilitări acordate autorităților naționale de a pune în aplicare anumite norme pe care legiuitorul Uniunii le‑a considerat adecvate în cadrul introducerii schemei de plată unică.

   Astfel, respectiva plată suplimentară, temporară și în cuantum limitat de până la 10 % din componenta plafoanelor naționale, urmărește, pe de o parte, să îi stimuleze pe agricultori să respecte cerințele privind ameliorarea calității produselor și protecția mediului, ca recompensă pentru mai buna lor adaptare la noile cerințe ale politicii agricole comune, și, pe de altă parte, să atenueze repercusiunile care rezultă în anumite sectoare de produs din trecerea de la schema de plăți directe la schema de plată unică.

   (a se vedea punctele 46 și 47)