Cauza C-350/11

Argenta Spaarbank NV

împotriva

Belgische Staat

(cerere de decizie preliminară formulată de rechtbank van eerste aanleg te Antwerpen)

„Legislație fiscală — Impozit pe profit — Deducere pentru capitalul de risc — Dobânzi fictive — Diminuarea cuantumului deductibil de către societățile care dispun în străinătate de sedii permanente care generează venituri scutite de la plata impozitului în temeiul unor convenții pentru evitarea dublei impuneri”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera întâi) din 4 iulie 2013

1. Libera circulație a persoanelor – Libertatea de stabilire – Dispozițiile tratatului – Domeniu de aplicare – Obstacole create de un stat membru propriilor resortisanți în calea exercitării dreptului lor la libera stabilire – Includere

   (art. 49 TFUE)

2. Întrebări preliminare – Competența Curții – Interpretarea dreptului național – Excludere

   (art. 267 TFUE)

3. Libera circulație a persoanelor – Libertatea de stabilire – Legislație fiscală – Impozit pe profit – Reglementare națională care prevede deducerea pentru capitalul de risc a valorii nete a activelor unui sediu permanent – Refuzul acestei deduceri pentru sediile permanente situate în alt stat membru care realizează venituri scutite de la plata impozitului în temeiul unor convenții pentru evitarea dublei impuneri – Inadmisibilitate – Justificare – Lipsă

   (art. 49 TFUE)

1.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 20 și 21)

2.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 29)

3.  Articolul 49 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale în temeiul căreia, pentru calcularea unei deduceri acordate unei societăți supuse integral la plata impozitului într-un stat membru, valoarea netă a activelor unui sediu permanent situat în alt stat membru nu este luată în considerare atunci când profitul sediului permanent menționat nu este impozabil în primul stat membru în temeiul unei convenții de evitare a dublei impuneri, în timp ce activele înregistrate la un sediu permanent situat pe teritoriul acestui prim stat membru sunt luate în considerare în acest scop. Această restricție nu poate fi justificată nici de coerența sistemului fiscal al statului membru în cauză, nici de repartizarea echilibrată a competenței de impozitare între statele membre.

   (a se vedea punctele 49, 58 și 59 și dispozitivul)

Cauza C-350/11

Argenta Spaarbank NV

împotriva

Belgische Staat

(cerere de decizie preliminară formulată de rechtbank van eerste aanleg te Antwerpen)

„Legislație fiscală — Impozit pe profit — Deducere pentru capitalul de risc — Dobânzi fictive — Diminuarea cuantumului deductibil de către societățile care dispun în străinătate de sedii permanente care generează venituri scutite de la plata impozitului în temeiul unor convenții pentru evitarea dublei impuneri”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera întâi) din 4 iulie 2013

1. Libera circulație a persoanelor — Libertatea de stabilire — Dispozițiile tratatului — Domeniu de aplicare — Obstacole create de un stat membru propriilor resortisanți în calea exercitării dreptului lor la libera stabilire — Includere

   (art. 49 TFUE)

2. Întrebări preliminare — Competența Curții — Interpretarea dreptului național — Excludere

   (art. 267 TFUE)

3. Libera circulație a persoanelor — Libertatea de stabilire — Legislație fiscală — Impozit pe profit — Reglementare națională care prevede deducerea pentru capitalul de risc a valorii nete a activelor unui sediu permanent — Refuzul acestei deduceri pentru sediile permanente situate în alt stat membru care realizează venituri scutite de la plata impozitului în temeiul unor convenții pentru evitarea dublei impuneri — Inadmisibilitate — Justificare — Lipsă

   (art. 49 TFUE)

1.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 20 și 21)

2.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 29)

3.  Articolul 49 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale în temeiul căreia, pentru calcularea unei deduceri acordate unei societăți supuse integral la plata impozitului într-un stat membru, valoarea netă a activelor unui sediu permanent situat în alt stat membru nu este luată în considerare atunci când profitul sediului permanent menționat nu este impozabil în primul stat membru în temeiul unei convenții de evitare a dublei impuneri, în timp ce activele înregistrate la un sediu permanent situat pe teritoriul acestui prim stat membru sunt luate în considerare în acest scop. Această restricție nu poate fi justificată nici de coerența sistemului fiscal al statului membru în cauză, nici de repartizarea echilibrată a competenței de impozitare între statele membre.

   (a se vedea punctele 49, 58 și 59 și dispozitivul)