Cauzele conexate C-318/11 și C-319/11

Daimler AG

și

Widex A/S

împotriva

Skatteverket

(cereri de pronunțare a unor hotărâri preliminare formulate de Förvaltningsrätten i Falun)

„Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată — Directiva 2006/112/CE — Articolele 170 și 171 — A opta directivă TVA — Articolul 1 — Directiva 2008/9/CE — Articolul 3 litera (a) — Sisteme de rambursare a taxei pe valoarea adăugată persoanelor impozabile care nu sunt stabilite pe teritoriul țării — Persoană impozabilă stabilită într-un stat membru și care exercită în alt stat membru numai activități de încercări tehnice sau de cercetare”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a opta) din 25 octombrie 2012

Armonizarea legislațiilor fiscale – Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată – Rambursarea taxei persoanelor impozabile care nu sunt stabilite pe teritoriul țării – Domeniu de aplicare personal – Persoană impozabilă care realizează de la un sediu comercial fix numai încercări tehnice sau lucrări de cercetare, cu excluderea unor operațiuni impozabile – Includere – Deținerea integrală a unei filiale în statul membru de rambursare – Irelevanță

[Directiva 79/1072 a Consiliului, art. 1, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2006/98, și Directiva 2008/9 a Consiliului, art. 3 lit. (a)]

O persoană impozabilă în scopuri de TVA stabilită într-un stat membru și care realizează în alt stat membru numai încercări tehnice sau lucrări de cercetare, cu excluderea unor operațiuni impozabile, nu poate fi considerată ca dispunând, în acest alt stat membru, de un „sediu comercial fix de la care să fi efectuat operațiuni economice”, în sensul articolului 1 din A opta directivă 79/1072 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri – Sisteme de restituire a taxei pe valoarea adăugată persoanelor impozabile care nu sunt stabilite pe teritoriul țării, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2006/98, și al articolului 3 litera (a) din Directiva 2008/9 de stabilire a normelor detaliate privind rambursarea taxei pe valoare adăugată, prevăzută de Directiva 2006/112, către persoane impozabile stabilite în alt stat membru decât statul membru de rambursare.

Astfel, noțiunea „sediu comercial fix de la care să fi efectuat operațiuni economice” presupune două condiții cumulative, întemeiate, pe de o parte, pe existența unui „sediu comercial fix” și, pe de altă parte, pe realizarea, de la acesta, a unor „operațiuni economice”. În vederea excluderii de la un drept la rambursare, trebuie să se constate realizarea efectivă a unor operațiuni impozabile de către sediul comercial fix în statul în care a fost prezentată cererea de rambursare, iar nu o simplă aptitudine a acelui sediu comercial de a realiza astfel de operațiuni.

În ipoteza în care nu se contestă că în cadrul serviciilor sale de încercări tehnice și de cercetare o întreprindere nu realizează operațiuni impozabile în aval în statul în care a fost depusă cererea de rambursare, un drept la rambursarea taxei pe valoarea adăugată plătită în amonte trebuie recunoscut, fără a fi necesar să se examineze, pe de altă parte, dacă întreprinderea respectivă dispune în mod efectiv de un „sediu comercial fix” în sensul dispozițiilor care trebuie interpretate, întrucât cele două condiții care compun criteriul „sediu comercial fix de la care să fi efectuat operațiuni economice” sunt cumulative.

Această interpretare nu este repusă în discuție de împrejurarea că persoana impozabilă dispune, în statul membru în care a depus cererea de rambursare, de o filială pe care o controlează în totalitate, al cărei scop aproape exclusiv este de a furniza diverse servicii persoanei în cauză în legătură cu încercările tehnice realizate. Astfel, o asemenea filială deținută integral este o persoană juridică impozabilă în mod autonom.

(a se vedea punctele 32, 37-39, 44, 48 și 51 și dispozitiv 1 și 2)

Cauzele conexate C-318/11 și C-319/11

Daimler AG

și

Widex A/S

împotriva

Skatteverket

(cereri de pronunțare a unor hotărâri preliminare formulate de Förvaltningsrätten i Falun)

„Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată — Directiva 2006/112/CE — Articolele 170 și 171 — A opta directivă TVA — Articolul 1 — Directiva 2008/9/CE — Articolul 3 litera (a) — Sisteme de rambursare a taxei pe valoarea adăugată persoanelor impozabile care nu sunt stabilite pe teritoriul țării — Persoană impozabilă stabilită într-un stat membru și care exercită în alt stat membru numai activități de încercări tehnice sau de cercetare”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a opta) din 25 octombrie 2012

Armonizarea legislațiilor fiscale — Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată — Rambursarea taxei persoanelor impozabile care nu sunt stabilite pe teritoriul țării — Domeniu de aplicare personal — Persoană impozabilă care realizează de la un sediu comercial fix numai încercări tehnice sau lucrări de cercetare, cu excluderea unor operațiuni impozabile — Includere — Deținerea integrală a unei filiale în statul membru de rambursare — Irelevanță

[Directiva 79/1072 a Consiliului, art. 1, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2006/98, și Directiva 2008/9 a Consiliului, art. 3 lit. (a)]

O persoană impozabilă în scopuri de TVA stabilită într-un stat membru și care realizează în alt stat membru numai încercări tehnice sau lucrări de cercetare, cu excluderea unor operațiuni impozabile, nu poate fi considerată ca dispunând, în acest alt stat membru, de un „sediu comercial fix de la care să fi efectuat operațiuni economice”, în sensul articolului 1 din A opta directivă 79/1072 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri – Sisteme de restituire a taxei pe valoarea adăugată persoanelor impozabile care nu sunt stabilite pe teritoriul țării, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2006/98, și al articolului 3 litera (a) din Directiva 2008/9 de stabilire a normelor detaliate privind rambursarea taxei pe valoare adăugată, prevăzută de Directiva 2006/112, către persoane impozabile stabilite în alt stat membru decât statul membru de rambursare.

Astfel, noțiunea „sediu comercial fix de la care să fi efectuat operațiuni economice” presupune două condiții cumulative, întemeiate, pe de o parte, pe existența unui „sediu comercial fix” și, pe de altă parte, pe realizarea, de la acesta, a unor „operațiuni economice”. În vederea excluderii de la un drept la rambursare, trebuie să se constate realizarea efectivă a unor operațiuni impozabile de către sediul comercial fix în statul în care a fost prezentată cererea de rambursare, iar nu o simplă aptitudine a acelui sediu comercial de a realiza astfel de operațiuni.

În ipoteza în care nu se contestă că în cadrul serviciilor sale de încercări tehnice și de cercetare o întreprindere nu realizează operațiuni impozabile în aval în statul în care a fost depusă cererea de rambursare, un drept la rambursarea taxei pe valoarea adăugată plătită în amonte trebuie recunoscut, fără a fi necesar să se examineze, pe de altă parte, dacă întreprinderea respectivă dispune în mod efectiv de un „sediu comercial fix” în sensul dispozițiilor care trebuie interpretate, întrucât cele două condiții care compun criteriul „sediu comercial fix de la care să fi efectuat operațiuni economice” sunt cumulative.

Această interpretare nu este repusă în discuție de împrejurarea că persoana impozabilă dispune, în statul membru în care a depus cererea de rambursare, de o filială pe care o controlează în totalitate, al cărei scop aproape exclusiv este de a furniza diverse servicii persoanei în cauză în legătură cu încercările tehnice realizate. Astfel, o asemenea filială deținută integral este o persoană juridică impozabilă în mod autonom.

(a se vedea punctele 32, 37-39, 44, 48 și 51 și dispozitiv 1 și 2)