Cauza C-228/11

Melzer

împotriva

MF Global UK Ltd

(cerere de decizie preliminară formulată de Landgericht Düsseldorf)

„Cooperare judiciară în materie civilă — Competențe speciale în materie delictuală sau cvasidelictuală — Participare transfrontalieră a mai multor persoane la același act ilicit — Posibilitatea de a stabili competența teritorială în funcție de locul unde a fost săvârșită fapta de către un autor al prejudiciului, altul decât pârâtul («wechselseitige Handlungsortzurechnung»)”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera întâi) din 16 mai 2013

1. Cooperare judiciară în materie civilă – Competența judiciară și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială – Regulamentul nr. 44/2001 – Noțiuni folosite în regulament – Interpretare autonomă

   (Regulamentul nr. 44/2001 al Consiliului)

2. Cooperare judiciară în materie civilă – Competența judiciară și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială – Regulamentul nr. 44/2001 – Competențe speciale – Competența în materie delictuală sau cvasidelictuală – Locul unde s-a produs fapta generatoare de prejudiciu – Faptă generatoare imputată unuia dintre presupușii autori ai unui prejudiciu, care nu este parte la litigiu – Competența jurisdicțională în privința unui alt presupus autor al prejudiciului respectiv care nu a acționat în raza teritorială a instanței sesizate – Inadmisibilitate

   [Regulamentul nr. 44 al Consiliului, art. 5 punctul 3]

1.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 22 și 34)

2.  Articolul 5 punctul 3 din Regulamentul nr. 44/2001 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială trebuie interpretat în sensul că nu permite să se stabilească, în temeiul locului unde s-a produs fapta generatoare imputată unuia dintre presupușii autori ai unui prejudiciu, care nu este parte la litigiu, o competență jurisdicțională în privința unui alt presupus autor al prejudiciului respectiv care nu a acționat în raza teritorială a instanței sesizate.

   Astfel, întrucât competența instanțelor de la locul unde s-a produs sau riscă să se producă fapta prejudiciabilă constituie o normă de competență specială, aceasta este de strictă interpretare, nefiind posibilă interpretarea sa dincolo de ipotezele prevăzute în mod explicit de Regulamentul nr. 44/2001.

   În împrejurări, în care unul singur dintre mai mulți autori prezumați ai unui pretins prejudiciu este acționat în justiție în fața unei instanțe în a cărei rază teritorială nu a acționat, lipsește, în principiu, punctul de legătură întemeiat pe acțiunea pârâtului.

   O soluție care ar consta în a face ca identificarea punctului de legătură să depindă de criterii de apreciere rezultate din dreptul material național ar fi contrară obiectivului de securitate juridică, întrucât, în funcție de dreptul aplicabil, fapta unei persoane care a avut loc în alt stat membru decât cel al instanței sesizate ar putea sau nu ar putea fi calificată drept eveniment cauzator al prejudiciului în vederea atribuirii competenței în temeiul articolului 5 punctul 3 din Regulamentul nr. 44/2001. Astfel, această soluție nu i-ar permite pârâtului să prevadă în mod rezonabil instanța în fața căreia ar putea fi acționat în justiție. În plus, întrucât ar conduce la posibilitatea de a acționa în justiție autorul prezumat al unui prejudiciu, în temeiul evenimentului cauzator, în fața unei instanțe a unui stat membru în a cărei rază teritorială nu a acționat, această soluție ar depăși ipotezele prevăzute în mod explicit de regulamentul menționat și, în consecință, ar contraveni sistemului și obiectivelor acestuia.

   (a se vedea punctele 24, 30, 35, 36 și 41 și dispozitivul)

Cauza C-228/11

Melzer

împotriva

MF Global UK Ltd

(cerere de decizie preliminară formulată de Landgericht Düsseldorf)

„Cooperare judiciară în materie civilă — Competențe speciale în materie delictuală sau cvasidelictuală — Participare transfrontalieră a mai multor persoane la același act ilicit — Posibilitatea de a stabili competența teritorială în funcție de locul unde a fost săvârșită fapta de către un autor al prejudiciului, altul decât pârâtul («wechselseitige Handlungsortzurechnung»)”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera întâi) din 16 mai 2013

1. Cooperare judiciară în materie civilă — Competența judiciară și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială — Regulamentul nr. 44/2001 — Noțiuni folosite în regulament — Interpretare autonomă

   (Regulamentul nr. 44/2001 al Consiliului)

2. Cooperare judiciară în materie civilă — Competența judiciară și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială — Regulamentul nr. 44/2001 — Competențe speciale — Competența în materie delictuală sau cvasidelictuală — Locul unde s-a produs fapta generatoare de prejudiciu — Faptă generatoare imputată unuia dintre presupușii autori ai unui prejudiciu, care nu este parte la litigiu — Competența jurisdicțională în privința unui alt presupus autor al prejudiciului respectiv care nu a acționat în raza teritorială a instanței sesizate — Inadmisibilitate

   [Regulamentul nr. 44 al Consiliului, art. 5 punctul 3]

1.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 22 și 34)

2.  Articolul 5 punctul 3 din Regulamentul nr. 44/2001 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială trebuie interpretat în sensul că nu permite să se stabilească, în temeiul locului unde s-a produs fapta generatoare imputată unuia dintre presupușii autori ai unui prejudiciu, care nu este parte la litigiu, o competență jurisdicțională în privința unui alt presupus autor al prejudiciului respectiv care nu a acționat în raza teritorială a instanței sesizate.

   Astfel, întrucât competența instanțelor de la locul unde s-a produs sau riscă să se producă fapta prejudiciabilă constituie o normă de competență specială, aceasta este de strictă interpretare, nefiind posibilă interpretarea sa dincolo de ipotezele prevăzute în mod explicit de Regulamentul nr. 44/2001.

   În împrejurări, în care unul singur dintre mai mulți autori prezumați ai unui pretins prejudiciu este acționat în justiție în fața unei instanțe în a cărei rază teritorială nu a acționat, lipsește, în principiu, punctul de legătură întemeiat pe acțiunea pârâtului.

   O soluție care ar consta în a face ca identificarea punctului de legătură să depindă de criterii de apreciere rezultate din dreptul material național ar fi contrară obiectivului de securitate juridică, întrucât, în funcție de dreptul aplicabil, fapta unei persoane care a avut loc în alt stat membru decât cel al instanței sesizate ar putea sau nu ar putea fi calificată drept eveniment cauzator al prejudiciului în vederea atribuirii competenței în temeiul articolului 5 punctul 3 din Regulamentul nr. 44/2001. Astfel, această soluție nu i-ar permite pârâtului să prevadă în mod rezonabil instanța în fața căreia ar putea fi acționat în justiție. În plus, întrucât ar conduce la posibilitatea de a acționa în justiție autorul prezumat al unui prejudiciu, în temeiul evenimentului cauzator, în fața unei instanțe a unui stat membru în a cărei rază teritorială nu a acționat, această soluție ar depăși ipotezele prevăzute în mod explicit de regulamentul menționat și, în consecință, ar contraveni sistemului și obiectivelor acestuia.

   (a se vedea punctele 24, 30, 35, 36 și 41 și dispozitivul)