Cauza C-118/11

Eon Aset Menidjmunt OOD

împotriva

Direktor na Direktsia „Obzhalvane I upravlenie na izpalnenieto” – Varna pri Tsentralno upravlenie na Natsionalnata agentsia za prihodite

(cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Administrativen sad Varna)

„TVA — Directiva 2006/112/CE — Articolele 168 și 176 — Drept de deducere — Condiție privind utilizarea bunurilor și a serviciilor în scopul operațiunilor taxabile — Nașterea dreptului de deducere — Contract de închiriere a unui autovehicul — Contract de leasing — Vehicul utilizat de către angajator pentru transportul cu titlu gratuit al unui salariat de la domiciliul său la locul de muncă”

Sumarul hotărârii

1. Dispoziții fiscale – Armonizarea legislațiilor – Impozite pe cifra de afaceri – Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată – Operațiuni impozabile – Achiziționarea unui bun de capital – Noțiune

   [Directiva 2006/112 a Consiliului, art. 14 alin. (1) și alin. (2) lit. (b)]

2. Dispoziții fiscale – Armonizarea legislațiilor – Impozite pe cifra de afaceri – Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată – Deducerea taxei achitate în amonte

   [Directiva 2006/112 a Consiliului, art. 168 lit. (a)]

3. Dispoziții fiscale – Armonizarea legislațiilor – Impozite pe cifra de afaceri – Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată – Deducerea taxei achitate în amonte

   (Directiva 2006/112 a Consiliului, art. 168 și 176)

1.  În situația în care un contract de leasing referitor la un autovehicul prevede fie transferul proprietății asupra vehiculului respectiv în favoarea utilizatorului la scadența acestui contract, fie faptul că utilizatorul dispune de atributele esențiale ale proprietății asupra vehiculului respectiv, în special de transferul majorității avantajelor și a riscurilor inerente dreptului de proprietate asupra acestuia, și faptul că valoarea actualizată a ratelor este practic identică cu valoarea de piață a bunului, operațiunea trebuie să fie asimilată achiziției unui bun de capital.

   (a se vedea punctul 40)

2.  Articolul 168 litera (a) din Directiva 2006/112 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretat în sensul că se consideră că un autovehicul închiriat este utilizat în scopul operațiunilor taxabile ale persoanei impozabile dacă există o legătură directă și imediată între utilizarea acestui vehicul și activitatea economică a persoanei impozabile. La expirarea perioadei la care se referă fiecare dintre plăți ia naștere dreptul de deducere și trebuie să se țină cont de existența unei astfel de legături.

   În plus, se consideră că un autovehicul închiriat printr-un contract de leasing și calificat drept bun de capital este utilizat în scopul operațiunilor taxabile dacă persoana impozabilă care acționează ca atare dobândește acest bun și îl afectează în totalitate patrimoniului întreprinderii sale, deducerea TVA-ului datorat în amonte fiind integrală și imediată, iar orice utilizare a bunului respectiv pentru nevoile private ale persoanei impozabile sau ale personalului acesteia sau în alte scopuri decât cele ale întreprinderii fiind asimilată unei prestări de servicii efectuate cu titlu oneros. Ceea ce determină aplicarea sistemului taxei pe valoarea adăugată și, așadar, a mecanismului de deducere este dobândirea bunului de către persoana impozabilă care acționează ca atare. Utilizarea care este dată bunului sau care este avută în vedere cu privire la acesta nu determină decât întinderea deducerii inițiale la care are dreptul persoana impozabilă. Aspectul dacă persoana impozabilă a dobândit bunul acționând ca atare, adică pentru nevoile activității sale economice în sensul articolului 9 din directivă, este o problemă de fapt care trebuie apreciată ținându-se cont de toate datele speței, printre care figurează natura bunului vizat și perioada dintre dobândirea acestuia și utilizarea sa în scopul desfășurării activităților economice ale persoanei impozabile

   (a se vedea punctele 57, 58 și 64 și dispozitiv 1)

3.  Articolele 168 și 176 din Directiva 2006/112 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată nu se opun unei reglementări naționale care prevede excluderea de la dreptul de deducere a bunurilor și a serviciilor destinate unor livrări efectuate în mod gratuit sau altor activități decât activitățile economice ale persoanei impozabile, cu condiția ca bunurile calificate drept bunuri de capital să nu fie afectate patrimoniului întreprinderii.

   (a se vedea punctul 74 și dispozitiv 2)

Cauza C-118/11

Eon Aset Menidjmunt OOD

împotriva

Direktor na Direktsia „Obzhalvane I upravlenie na izpalnenieto” – Varna pri Tsentralno upravlenie na Natsionalnata agentsia za prihodite

(cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Administrativen sad Varna)

„TVA — Directiva 2006/112/CE — Articolele 168 și 176 — Drept de deducere — Condiție privind utilizarea bunurilor și a serviciilor în scopul operațiunilor taxabile — Nașterea dreptului de deducere — Contract de închiriere a unui autovehicul — Contract de leasing — Vehicul utilizat de către angajator pentru transportul cu titlu gratuit al unui salariat de la domiciliul său la locul de muncă”

Sumarul hotărârii

1. Dispoziții fiscale — Armonizarea legislațiilor — Impozite pe cifra de afaceri — Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată — Operațiuni impozabile — Achiziționarea unui bun de capital — Noțiune

   [Directiva 2006/112 a Consiliului, art. 14 alin. (1) și alin. (2) lit. (b)]

2. Dispoziții fiscale — Armonizarea legislațiilor — Impozite pe cifra de afaceri — Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată — Deducerea taxei achitate în amonte

   [Directiva 2006/112 a Consiliului, art. 168 lit. (a)]

3. Dispoziții fiscale — Armonizarea legislațiilor — Impozite pe cifra de afaceri — Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată — Deducerea taxei achitate în amonte

   (Directiva 2006/112 a Consiliului, art. 168 și 176)

1.  În situația în care un contract de leasing referitor la un autovehicul prevede fie transferul proprietății asupra vehiculului respectiv în favoarea utilizatorului la scadența acestui contract, fie faptul că utilizatorul dispune de atributele esențiale ale proprietății asupra vehiculului respectiv, în special de transferul majorității avantajelor și a riscurilor inerente dreptului de proprietate asupra acestuia, și faptul că valoarea actualizată a ratelor este practic identică cu valoarea de piață a bunului, operațiunea trebuie să fie asimilată achiziției unui bun de capital.

   (a se vedea punctul 40)

2.  Articolul 168 litera (a) din Directiva 2006/112 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretat în sensul că se consideră că un autovehicul închiriat este utilizat în scopul operațiunilor taxabile ale persoanei impozabile dacă există o legătură directă și imediată între utilizarea acestui vehicul și activitatea economică a persoanei impozabile. La expirarea perioadei la care se referă fiecare dintre plăți ia naștere dreptul de deducere și trebuie să se țină cont de existența unei astfel de legături.

   În plus, se consideră că un autovehicul închiriat printr-un contract de leasing și calificat drept bun de capital este utilizat în scopul operațiunilor taxabile dacă persoana impozabilă care acționează ca atare dobândește acest bun și îl afectează în totalitate patrimoniului întreprinderii sale, deducerea TVA-ului datorat în amonte fiind integrală și imediată, iar orice utilizare a bunului respectiv pentru nevoile private ale persoanei impozabile sau ale personalului acesteia sau în alte scopuri decât cele ale întreprinderii fiind asimilată unei prestări de servicii efectuate cu titlu oneros. Ceea ce determină aplicarea sistemului taxei pe valoarea adăugată și, așadar, a mecanismului de deducere este dobândirea bunului de către persoana impozabilă care acționează ca atare. Utilizarea care este dată bunului sau care este avută în vedere cu privire la acesta nu determină decât întinderea deducerii inițiale la care are dreptul persoana impozabilă. Aspectul dacă persoana impozabilă a dobândit bunul acționând ca atare, adică pentru nevoile activității sale economice în sensul articolului 9 din directivă, este o problemă de fapt care trebuie apreciată ținându-se cont de toate datele speței, printre care figurează natura bunului vizat și perioada dintre dobândirea acestuia și utilizarea sa în scopul desfășurării activităților economice ale persoanei impozabile

   (a se vedea punctele 57, 58 și 64 și dispozitiv 1)

3.  Articolele 168 și 176 din Directiva 2006/112 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată nu se opun unei reglementări naționale care prevede excluderea de la dreptul de deducere a bunurilor și a serviciilor destinate unor livrări efectuate în mod gratuit sau altor activități decât activitățile economice ale persoanei impozabile, cu condiția ca bunurile calificate drept bunuri de capital să nu fie afectate patrimoniului întreprinderii.

   (a se vedea punctul 74 și dispozitiv 2)