Cauza C-31/11

Marianne Scheunemann

împotriva

Finanzamt Bremerhaven

(cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Bundesfinanzhof)

„Libertatea de stabilire — Libera circulație a capitalurilor — Impozitare directă — Impozit pe succesiuni — Modalități de calculare a impozitului — Dobândirea prin moștenire a unei participații, în calitate de asociat unic, într-o societate de capital stabilită într-un stat terț — Reglementare națională care exclude avantaje fiscale pentru participarea în astfel de societăți”

Sumarul hotărârii

Libertatea de stabilire – Dispozițiile tratatului – Domeniu de aplicare – Reglementare națională care exclude, în vederea calculării impozitului asupra unei succesiuni, aplicarea anumitor avantaje fiscale unei moșteniri sub forma unei participații într-o societate de capital stabilită într-un stat terț – Posibilitatea invocării articolului 49 TFUE și următoarelor – Lipsă – Inaplicabilitatea dispozițiilor care guvernează libera circulație a capitalurilor

(art. 49 TFUE)

Reglementarea unui stat membru care exclude, în vederea calculării impozitului pe succesiuni, aplicarea anumitor avantaje fiscale unei moșteniri sub forma unei participații într-o societate de capital stabilită într-un stat terț, în timp ce conferă aceste avantaje în cazul moștenirii unei asemenea participații atunci când sediul societății se situează într-un stat membru, afectează în mod preponderent exercitarea libertății de stabilire în sensul articolului 49 TFUE și următoarelor, dat fiind că această participație permite deținătorului său exercitarea unei influențe certe asupra deciziilor societății menționate și determinarea activităților acesteia. Presupunând că o asemenea măsură națională produce efecte restrictive asupra liberei circulații a capitalurilor, astfel de efecte ar trebui să fie considerate consecința inevitabilă a unui eventual obstacol în calea libertății de stabilire și nu justifică o analiză a măsurii menționate prin raportare la dispozițiile din tratat privind libera circulație a capitalurilor.

Cu toate acestea, articolul 49 TFUE și următoarele nu sunt aplicabile într-o situație care privește participația deținută într-o societate al cărei sediu se află într-un stat terț. Astfel, capitolul din tratat referitor la libertatea de stabilire nu conține nicio dispoziție care să extindă domeniul de aplicare al dispozițiilor sale la o asemenea situație.

(a se vedea punctele 30 și 33-35 și dispozitivul)

Cauza C-31/11

Marianne Scheunemann

împotriva

Finanzamt Bremerhaven

(cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Bundesfinanzhof)

„Libertatea de stabilire — Libera circulație a capitalurilor — Impozitare directă — Impozit pe succesiuni — Modalități de calculare a impozitului — Dobândirea prin moștenire a unei participații, în calitate de asociat unic, într-o societate de capital stabilită într-un stat terț — Reglementare națională care exclude avantaje fiscale pentru participarea în astfel de societăți”

Sumarul hotărârii

Libertatea de stabilire — Dispozițiile tratatului — Domeniu de aplicare — Reglementare națională care exclude, în vederea calculării impozitului asupra unei succesiuni, aplicarea anumitor avantaje fiscale unei moșteniri sub forma unei participații într-o societate de capital stabilită într-un stat terț — Posibilitatea invocării articolului 49 TFUE și următoarelor — Lipsă — Inaplicabilitatea dispozițiilor care guvernează libera circulație a capitalurilor

(art. 49 TFUE)

Reglementarea unui stat membru care exclude, în vederea calculării impozitului pe succesiuni, aplicarea anumitor avantaje fiscale unei moșteniri sub forma unei participații într-o societate de capital stabilită într-un stat terț, în timp ce conferă aceste avantaje în cazul moștenirii unei asemenea participații atunci când sediul societății se situează într-un stat membru, afectează în mod preponderent exercitarea libertății de stabilire în sensul articolului 49 TFUE și următoarelor, dat fiind că această participație permite deținătorului său exercitarea unei influențe certe asupra deciziilor societății menționate și determinarea activităților acesteia. Presupunând că o asemenea măsură națională produce efecte restrictive asupra liberei circulații a capitalurilor, astfel de efecte ar trebui să fie considerate consecința inevitabilă a unui eventual obstacol în calea libertății de stabilire și nu justifică o analiză a măsurii menționate prin raportare la dispozițiile din tratat privind libera circulație a capitalurilor.

Cu toate acestea, articolul 49 TFUE și următoarele nu sunt aplicabile într-o situație care privește participația deținută într-o societate al cărei sediu se află într-un stat terț. Astfel, capitolul din tratat referitor la libertatea de stabilire nu conține nicio dispoziție care să extindă domeniul de aplicare al dispozițiilor sale la o asemenea situație.

(a se vedea punctele 30 și 33-35 și dispozitivul)