Cauza C-591/10

Littlewoods Retail Ltd și alții

împotriva

Her Majesty's Commissioners of Revenue and Customs

[cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de High Court of Justice (England & Wales), Chancery Division]

„A doua și A șasea directivă TVA — Taxă aferentă intrărilor — Restituirea excedentului — Plata dobânzilor — Modalități”

Sumarul hotărârii

Dreptul Uniunii Europene – Drepturi acordate particularilor – Taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii – Restituirea taxei pe valoarea adăugată, precum și a dobânzilor aferente cuantumului acesteia – Modalități – Aplicarea dreptului național – Limite – Respectarea principiului efectivității și echivalenței – Verificare care incumbă instanței naționale

[Directiva 77/388 a Consiliului, art. 11 alin. (1) lit. (b)]

Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că impune ca persoanei impozabile care a plătit un excedent de taxă pe valoarea adăugată, perceput de statul membru în cauză cu încălcarea legislației Uniunii în materie de taxă pe valoarea adăugată, să îi revină dreptul la restituirea taxei percepute contrar dreptului Uniunii, precum și dreptul la plata unor dobânzi aferente sumei care reprezintă taxa menționată. Revine dreptului național obligația de a stabili, cu respectarea principiilor efectivității și echivalenței, dacă la suma principală trebuie aplicate dobânzi conform unui sistem de dobânzi simple, unui sistem de dobânzi compuse sau unui alt sistem de stabilire a dobânzilor.

Principiul efectivității, care interzice statelor membre să facă practic imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite de ordinea juridică a Uniunii, impune ca normele naționale care privesc în special calculul dobânzilor eventual datorate să nu aibă drept efect privarea persoanei impozabile de o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata nedatorată a taxei pe valoarea adăugată. Instanței îi revine obligația de a efectua verificările necesare în această privință.

Principiul echivalenței presupune că norma națională în discuție se aplică fără distincție atât acțiunilor întemeiate pe încălcarea dreptului Uniunii, cât și celor întemeiate pe nerespectarea dreptului intern care au un obiect și o cauză asemănătoare. Totuși, acest principiu nu poate fi interpretat în sensul că obligă un stat membru să extindă regimul său intern cel mai favorabil la toate acțiunile introduse într-un anumit domeniu de drept. Pentru a se asigura că un asemenea principiu este respectat, instanța națională, singura care cunoaște direct modalitățile de exercitare a acțiunilor în restituire formulate împotriva statului, are obligația să verifice dacă modalitățile procedurale destinate să asigure în dreptul intern protecția drepturilor conferite justițiabililor de dreptul Uniunii sunt conforme cu acest principiu și să examineze atât obiectul, cât și elementele esențiale ale acțiunilor de natură internă presupuse a fi similare. În acest scop, instanța națională trebuie să verifice similitudinea acțiunilor respective din punctul de vedere al obiectului, al cauzei și al elementelor esențiale.

(a se vedea punctele 28—31 și 34 și dispozitivul)

Cauza C-591/10

Littlewoods Retail Ltd și alții

împotriva

Her Majesty's Commissioners of Revenue and Customs

[cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de High Court of Justice (England & Wales), Chancery Division]

„A doua și A șasea directivă TVA — Taxă aferentă intrărilor — Restituirea excedentului — Plata dobânzilor — Modalități”

Sumarul hotărârii

Dreptul Uniunii Europene — Drepturi acordate particularilor — Taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii — Restituirea taxei pe valoarea adăugată, precum și a dobânzilor aferente cuantumului acesteia — Modalități — Aplicarea dreptului național — Limite — Respectarea principiului efectivității și echivalenței — Verificare care incumbă instanței naționale

[Directiva 77/388 a Consiliului, art. 11 alin. (1) lit. (b)]

Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că impune ca persoanei impozabile care a plătit un excedent de taxă pe valoarea adăugată, perceput de statul membru în cauză cu încălcarea legislației Uniunii în materie de taxă pe valoarea adăugată, să îi revină dreptul la restituirea taxei percepute contrar dreptului Uniunii, precum și dreptul la plata unor dobânzi aferente sumei care reprezintă taxa menționată. Revine dreptului național obligația de a stabili, cu respectarea principiilor efectivității și echivalenței, dacă la suma principală trebuie aplicate dobânzi conform unui sistem de dobânzi simple, unui sistem de dobânzi compuse sau unui alt sistem de stabilire a dobânzilor.

Principiul efectivității, care interzice statelor membre să facă practic imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite de ordinea juridică a Uniunii, impune ca normele naționale care privesc în special calculul dobânzilor eventual datorate să nu aibă drept efect privarea persoanei impozabile de o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata nedatorată a taxei pe valoarea adăugată. Instanței îi revine obligația de a efectua verificările necesare în această privință.

Principiul echivalenței presupune că norma națională în discuție se aplică fără distincție atât acțiunilor întemeiate pe încălcarea dreptului Uniunii, cât și celor întemeiate pe nerespectarea dreptului intern care au un obiect și o cauză asemănătoare. Totuși, acest principiu nu poate fi interpretat în sensul că obligă un stat membru să extindă regimul său intern cel mai favorabil la toate acțiunile introduse într-un anumit domeniu de drept. Pentru a se asigura că un asemenea principiu este respectat, instanța națională, singura care cunoaște direct modalitățile de exercitare a acțiunilor în restituire formulate împotriva statului, are obligația să verifice dacă modalitățile procedurale destinate să asigure în dreptul intern protecția drepturilor conferite justițiabililor de dreptul Uniunii sunt conforme cu acest principiu și să examineze atât obiectul, cât și elementele esențiale ale acțiunilor de natură internă presupuse a fi similare. În acest scop, instanța națională trebuie să verifice similitudinea acțiunilor respective din punctul de vedere al obiectului, al cauzei și al elementelor esențiale.

(a se vedea punctele 28—31 și 34 și dispozitivul)