Cauza C-577/10

Comisia Europeană

împotriva

Regatului Belgiei

„Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Articolul 56 TFUE — Libera prestare a serviciilor — Reglementare națională care impune prestatorilor de servicii independenți stabiliți în alte state membre o obligație de declarare prealabilă — Sancțiuni penale — Obstacol în calea liberei prestări a serviciilor — Diferențiere justificată obiectiv — Cerințe imperative de interes general — Prevenirea fraudei — Lupta împotriva concurenței neloiale — Protecția lucrătorilor independenți — Proporționalitate”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a patra) din 19 decembrie 2012

1. Acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor – Proba neîndeplinirii obligațiilor – Sarcina probei ce revine Comisiei – Prezumții – Inadmisibilitate – Acțiune care vizează conținutul și punerea în aplicare a unei dispoziții naționale, necontestate de statul membru respectiv – Îndeplinirea cerințelor de probă

   (art. 258 TFUE)

2. Libera prestare a serviciilor – Restricții – Interzicere – Întindere

   (art. 56 TFUE)

3. Libera prestare a serviciilor – Restricții – Detașarea lucrătorilor independenți – Obligația de declarare prealabilă numai a prestatorilor de servicii stabiliți în alte state membre – Justificare întemeiată pe cerințe imperative de interes general – Prevenirea fraudei, lupta împotriva concurenței neloiale și proporționalitate – Inadmisibilitate

   (art. 56 TFUE)

1.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 34 și 35)

2.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 38)

3.  Nu își îndeplinește obligațiile care îi revin în temeiul articolului 56 TFUE un stat membru care adoptă o reglementare națională ce impune prestatorilor de servicii independenți stabiliți într-un alt stat membru să depună o declarație prealabilă exercitării activității lor în statul membru respectiv.

   În această privință, o reglementare națională într-un domeniu care nu a făcut obiectul unei armonizări la nivelul Uniunii și care se aplică fără deosebire oricărei persoane sau întreprinderi care exercită o activitate pe teritoriul statului membru în cauză poate, în pofida efectului său restrictiv pentru libera circulație a serviciilor, să fie justificată în măsura în care răspunde unei cerințe imperative de interes general, acest interes nu a fost deja ocrotit prin normele aplicabile prestatorului în statul membru în care este stabilit, norma este adecvată pentru a garanta realizarea obiectivului pe care îl urmărește și nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestuia.

   Cu toate acestea, deși obiectivul de luptă împotriva fraudei, mai ales sociale, și de prevenire a abuzurilor, în special identificarea cazurilor de falși independenți și lupta împotriva muncii disimulate, poate fi legat de obiectivele de protecție a echilibrului financiar al regimurilor de securitate socială, de prevenire a concurenței neloiale și a dumpingului social, precum și de protecție a lucrătorilor, inclusiv a prestatorilor de servicii independenți, nu este mai puțin adevărat că o prezumție generală de fraudă nu poate fi suficientă pentru a justifica o măsură care aduce atingere obiectivelor Tratatului FUE și că revine statului membru respectiv sarcina de a justifica în mod convingător din ce motiv reglementarea în cauză nu depășește limitele a ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.

   (a se vedea punctele 44, 45, 53, 55 și 57 și dispozitivul)

Cauza C-577/10

Comisia Europeană

împotriva

Regatului Belgiei

„Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Articolul 56 TFUE — Libera prestare a serviciilor — Reglementare națională care impune prestatorilor de servicii independenți stabiliți în alte state membre o obligație de declarare prealabilă — Sancțiuni penale — Obstacol în calea liberei prestări a serviciilor — Diferențiere justificată obiectiv — Cerințe imperative de interes general — Prevenirea fraudei — Lupta împotriva concurenței neloiale — Protecția lucrătorilor independenți — Proporționalitate”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a patra) din 19 decembrie 2012

1. Acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor — Proba neîndeplinirii obligațiilor — Sarcina probei ce revine Comisiei — Prezumții — Inadmisibilitate — Acțiune care vizează conținutul și punerea în aplicare a unei dispoziții naționale, necontestate de statul membru respectiv — Îndeplinirea cerințelor de probă

   (art. 258 TFUE)

2. Libera prestare a serviciilor — Restricții — Interzicere — Întindere

   (art. 56 TFUE)

3. Libera prestare a serviciilor — Restricții — Detașarea lucrătorilor independenți — Obligația de declarare prealabilă numai a prestatorilor de servicii stabiliți în alte state membre — Justificare întemeiată pe cerințe imperative de interes general — Prevenirea fraudei, lupta împotriva concurenței neloiale și proporționalitate — Inadmisibilitate

   (art. 56 TFUE)

1.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 34 și 35)

2.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 38)

3.  Nu își îndeplinește obligațiile care îi revin în temeiul articolului 56 TFUE un stat membru care adoptă o reglementare națională ce impune prestatorilor de servicii independenți stabiliți într-un alt stat membru să depună o declarație prealabilă exercitării activității lor în statul membru respectiv.

   În această privință, o reglementare națională într-un domeniu care nu a făcut obiectul unei armonizări la nivelul Uniunii și care se aplică fără deosebire oricărei persoane sau întreprinderi care exercită o activitate pe teritoriul statului membru în cauză poate, în pofida efectului său restrictiv pentru libera circulație a serviciilor, să fie justificată în măsura în care răspunde unei cerințe imperative de interes general, acest interes nu a fost deja ocrotit prin normele aplicabile prestatorului în statul membru în care este stabilit, norma este adecvată pentru a garanta realizarea obiectivului pe care îl urmărește și nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestuia.

   Cu toate acestea, deși obiectivul de luptă împotriva fraudei, mai ales sociale, și de prevenire a abuzurilor, în special identificarea cazurilor de falși independenți și lupta împotriva muncii disimulate, poate fi legat de obiectivele de protecție a echilibrului financiar al regimurilor de securitate socială, de prevenire a concurenței neloiale și a dumpingului social, precum și de protecție a lucrătorilor, inclusiv a prestatorilor de servicii independenți, nu este mai puțin adevărat că o prezumție generală de fraudă nu poate fi suficientă pentru a justifica o măsură care aduce atingere obiectivelor Tratatului FUE și că revine statului membru respectiv sarcina de a justifica în mod convingător din ce motiv reglementarea în cauză nu depășește limitele a ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.

   (a se vedea punctele 44, 45, 53, 55 și 57 și dispozitivul)