Cauza C-557/10

Comisia Europeană

împotriva

Republicii Portugheze

„Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Transporturi — Dezvoltarea căilor ferate comunitare — Directiva 91/440/CEE — Articolul 5 alineatul (3) — Întreprinderi de transport feroviar — Independență administrativă — Decizii privind personalul, activele și achizițiile proprii — Articolul 7 alineatul (3) — Acordarea de finanțare administratorului infrastructurii — Directiva 2001/14/CE — Articolul 6 alineatul (1) — Echilibrul conturilor — Condiții corespunzătoare — Transpunere incompletă”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera întâi) din 25 octombrie 2012

1. Acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor – Examinarea de către Curte a temeiniciei – Situație care trebuie luată în considerare – Situația la expirarea termenului stabilit în avizul motivat – Respingerea cererii de suspendare a judecării cauzei până la adoptarea unor măsuri care pot asigura compatibilitatea dreptului național cu dreptul Uniunii

   (art. 258 TFUE)

2. Transporturi – Politică comună – Dezvoltarea căilor ferate comunitare – Întreprinderi de transport feroviar – Independență administrativă – Obligația de privatizare a căilor ferate – Inexistență – Reglementare națională care condiționează deciziile individuale ale întreprinderilor menționate de aprobarea guvernului – Inadmisibilitate

   [Directiva 91/440 a Consiliului, art. 3, art. 4 alin. (1) și art. 5 alin. (3); Directivele 2001/12, 2001/14 și 2007/58 ale Parlamentului European și ale Consiliului]

1.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 24, 25, 41 și 49)

2.  Directiva 91/440 privind dezvoltarea căilor ferate comunitare, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2001/12, și Directiva 2001/14 privind alocarea capacităților de infrastructură feroviară, tarifarea utilizării infrastructurii feroviare și certificarea în materie de siguranță, astfel cum a fost modificată cel mai recent prin Directiva 2007/58, nu impun privatizarea căilor ferate. În consecință, operatorul istoric al sectorului feroviar poate rămâne public.

   Cu toate acestea, Directivele 91/440 și 2001/12 prevăd necesitatea de a garanta întreprinderilor de transport feroviar, private sau publice, un statut independent față de stat, precum și libertatea de a-și administra problemele interne. Deși este adevărat că articolul 5 alineatul (3) din Directiva 91/440 permite statelor membre să stabilească orientări de politică generală, nu este mai puțin adevărat că, în vederea îndeplinirii obiectivului de independență a administrării întreprinderilor de transport feroviar, statul nu trebuie să exercite o influență asupra deciziilor individuale ale acestora privind cesionarea sau achiziționarea de active.

   În consecință, nu își îndeplinește obligații care îi revin în temeiul articolului 5 alineatul (3) menționat un stat membru a cărui reglementare națională condiționează orice decizie individuală de achiziționare sau de cesionare a unor participații la capitalul unor societăți de obținerea unei aprobări a guvernului și supune astfel o întreprindere unui control extern de natură politică ce nu corespunde în niciun fel nici modalităților, nici modurilor de acțiune și de control de care dispun acționarii unei societăți pe acțiuni de drept privat.

   (a se vedea punctele 33 și 37-39)

Cauza C-557/10

Comisia Europeană

împotriva

Republicii Portugheze

„Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Transporturi — Dezvoltarea căilor ferate comunitare — Directiva 91/440/CEE — Articolul 5 alineatul (3) — Întreprinderi de transport feroviar — Independență administrativă — Decizii privind personalul, activele și achizițiile proprii — Articolul 7 alineatul (3) — Acordarea de finanțare administratorului infrastructurii — Directiva 2001/14/CE — Articolul 6 alineatul (1) — Echilibrul conturilor — Condiții corespunzătoare — Transpunere incompletă”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera întâi) din 25 octombrie 2012

1. Acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor — Examinarea de către Curte a temeiniciei — Situație care trebuie luată în considerare — Situația la expirarea termenului stabilit în avizul motivat — Respingerea cererii de suspendare a judecării cauzei până la adoptarea unor măsuri care pot asigura compatibilitatea dreptului național cu dreptul Uniunii

   (art. 258 TFUE)

2. Transporturi — Politică comună — Dezvoltarea căilor ferate comunitare — Întreprinderi de transport feroviar — Independență administrativă — Obligația de privatizare a căilor ferate — Inexistență — Reglementare națională care condiționează deciziile individuale ale întreprinderilor menționate de aprobarea guvernului — Inadmisibilitate

   [Directiva 91/440 a Consiliului, art. 3, art. 4 alin. (1) și art. 5 alin. (3); Directivele 2001/12, 2001/14 și 2007/58 ale Parlamentului European și ale Consiliului]

1.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 24, 25, 41 și 49)

2.  Directiva 91/440 privind dezvoltarea căilor ferate comunitare, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2001/12, și Directiva 2001/14 privind alocarea capacităților de infrastructură feroviară, tarifarea utilizării infrastructurii feroviare și certificarea în materie de siguranță, astfel cum a fost modificată cel mai recent prin Directiva 2007/58, nu impun privatizarea căilor ferate. În consecință, operatorul istoric al sectorului feroviar poate rămâne public.

   Cu toate acestea, Directivele 91/440 și 2001/12 prevăd necesitatea de a garanta întreprinderilor de transport feroviar, private sau publice, un statut independent față de stat, precum și libertatea de a-și administra problemele interne. Deși este adevărat că articolul 5 alineatul (3) din Directiva 91/440 permite statelor membre să stabilească orientări de politică generală, nu este mai puțin adevărat că, în vederea îndeplinirii obiectivului de independență a administrării întreprinderilor de transport feroviar, statul nu trebuie să exercite o influență asupra deciziilor individuale ale acestora privind cesionarea sau achiziționarea de active.

   În consecință, nu își îndeplinește obligații care îi revin în temeiul articolului 5 alineatul (3) menționat un stat membru a cărui reglementare națională condiționează orice decizie individuală de achiziționare sau de cesionare a unor participații la capitalul unor societăți de obținerea unei aprobări a guvernului și supune astfel o întreprindere unui control extern de natură politică ce nu corespunde în niciun fel nici modalităților, nici modurilor de acțiune și de control de care dispun acționarii unei societăți pe acțiuni de drept privat.

   (a se vedea punctele 33 și 37-39)