Cauza C-552/10 P

Usha Martin Ltd

împotriva

Consiliului Uniunii Europene și Comisiei Europene

„Recurs — Dumping — Regulamentul (CE) nr. 121/2006 — Importuri de cabluri din oțel originare, printre altele, din India — Decizia 2006/38/CE — Regulamentul (CE) nr. 384/96 — Articolul 8 alineatul (9) — Angajamente oferite în cadrul procedurilor antidumping”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a treia) din 22 noiembrie 2012

1. Recurs – Motive – Controlul exercitat de Curte cu privire la aprecierea elementelor de fapt și a elementelor de probă – Excludere, cu excepția cazurilor de denaturare – Necesitatea unei denaturări care să rezulte în mod vădit din înscrisurile dosarului

   (art. 256 TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 58 primul paragraf)

2. Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Angajament privind prețurile – Angajament privind furnizarea de rapoarte și de facturi conforme – Încălcare de către operator – Retragere de către Comisie a acceptării angajamentului – Instituire a unei taxe antidumping definitive – Admisibilitate – Încălcarea principiului proporționalității – Inexistență

   (art. 5 al patrulea paragraf TUE; Regulamentul nr. 384/96 al Consiliului, art. 8)

1.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 27 și 29)

2.  În cazul unui angajament al unui exportator față de Comisie ca urmare a constatării existenței unui dumping și a unui prejudiciu, în conformitate cu articolul 8 din Regulamentul antidumping de bază nr. 384/96, efectuarea de către Comisie a controlului angajamentelor depinde de fiabilitatea documentelor furnizate în exercitarea angajamentului contractat de exportatorul în cauză. Prin nerespectarea obligației de informare care rezultă din angajamente, exportatorul rupe legătura de încredere care este necesară relației de cooperare instituite printr-un astfel de angajament. Prin urmare, o asemenea încălcare riscă să îl priveze pe acesta de utilitatea sa. În astfel de condiții, obligațiile de informare trebuie să fie considerate ca fiind principale pentru buna funcționare a sistemului angajamentelor care permite să se evite aplicarea taxelor antidumping.

   Prin urmare, din moment ce un exportator nu și-a respectat angajamentul în ceea ce privește atât obligația sa de a furniza rapoarte trimestriale cu privire la vânzările produsului în cauză neacoperite de angajament, cât și pe aceea de a nu emite facturi conforme pentru produse neacoperite de angajament, Comisia avea un motiv întemeiat să retragă acceptarea angajamentului la care exportatorul a subscris, fără a încălca principiul proporționalității. În aceste condiții, Comisia are, în plus, obligația, conform articolului 8 alineatul (9) din regulamentul de bază, să impună exportatorului menționat o taxă antidumping definitivă.

   (a se vedea punctele 35 și 39)

Cauza C-552/10 P

Usha Martin Ltd

împotriva

Consiliului Uniunii Europene și Comisiei Europene

„Recurs — Dumping — Regulamentul (CE) nr. 121/2006 — Importuri de cabluri din oțel originare, printre altele, din India — Decizia 2006/38/CE — Regulamentul (CE) nr. 384/96 — Articolul 8 alineatul (9) — Angajamente oferite în cadrul procedurilor antidumping”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a treia) din 22 noiembrie 2012

1. Recurs — Motive — Controlul exercitat de Curte cu privire la aprecierea elementelor de fapt și a elementelor de probă — Excludere, cu excepția cazurilor de denaturare — Necesitatea unei denaturări care să rezulte în mod vădit din înscrisurile dosarului

   (art. 256 TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 58 primul paragraf)

2. Politica comercială comună — Protecție împotriva practicilor de dumping — Angajament privind prețurile — Angajament privind furnizarea de rapoarte și de facturi conforme — Încălcare de către operator — Retragere de către Comisie a acceptării angajamentului — Instituire a unei taxe antidumping definitive — Admisibilitate — Încălcarea principiului proporționalității — Inexistență

   (art. 5 al patrulea paragraf TUE; Regulamentul nr. 384/96 al Consiliului, art. 8)

1.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 27 și 29)

2.  În cazul unui angajament al unui exportator față de Comisie ca urmare a constatării existenței unui dumping și a unui prejudiciu, în conformitate cu articolul 8 din Regulamentul antidumping de bază nr. 384/96, efectuarea de către Comisie a controlului angajamentelor depinde de fiabilitatea documentelor furnizate în exercitarea angajamentului contractat de exportatorul în cauză. Prin nerespectarea obligației de informare care rezultă din angajamente, exportatorul rupe legătura de încredere care este necesară relației de cooperare instituite printr-un astfel de angajament. Prin urmare, o asemenea încălcare riscă să îl priveze pe acesta de utilitatea sa. În astfel de condiții, obligațiile de informare trebuie să fie considerate ca fiind principale pentru buna funcționare a sistemului angajamentelor care permite să se evite aplicarea taxelor antidumping.

   Prin urmare, din moment ce un exportator nu și-a respectat angajamentul în ceea ce privește atât obligația sa de a furniza rapoarte trimestriale cu privire la vânzările produsului în cauză neacoperite de angajament, cât și pe aceea de a nu emite facturi conforme pentru produse neacoperite de angajament, Comisia avea un motiv întemeiat să retragă acceptarea angajamentului la care exportatorul a subscris, fără a încălca principiul proporționalității. În aceste condiții, Comisia are, în plus, obligația, conform articolului 8 alineatul (9) din regulamentul de bază, să impună exportatorului menționat o taxă antidumping definitivă.

   (a se vedea punctele 35 și 39)