Cauza C-512/10

Comisia Europeană

împotriva

Republicii Polone

„Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Transport — Directiva 91/440/CEE — Dezvoltarea căilor ferate comunitare — Directiva 2001/14/CE — Alocarea capacităților de infrastructură feroviară — Articolul 6 alineatele (2) și (3) din Directiva 2001/14 — Lipsa persistentă de echilibru financiar — Articolul 6 alineatul (1) și articolul 7 alineatele (3) și (4) din Directiva 91/440 — Lipsa de măsuri de stimulare a administratorului infrastructurii — Articolul 7 alineatul (3) și articolul 8 alineatul (1) din Directiva 2001/14 — Calculul tarifului pentru accesul minim”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera întâi) din 30 mai 2013

1. Transporturi – Transportul feroviar – Directiva 2001/14 – Repartizarea capacităților de infrastructură feroviară și perceperea de tarife – Perceperea de tarife pentru utilizarea infrastructurii – Obligații ale statelor membre – Echilibru contabil al administratorului infrastructurii – Condiții

   [Directiva 2001/14 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 6 alin. (1)]

2. Transporturi – Transportul feroviar – Directiva 2001/14 – Repartizarea capacităților de infrastructură feroviară și perceperea de tarife – Obligații ale statelor membre – Măsuri de stimulare a administratorului infrastructurii feroviare pentru a reduce costurile de furnizare a infrastructurii și nivelul tarifelor – Lipsă – Neîndeplinirea obligațiilor

   [Directiva 2001/14 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 6 alin. (2)]

3. Transporturi – Transportul feroviar – Directiva 2001/14 – Repartizarea capacităților de infrastructură feroviară și perceperea de tarife – Obligații ale statelor membre – Calculul tarifului pentru accesul minim la infrastructura feroviară – Tarif care corespunde costului direct imputabil exploatării serviciilor de transport feroviar – Inexistență – Neîndeplinirea obligațiilor

   [Directiva 2001/14 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 7 alin. (3)]

1.  Obligația, prevăzută la articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2001/14 privind repartizarea capacităților de infrastructură feroviară și perceperea de tarife pentru utilizarea infrastructurii feroviare, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2004/49, potrivit căreia statele membre stabilesc condițiile corespunzătoare care să asigure că, în condiții normale de activitate și pentru o perioadă de timp acceptabilă, conturile administratorului infrastructurii prezintă cel puțin un echilibru între venitul rezultat din tarifele de utilizare a infrastructurii, excedentul rezultat din alte activități comerciale și finanțările de la stat, pe de o parte, și cheltuielile infrastructurii, pe de altă parte, trebuie interpretată în sensul că vizează un echilibru contabil al contului de profituri și pierderi al administratorului infrastructurii. Cu toate acestea, un dezechilibru al contului de profituri și pierderi al administratorului infrastructurii nu este suficient, numai acesta, pentru a concluziona că statul membru în cauză nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul dispoziției menționate. Astfel, pentru a ajunge la o asemenea concluzie, ar trebui de asemenea să se stabilească, potrivit chiar modului de redactare a acestei dispoziții, că dezechilibrul contabil intervine „în condiții normale de activitate” și „pe o perioadă de timp acceptabilă”.

   (a se vedea punctele 26, 34 și 35)

2.  Nu își îndeplinește obligațiile care îi revin în temeiul articolului 6 alineatul (2) din Directiva 2001/14 privind repartizarea capacităților de infrastructură feroviară și perceperea de tarife pentru utilizarea infrastructurii feroviare, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2004/49, un stat membru care nu a adoptat măsuri de stimulare a administratorului infrastructurii feroviare pentru a reduce costurile de furnizare a infrastructurii și nivelul tarifelor de acces.

   În această privință, nu este suficient faptul că reglementarea națională adoptată în vederea transpunerii Directivei 2001/14 în dreptul intern prevede drept obiectiv reducerea cheltuielilor și a cuantumului tarifelor de utilizare, întrucât această reglementare omite să definească mecanismul de stimulare prin intermediul căruia acest obiectiv ar trebui să fie atins.

   (a se vedea punctele 57 și 90 și dispozitiv 1)

3.  Nu își îndeplinește obligațiile care îi revin în temeiul articolului 7 alineatul (3) din Directiva 2001/14 privind repartizarea capacităților de infrastructură feroviară și perceperea de tarife pentru utilizarea infrastructurii feroviare, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2004/49, un stat membru care permite includerea în calculul tarifelor pentru setul minim de prestații și accesul pe rețea la infrastructuri a unor costuri care nu pot fi considerate direct imputabile exploatării serviciilor de transport feroviar.

   În această privință, în măsura în care includ costuri de natură fixă legate de punerea la dispoziție a unui tronson al rețelei feroviare pe care administratorul trebuie să le suporte chiar în lipsa mișcărilor de trenuri, costurile de întreținere sau de administrare a traficului prevăzute de această reglementare trebuie considerate ca nefiind direct imputabile exploatării serviciilor de transport feroviar decât în mod parțial. În plus, costurile financiare și costurile indirecte ale activității nu au în mod vădit niciun raport direct cu exploatarea serviciilor de transport feroviar. În sfârșit, în măsura în care nu sunt stabilite pe baza uzurii reale a infrastructurii imputabile traficului, ci în funcție de reguli contabile, nici amortizările nu pot fi considerate direct imputabile exploatării serviciilor de transport feroviar.

   (a se vedea punctele 82-84 și 90 și dispozitiv 1)

Cauza C-512/10

Comisia Europeană

împotriva

Republicii Polone

„Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Transport — Directiva 91/440/CEE — Dezvoltarea căilor ferate comunitare — Directiva 2001/14/CE — Alocarea capacităților de infrastructură feroviară — Articolul 6 alineatele (2) și (3) din Directiva 2001/14 — Lipsa persistentă de echilibru financiar — Articolul 6 alineatul (1) și articolul 7 alineatele (3) și (4) din Directiva 91/440 — Lipsa de măsuri de stimulare a administratorului infrastructurii — Articolul 7 alineatul (3) și articolul 8 alineatul (1) din Directiva 2001/14 — Calculul tarifului pentru accesul minim”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera întâi) din 30 mai 2013

1. Transporturi — Transportul feroviar — Directiva 2001/14 — Repartizarea capacităților de infrastructură feroviară și perceperea de tarife — Perceperea de tarife pentru utilizarea infrastructurii — Obligații ale statelor membre — Echilibru contabil al administratorului infrastructurii — Condiții

   [Directiva 2001/14 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 6 alin. (1)]

2. Transporturi — Transportul feroviar — Directiva 2001/14 — Repartizarea capacităților de infrastructură feroviară și perceperea de tarife — Obligații ale statelor membre — Măsuri de stimulare a administratorului infrastructurii feroviare pentru a reduce costurile de furnizare a infrastructurii și nivelul tarifelor — Lipsă — Neîndeplinirea obligațiilor

   [Directiva 2001/14 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 6 alin. (2)]

3. Transporturi — Transportul feroviar — Directiva 2001/14 — Repartizarea capacităților de infrastructură feroviară și perceperea de tarife — Obligații ale statelor membre — Calculul tarifului pentru accesul minim la infrastructura feroviară — Tarif care corespunde costului direct imputabil exploatării serviciilor de transport feroviar — Inexistență — Neîndeplinirea obligațiilor

   [Directiva 2001/14 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 7 alin. (3)]

1.  Obligația, prevăzută la articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2001/14 privind repartizarea capacităților de infrastructură feroviară și perceperea de tarife pentru utilizarea infrastructurii feroviare, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2004/49, potrivit căreia statele membre stabilesc condițiile corespunzătoare care să asigure că, în condiții normale de activitate și pentru o perioadă de timp acceptabilă, conturile administratorului infrastructurii prezintă cel puțin un echilibru între venitul rezultat din tarifele de utilizare a infrastructurii, excedentul rezultat din alte activități comerciale și finanțările de la stat, pe de o parte, și cheltuielile infrastructurii, pe de altă parte, trebuie interpretată în sensul că vizează un echilibru contabil al contului de profituri și pierderi al administratorului infrastructurii. Cu toate acestea, un dezechilibru al contului de profituri și pierderi al administratorului infrastructurii nu este suficient, numai acesta, pentru a concluziona că statul membru în cauză nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul dispoziției menționate. Astfel, pentru a ajunge la o asemenea concluzie, ar trebui de asemenea să se stabilească, potrivit chiar modului de redactare a acestei dispoziții, că dezechilibrul contabil intervine „în condiții normale de activitate” și „pe o perioadă de timp acceptabilă”.

   (a se vedea punctele 26, 34 și 35)

2.  Nu își îndeplinește obligațiile care îi revin în temeiul articolului 6 alineatul (2) din Directiva 2001/14 privind repartizarea capacităților de infrastructură feroviară și perceperea de tarife pentru utilizarea infrastructurii feroviare, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2004/49, un stat membru care nu a adoptat măsuri de stimulare a administratorului infrastructurii feroviare pentru a reduce costurile de furnizare a infrastructurii și nivelul tarifelor de acces.

   În această privință, nu este suficient faptul că reglementarea națională adoptată în vederea transpunerii Directivei 2001/14 în dreptul intern prevede drept obiectiv reducerea cheltuielilor și a cuantumului tarifelor de utilizare, întrucât această reglementare omite să definească mecanismul de stimulare prin intermediul căruia acest obiectiv ar trebui să fie atins.

   (a se vedea punctele 57 și 90 și dispozitiv 1)

3.  Nu își îndeplinește obligațiile care îi revin în temeiul articolului 7 alineatul (3) din Directiva 2001/14 privind repartizarea capacităților de infrastructură feroviară și perceperea de tarife pentru utilizarea infrastructurii feroviare, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2004/49, un stat membru care permite includerea în calculul tarifelor pentru setul minim de prestații și accesul pe rețea la infrastructuri a unor costuri care nu pot fi considerate direct imputabile exploatării serviciilor de transport feroviar.

   În această privință, în măsura în care includ costuri de natură fixă legate de punerea la dispoziție a unui tronson al rețelei feroviare pe care administratorul trebuie să le suporte chiar în lipsa mișcărilor de trenuri, costurile de întreținere sau de administrare a traficului prevăzute de această reglementare trebuie considerate ca nefiind direct imputabile exploatării serviciilor de transport feroviar decât în mod parțial. În plus, costurile financiare și costurile indirecte ale activității nu au în mod vădit niciun raport direct cu exploatarea serviciilor de transport feroviar. În sfârșit, în măsura în care nu sunt stabilite pe baza uzurii reale a infrastructurii imputabile traficului, ci în funcție de reguli contabile, nici amortizările nu pot fi considerate direct imputabile exploatării serviciilor de transport feroviar.

   (a se vedea punctele 82-84 și 90 și dispozitiv 1)