Keywords
Summary

Keywords

Uniune vamală – Nașterea unei datorii vamale ca urmare a introducerii ilegale de mărfuri – Noțiunea de debitor

[Regulamentul nr. 2913/92 al Consiliului, art. 202 alin. (3)]

Summary

Articolul 202 alineatul (3) a doua liniuță din Regulamentul nr. 2913/92 de instituire a Codului vamal comunitar trebuie interpretat în sensul că persoana care, fără să contribuie în mod direct la introducerea mărfurilor, a participat la aceasta în calitate de intermediar pentru încheierea contractelor de vânzare care au ca obiect mărfurile respective trebuie considerată ca debitoare a datoriei vamale născute din introducerea ilegală a mărfurilor pe teritoriul vamal al Uniunii Europene, din moment ce această persoană știa sau trebuia să știe în mod normal că introducerea menționată este ilegală, fapt a cărui apreciere este de competența instanței de trimitere.

În această privință, trebuie să se considere că formula „ar fi trebuit să știe în mod normal” utilizată la articolul 202 alineatul (3) a doua liniuță din Codul vamal se referă la comportamentul unui operator avizat și diligent. În plus, trebuie să se stabilească dacă intermediarul a întreprins toate demersurile care puteau fi așteptate în mod normal din partea sa pentru a se asigura că mărfurile în cauză nu vor fi introduse în mod ilegal, în special dacă acesta a informat furnizorul cu privire la obligația sa de a declara mărfurile în vamă. Trebuie astfel să fie luate în considerare informațiile care erau la dispoziția intermediarului sau despre care acesta trebuia să aibă în mod normal cunoștință, în special ca urmare a obligațiilor sale contractuale. În acest context, trebuie de asemenea să se stabilească dacă taxele la import care trebuie achitate erau menționate în contractele de vânzare sau în celelalte documente aflate la dispoziția intermediarului, de unde ar rezulta astfel că introducerea mărfurilor pe teritoriul Uniunii s‑a efectuat în mod legal. În sfârșit, poate fi luată în considerare perioada în care intermediarul a efectuat prestațiile pentru vânzătorul mărfurilor în cauză.

(a se vedea punctele 22 și 24-27 și dispozitivul)