Keywords
Summary

Keywords

1. Acorduri internaționale – Acordul ACP‑CE de la Cotonou – Recuperare ulterioară a taxelor la import – Control a posteriori al originii mărfurilor efectuat de Comisie – Rezultate consemnate într‑un proces‑verbal, cosemnat de un reprezentant al guvernului statului de export

(Acordul ACP‑CE de la Cotonou, anexa V la protocolul nr. 1, art. 32)

2. Resurse proprii ale Uniunii Europene – Recuperare ulterioară a taxelor la import sau la export – Condiții de neluare în considerare a taxelor la import prevăzute la articolul 220 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul nr. 2913/92 – Control a posteriori neconcludent cu privire la certificatul EUR.1

[Regulamentul nr. 2913/92 al Consiliului, art. 220 alin. (2) lit. (b)]

Summary

1. Articolul 32 din Protocolul nr. 1 din anexa V la Acordul de parteneriat dintre statele din Africa, Caraibe și Pacific, pe de o parte, și Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de altă parte, semnat la Cotonou la 23 iunie 2000 și aprobat în numele Comunității prin Decizia 2003/159 trebuie interpretat în sensul că rezultatele unui control a posteriori cu privire la exactitatea originii mărfurilor indicate în certificatele de origine eliberate de unul dintre statele din Africa, Caraibe și Pacific (ACP) și care au constat, în esență, într‑o anchetă efectuată de Comisie și, mai exact, de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) în acest stat și la invitația acestuia din urmă sunt obligatorii pentru autoritățile statului membru în care sunt importate mărfurile, în măsura în care aceste autorități au primit un document în care se recunoaște fără echivoc că acest stat ACP își însușește rezultatele respective.

În această privință, este lipsit de incidență faptul că controlul a posteriori a fost efectuat de OLAF. Astfel, un asemenea control trebuie să fie efectuat nu numai atunci când statul membru de import solicită acest lucru, ci și, în general, atunci când unul dintre statele care sunt parte la acord sau Comisia, căreia îi revine sarcina de a veghea la buna aplicare a acordului, consideră că există indicii care pot ridica suspiciuni privind comiterea unei nereguli referitoare la originea mărfurilor importate. Aceasta este situația unei misiuni de anchetă condusă de OLAF care a fost efectuată la invitația Ministerului Afacerilor Externe și Comerțului Exterior din statul de export. În aceste condiții, ancheta efectuată de OLAF pe teritoriul respectivului stat nu poate fi considerată o ingerință în afacerile interne ale statului menționat și nu constituie, prin urmare, o încălcare a suveranității sale.

În ceea ce privește forma în care trebuie prezentate statului membru de import rezultatele anchetelor pentru ca acestea să poată fi obligatorii pentru autoritățile acestui din urmă stat, trimiterea către aceste autorități a procesului‑verbal al anchetei efectuate de OLAF, semnat în mod corespunzător în numele statului ACP de export și în care se constată fără ambiguitate că certificatele EUR.1 sunt incorecte și, prin urmare, nule, are drept efect opozabilitatea unor astfel de rezultate față de autoritățile menționate.

În sfârșit, în ceea ce privește problema dacă persoana care a semnat procesul‑verbal al anchetei în numele statului ACP de export dispunea de competența pentru a proceda astfel în temeiul dreptului acestuia, numai în cazul existenței unor îndoieli cu privire la competența persoanei care a semnat în numele statului de export revine autorităților statului membru de import obligația de a verifica în statul ACP în cauză dacă persoana respectivă era într‑adevăr competentă pentru a obliga acest din urmă stat în materie.

(a se vedea punctele 32, 33, 36-38 și 40 și dispozitiv 1)

2. Articolul 220 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul nr. 2913/92 de instituire a Codului vamal comunitar, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 2700/2000, trebuie interpretat în sensul că, într‑o situație în care certificatele de origine eliberate pentru importul de mărfuri în Uniunea Europeană sunt anulate pentru motivul că eliberarea acestor certificate este afectată de nereguli și că originea preferențială indicată pe acestea nu a putut fi confirmată în urma unui control a posteriori , importatorul nu se poate opune unei recuperări a posteriori a taxelor la import susținând că nu se poate exclude ca, în realitate, unele dintre aceste mărfuri să aibă originea preferențială respectivă.

Într‑adevăr, pe de o parte, finalitatea controlului a posteriori este de a se verifica exactitatea originii indicate în certificatele EUR.1. Astfel, în cazul în care un control a posteriori nu permite confirmarea originii mărfurilor indicate într‑un certificat EUR.1, trebuie să se concluzioneze că acestea sunt de origine necunoscută și că, prin urmare, certificatul EUR.1 și tariful preferențial au fost acordate în mod incorect. Rezultă că recuperarea a posteriori a taxelor vamale neachitate la momentul importului este consecința normală a faptului că verificarea a posteriori nu permite confirmarea originii mărfurilor, astfel cum este indicată în certificatul EUR.1.

Pe de o parte, în cazul în care autoritățile statului de export au fost induse în eroare de exportatori, eliberarea certificatelor EUR.1 incorecte nu poate fi considerată o eroare săvârșită de înseși aceste autorități. În lipsa unei astfel de erori, articolul 220 alineatul (2) litera (b) din Codul vamal nu permite debitorului să invoce o încredere legitimă.

(a se vedea punctele 43, 44, 46, 54 și 55 și dispozitiv 2)