Cauza C-376/10 P

Pye Phyo Tay Za

împotriva

Consiliului Uniunii Europene

„Recurs — Politica externă și de securitate comună — Măsuri restrictive instituite împotriva Republicii Uniunii Myanmar — Înghețare de fonduri aplicabilă unor persoane, entități și organisme — Temei juridic”

Sumarul hotărârii

Acte ale instituțiilor — Alegerea temeiului juridic — Regulament de reînnoire și de întărire a măsurilor restrictive luate împotriva unei țări terțe — Măsuri de înghețare a fondurilor anumitor persoane și entități asociate conducătorilor acelei țări sau controlate de aceștia

(art. 60 CE și 301 CE; Regulamentul nr. 194/2008 al Consiliului; Pozițiile comune 2006/318 și 2007/750 ale Consiliului)

Deși este adevărat că Curtea a procedat la o interpretare largă a articolelor 60 CE și 301 CE, având în vedere că a inclus în noțiunea „țări terțe”, care figurează la articolele respective, conducătorii acestor țări, precum și indivizii și entitățile care sunt asociate acestor conducători sau care sunt controlate direct sau indirect de aceștia, nu este mai puțin adevărat că o asemenea interpretare a fost supusă unor condiții prin care se vizează să se asigure o aplicare a articolelor 60 CE și 301 CE conformă obiectivului care le-a fost stabilit. În această privință, a reține o interpretare a articolelor 60 CE și 301 CE potrivit căreia ar fi suficient ca măsurile restrictive în cauză să vizeze persoane sau entități care se află într-o țară terță sau care sunt asociate acesteia în alt temei pentru ca ele să poată fi considerate a fi adoptate împotriva acestei țări, în sensul articolelor 60 CE și 301 CE, ar avea ca efect recunoașterea unui domeniu de aplicare excesiv de larg acestor dispoziții și nu ar ține seama în niciun mod de exigența, care rezultă chiar din termenii acestora, ca măsurile luate în temeiul acestor dispoziții să fie adoptate împotriva unor țări terțe.

Rezultă că, pentru a putea fi adoptate în temeiul articolelor 60 CE și 301 CE, ca măsuri restrictive care afectează țări terțe, măsurile împotriva unor persoane fizice trebuie să vizeze numai conducătorii țărilor respective și persoanele care sunt asociate acestor conducători. Această cerință garantează existența unei legături suficiente între persoanele vizate și țara terță care constituie ținta măsurilor restrictive adoptate de Uniune, împiedicând ca articolele 60 CE și 301 CE să facă obiectul unei interpretări prea largi.

Considerând că este permis să se prezume că membrii de familie ai administratorilor unor întreprinderi importante beneficiază și ei de politicile economice ale guvernului acelei țări, Tribunalul a lărgit categoria persoanelor fizice care pot face obiectul unor măsuri restrictive punctuale. Aplicarea unor asemenea măsuri unor persoane fizice pentru singurul motiv al legăturii lor familiale cu persoane asociate conducătorilor țării terțe vizate și independent de comportamentul personal contravine interpretării pe care Curtea a dat-o articolelor 60 CE și 301 CE. În plus, statuând că măsurile restrictive adoptate împotriva unei țări terțe nu pot să vizeze persoane asociate acelei țări „în alt temei”, Curtea a vrut să restrângă categoria persoanelor fizice cărora li se pot aplica măsuri restrictive punctuale la cele a căror legătură cu țara terță în cauză se impune cu evidență, cu alte cuvinte, conducătorilor țărilor terțe și indivizilor care sunt asociați acestor conducători.

Pe de altă parte, criteriul utilizat de Tribunal pentru includerea membrilor de familie ai administratorilor de întreprinderi se întemeiază pe o prezumție care nu a fost prevăzută nici în Regulamentul nr. 194/2008 de reînnoire și de întărire a măsurilor restrictive instituite împotriva Birmaniei/Myanmar, nici în Pozițiile comune 2006/318 și 2007/750, la care acesta face trimitere, și care nu răspunde obiectivului acestei reglementări. Prin urmare, o măsură de înghețare a fondurilor și a resurselor economice aparținând recurentului nu putea fi adoptată în cadrul unui regulament prin care se urmărește sancționarea unei țări terțe adoptat în temeiul articolelor 60 CE și 301 CE decât pe baza unor elemente precise și concrete care să permită să se stabilească faptul că recurentul menționat beneficiază de politicile economice ale conducătorilor Republicii Uniunii Myanmar.

Rezultă că, statuând că este permis să se prezume că membrii de familie ai administratorilor unor întreprinderi importante dintr-o țară terță beneficiază de funcția exercitată de aceștia astfel încât beneficiază și ei de politicile economice ale guvernului și că, prin urmare, există o legătură suficientă, în temeiul articolelor 60 CE și 301 CE, între recurent și regimul militar din Myanmar, Tribunalul a comis o eroare de drept.

(a se vedea punctele 60-66 și 68-71)

Cauza C-376/10 P

Pye Phyo Tay Za

împotriva

Consiliului Uniunii Europene

„Recurs — Politica externă și de securitate comună — Măsuri restrictive instituite împotriva Republicii Uniunii Myanmar — Înghețare de fonduri aplicabilă unor persoane, entități și organisme — Temei juridic”

Sumarul hotărârii

Acte ale instituțiilor – Alegerea temeiului juridic – Regulament de reînnoire și de întărire a măsurilor restrictive luate împotriva unei țări terțe – Măsuri de înghețare a fondurilor anumitor persoane și entități asociate conducătorilor acelei țări sau controlate de aceștia

(art. 60 CE și 301 CE; Regulamentul nr. 194/2008 al Consiliului; Pozițiile comune 2006/318 și 2007/750 ale Consiliului)

Deși este adevărat că Curtea a procedat la o interpretare largă a articolelor 60 CE și 301 CE, având în vedere că a inclus în noțiunea „țări terțe”, care figurează la articolele respective, conducătorii acestor țări, precum și indivizii și entitățile care sunt asociate acestor conducători sau care sunt controlate direct sau indirect de aceștia, nu este mai puțin adevărat că o asemenea interpretare a fost supusă unor condiții prin care se vizează să se asigure o aplicare a articolelor 60 CE și 301 CE conformă obiectivului care le-a fost stabilit. În această privință, a reține o interpretare a articolelor 60 CE și 301 CE potrivit căreia ar fi suficient ca măsurile restrictive în cauză să vizeze persoane sau entități care se află într-o țară terță sau care sunt asociate acesteia în alt temei pentru ca ele să poată fi considerate a fi adoptate împotriva acestei țări, în sensul articolelor 60 CE și 301 CE, ar avea ca efect recunoașterea unui domeniu de aplicare excesiv de larg acestor dispoziții și nu ar ține seama în niciun mod de exigența, care rezultă chiar din termenii acestora, ca măsurile luate în temeiul acestor dispoziții să fie adoptate împotriva unor țări terțe.

Rezultă că, pentru a putea fi adoptate în temeiul articolelor 60 CE și 301 CE, ca măsuri restrictive care afectează țări terțe, măsurile împotriva unor persoane fizice trebuie să vizeze numai conducătorii țărilor respective și persoanele care sunt asociate acestor conducători. Această cerință garantează existența unei legături suficiente între persoanele vizate și țara terță care constituie ținta măsurilor restrictive adoptate de Uniune, împiedicând ca articolele 60 CE și 301 CE să facă obiectul unei interpretări prea largi.

Considerând că este permis să se prezume că membrii de familie ai administratorilor unor întreprinderi importante beneficiază și ei de politicile economice ale guvernului acelei țări, Tribunalul a lărgit categoria persoanelor fizice care pot face obiectul unor măsuri restrictive punctuale. Aplicarea unor asemenea măsuri unor persoane fizice pentru singurul motiv al legăturii lor familiale cu persoane asociate conducătorilor țării terțe vizate și independent de comportamentul personal contravine interpretării pe care Curtea a dat-o articolelor 60 CE și 301 CE. În plus, statuând că măsurile restrictive adoptate împotriva unei țări terțe nu pot să vizeze persoane asociate acelei țări „în alt temei”, Curtea a vrut să restrângă categoria persoanelor fizice cărora li se pot aplica măsuri restrictive punctuale la cele a căror legătură cu țara terță în cauză se impune cu evidență, cu alte cuvinte, conducătorilor țărilor terțe și indivizilor care sunt asociați acestor conducători.

Pe de altă parte, criteriul utilizat de Tribunal pentru includerea membrilor de familie ai administratorilor de întreprinderi se întemeiază pe o prezumție care nu a fost prevăzută nici în Regulamentul nr. 194/2008 de reînnoire și de întărire a măsurilor restrictive instituite împotriva Birmaniei/Myanmar, nici în Pozițiile comune 2006/318 și 2007/750, la care acesta face trimitere, și care nu răspunde obiectivului acestei reglementări. Prin urmare, o măsură de înghețare a fondurilor și a resurselor economice aparținând recurentului nu putea fi adoptată în cadrul unui regulament prin care se urmărește sancționarea unei țări terțe adoptat în temeiul articolelor 60 CE și 301 CE decât pe baza unor elemente precise și concrete care să permită să se stabilească faptul că recurentul menționat beneficiază de politicile economice ale conducătorilor Republicii Uniunii Myanmar.

Rezultă că, statuând că este permis să se prezume că membrii de familie ai administratorilor unor întreprinderi importante dintr-o țară terță beneficiază de funcția exercitată de aceștia astfel încât beneficiază și ei de politicile economice ale guvernului și că, prin urmare, există o legătură suficientă, în temeiul articolelor 60 CE și 301 CE, între recurent și regimul militar din Myanmar, Tribunalul a comis o eroare de drept.

(a se vedea punctele 60-66 și 68-71)