Choose the experimental features you want to try

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 62010CJ0275

    Sumarul hotărârii

    Keywords
    Summary

    Keywords

    1. Ajutoare acordate de state – Competențele Comisiei și ale instanțelor naționale – Rolul instanțelor naționale

    [art. 88 alin. (3) CE]

    2. Ajutoare acordate de state – Recuperarea unui ajutor ilegal – Restabilirea situației anterioare – Obligațiile instanțelor naționale

    [art. 88 alin. (3) CE]

    3. Ajutoare acordate de state – Recuperarea unui ajutor ilegal – Restabilirea situației anterioare – Obligațiile și competențele instanțelor naționale

    [art. 88 alin. (3) CE]

    Summary

    1. Punerea în aplicare a sistemului de control al ajutoarelor de stat, astfel cum rezultă din articolul 88 CE și din jurisprudența aferentă a Curții, revine, pe de o parte, Comisiei și, pe de altă parte, instanțelor naționale. În această privință, instanțele naționale și Comisia joacă roluri distincte, însă complementare. Astfel, în timp ce aprecierea compatibilității unor măsuri de ajutor cu piața comună este de competența exclusivă a Comisiei, care acționează sub controlul instanțelor Uniunii, instanțele naționale asigură protecția drepturilor justițiabililor în cazul încălcării obligației de notificare prealabilă la Comisie a ajutoarelor de stat prevăzute la articolul 88 alineatul (3) CE.

    O măsură de ajutor pusă în executare cu încălcarea obligațiilor rezultate din articolul 88 alineatul (3) CE este ilegală. Instanțelor naționale le revine obligația de a avea în vedere toate consecințele aferente, în conformitate cu dreptul lor național, atât în ceea ce privește validitatea actelor de punere în aplicare a măsurilor de ajutor, cât și recuperarea asistenței financiare acordate cu încălcarea acestei dispoziții.

    (a se vedea punctele 25-29)

    2. Consecința logică a constatării caracterului nelegal al unui ajutor este desființarea efectelor sale prin recuperarea acestuia, astfel încât să se restabilească situația existentă anterior. Astfel, prin rambursarea ajutorului, beneficiarul pierde avantajul de care dispunea pe piață în raport cu concurenții săi, iar situația anterioară plății ajutorului este restabilită. Pentru ca această rambursare să poată interveni, este esențial ca instanțele naționale să determine beneficiarul sau, după caz, beneficiarii ajutorului.

    În cazul în care un ajutor este acordat sub formă de garanție, beneficiarii acestui ajutor pot fi persoana creditată, creditorul sau, în anumite situații, atât persoana creditată, cât și creditorul. Astfel, în cazul în care împrumutul acordat unei persoane creditate de o instituție de credit este garantat de autoritățile publice ale unui stat membru, persoana creditată obține în mod normal un avantaj financiar și beneficiază astfel de un ajutor în sensul articolului 87 alineatul (1) CE, în măsura în care costul financiar pe care îl suportă este inferior celui pe care l‑ar fi suportat dacă urma să obțină aceeași finanțare și aceeași garanție la prețul pieței.

    Cu toate acestea, inclusiv creditorul poate obține un profit economic din garanția în discuție, în special atunci când nu se poate exclude de la bun început că garanția a fost acordată cu privire la o creanță existentă a creditorului, în contextul unei refinanțări a datoriei persoanei creditate. În acest caz, creditorul ar fi obținut, ca urmare a garanției respective, un avantaj economic propriu, în măsura în care creanța sa a devenit mai sigură ca urmare a garantării sale de către autoritatea publică, fără să se fi modificat, pe de altă parte, condițiile împrumutului garantat. Instanței naționale îi revine sarcina ca, ținând cont de toate particularitățile speței, să determine beneficiarul sau, după caz, beneficiarii garanției respective și să dispună recuperarea valorii integrale a ajutorului în discuție.

    (a se vedea punctele 33, 34, 37, 39, 40, 42 și 43)

    3. În domeniul ajutoarelor de stat, în ceea ce privește recuperarea unui ajutor ilegal acordat de o autoritate publică sub forma unei garanții în scopul de a acoperi un împrumut acordat de o societate financiară unei întreprinderi care nu ar fi putut să obțină o astfel de finanțare în condiții normale de piață, dreptul Uniunii nu impune o anumită consecință căreia instanțele naționale ar trebui să i se conformeze în mod obligatoriu în ceea ce privește validitatea actelor de punere în aplicare a ajutorului.

    Cu toate acestea, întrucât obiectivul urmărit de măsurile care trebuie adoptate de instanțele naționale în cazul încălcării articolului 88 alineatul (3) CE vizează, în esență, să restabilească situația concurențială existentă anterior plății ajutorului în discuție, aceste instanțe trebuie să se asigure că măsurile pe care le adoptă cu privire la validitatea actelor respective permit atingerea unui astfel de obiectiv. În acest fel, instanțelor naționale le revine sarcina de a verifica dacă, într‑un caz specific, ținând cont de împrejurările litigiului, anularea garanției se poate dovedi mai eficace decât alte măsuri pentru a obține restabilirea situației anterioare. Astfel, pot exista situații în care anularea unui contract, în măsura în care poate conduce la restituirea reciprocă a prestațiilor efectuate de părți sau la înlăturarea unui avantaj pentru viitor, se poate dovedi mai eficace pentru atingerea obiectivului privind restabilirea situației concurențiale existente anterior acordării ajutorului.

    În consecință, ultima teză a articolului 88 alineatul (3) CE trebuie interpretată în sensul că instanțele naționale sunt competente să anuleze o garanție într‑o situație în care un ajutor ilegal a fost pus în aplicare prin intermediul unei garanții acordate de o autoritate publică în scopul de a acoperi un împrumut acordat de o societate financiară unei întreprinderi care nu ar fi putut să obțină o astfel de finanțare în condiții normale de piață. În exercitarea acestei competențe, instanțele respective sunt obligate să asigure recuperarea ajutorului și, în acest scop, pot anula garanția în special în cazul în care, în lipsa unor măsuri procedurale mai puțin constrângătoare, această anulare este de natură să determine sau să faciliteze restabilirea situației concurențiale existente anterior acordării acestei garanții.

    (a se vedea punctele 44-49 și dispozitivul)

    Top