Keywords
Summary

Keywords

1. Libera prestare a serviciilor – Servicii poștale – Directiva 97/67 – Obligația furnizorilor de servicii poștale care aparțin domeniului serviciului universal de a dezvolta proceduri externe de soluționare a reclamațiilor utilizatorilor

(Directiva 97/67 a Parlamentului European și a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Directivele 2002/39 și 2008/6, art. 19)

2. Libera circulație a persoanelor – Libertatea de stabilire – Restricții – Reglementare națională care impune furnizorilor de servicii poștale care nu aparțin domeniului serviciului universal să dezvolte o procedură externă de soluționare a reclamațiilor utilizatorilor

(art. 49 TFUE)

Summary

1. Directiva 97/67 privind normele comune pentru dezvoltarea pieței interne a serviciilor poștale ale Comunității și îmbunătățirea calității serviciului, în versiunea sa inițială și în versiunile sale astfel cum au fost modificate prin Directivele 2002/39 și 2008/6, trebuie interpretată în sensul că nu se opune unei reglementări naționale care prevede obligativitatea pentru furnizorii de servicii poștale care nu aparțin domeniului serviciului universal a unei proceduri externe de soluționare a reclamațiilor utilizatorilor acestor servicii.

Astfel, Directiva 97/67 nu realizează o armonizare completă a procedurilor de soluționare a reclamațiilor pe care le prevede. Atât în versiunea sa inițială, cât și în versiunile sale modificate, aceasta concepe procedurile menționate ca pe un cadru minim care completează căile de atac disponibile în dreptul național și în dreptul Uniunii. Statele membre au, așadar, o marjă de manevră pentru a stabili procedurile exacte și pentru a alege sistemul cel mai bine adaptat situației lor, respectând în același timp limitele și orientările impuse de această directivă și care au drept obiectiv extinderea procedurilor de soluționare a reclamațiilor la toți furnizorii de servicii poștale.

(a se vedea punctele 35, 40, 47 și 52 și dispozitiv 1)

2. Articolul 49 TFUE trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări naționale care prevede obligativitatea pentru furnizorii de servicii poștale care nu aparțin domeniului serviciului universal a unei proceduri externe de soluționare a reclamațiilor utilizatorilor acestor servicii.

Astfel, o asemenea reglementare nu presupune nicio restricție privind libertatea de stabilire. În primul rând, aceasta se aplică fără discriminare pe motiv de cetățenie sau de naționalitate tuturor furnizorilor de servicii poștale care nu aparțin domeniului serviciului universal. În al doilea rând, operatorii nu pot pretinde ca un stat membru să nu aibă structuri de protecție juridică a intereselor clienților lor care să asigure modalități de soluționare extrajudiciară a litigiilor. În sfârșit, cvasitotalitatea statelor membre au extins de asemenea sistemele externe de soluționare a reclamațiilor la furnizorii de servicii poștale care nu aparțin domeniului serviciului universal.

(a se vedea punctele 61, 62 și 64 și dispozitiv 2)