Cauza C‑121/10

Comisia Europeană

împotriva

Consiliului Uniunii Europene

„Acțiune în anulare — Ajutoare de stat — Articolul 108 alineatele (1) și (2) TFUE — Ajutor acordat de Ungaria pentru achiziționarea de terenuri agricole — Competența Consiliului Uniunii Europene — Schemă de ajutor existentă — Măsuri adecvate — Caracterul indisociabil a două scheme de ajutor — Schimbarea împrejurărilor — Împrejurări excepţionale — Criză economică — Eroare vădită de apreciere — Principiul proporționalității”

Sumar – Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 4 decembrie 2013

1. Ajutoare acordate de state – Competența Consiliului de a autoriza un ajutor cu titlu derogatoriu în considerarea unor împrejurări excepţionale – Condiții de exercitare – Sesizarea Consiliului de către statul membru vizat înainte de intervenirea unei decizii a Comisiei prin care ajutorul este declarat incompatibil cu piața comună și adoptarea unei decizii în termen de trei luni – Limită – Compromiterea unei decizii anterioare a Comisiei

   [art. 108 alin. (2) TFUE]

2. Ajutoare acordate de state – Competența Consiliului de a autoriza un ajutor cu titlu derogatoriu în considerarea unor împrejurări excepţionale – Condiții de exercitare – Ajutor legat indisociabil de un ajutor considerat deja de Comisie incompatibil cu piața internă – Respectarea principiului securității juridice – Limite – Schimbare majoră a împrejurărilor economice și financiare

   (art. 107 TFUE, art. 108 TFUE și art. 109 TFUE)

3. Acțiune în anulare – Motive – Abuz de putere – Noţiune

   (art. 263 TFUE)

4. Agricultură – Norme de concurenţă – Ajutoare – Autorizarea unor ajutoare cu titlu derogatoriu de către Consiliu – Control jurisdicțional – Limite – Decizie a Consiliului de autorizare a unui ajutor acordat de statul maghiar pentru achiziționarea de terenuri agricole aflate în proprietatea acestuia ca urmare a unei crize economice și financiare – Lipsa unei erori vădite de apreciere

   [art. 108 alin. (2) al treilea paragraf TFUE]

5. Ajutoare acordate de state – Competența Consiliului de a autoriza un ajutor cu titlu derogatoriu în considerarea unor împrejurări excepţionale – Condiții de exercitare – Încălcarea principiului proporționalității – Lipsă – Elemente care trebuie luate în considerare

   [art. 108 alin. (2) al treilea paragraf TFUE]

1.  Având în vedere rolul central pe care Tratatul FUE îl rezervă Comisiei pentru recunoașterea eventualei incompatibilități a unui ajutor cu piața internă, articolul 108 alineatul (2) al treilea paragraf TFUE vizează un caz excepțional și particular, astfel încât puterea cu care este învestit Consiliul prin această dispoziție are în mod evident caracter de excepție. Aceasta presupune că dispoziția menționată trebuie în mod necesar să facă obiectul unei interpretări stricte.

   Pe de altă parte, în ceea ce privește dispozițiile prevăzute la articolul 108 alineatul (2) al treilea și al patrulea paragraf TFUE, potrivit cărora, pe de o parte, sesizarea Consiliului de către un stat membru are ca efect suspendarea examinării aflate în curs în cadrul Comisiei timp de trei luni și, pe de altă parte, în cazul în care Consiliul nu adoptă nicio decizie în acest termen, Comisia hotărăște, aceste dispoziții trebuie interpretate în sensul că, atunci când termenul respectiv a expirat, Consiliul nu mai are competența de a adopta o decizie în temeiul celui de al treilea paragraf menționat în ceea ce privește ajutorul respectiv. Prin urmare, în cazul în care statul membru în cauză nu a adresat nicio cerere Consiliului, în temeiul articolului 108 alineatul (2) al treilea paragraf TFUE, Consiliul nu mai este autorizat să exercite puterea excepțională cu care este învestit în temeiul celui de al treilea paragraf al acestei din urmă dispoziții în vederea declarării unui astfel de ajutor compatibil cu piața internă înainte ca Comisia să declare ajutorul în cauză incompatibil cu piața internă, dispunând astfel încetarea procedurii vizate la primul paragraf al articolului 108 alineatul (2) TFUE.

   Interpretarea menționată permite să se evite adoptarea unor decizii al căror dispozitiv s‑ar dovedi contradictoriu și contribuie astfel la asigurarea securității juridice.

   Consiliul nu poate nici să compromită eficiența unei decizii a Comisiei prin care un ajutor este declarat ilegal, declarând compatibil cu piața internă, în temeiul articolului 108 alineatul (2) al treilea paragraf TFUE, un ajutor destinat să compenseze, în favoarea beneficiarilor ajutorului ilegal, rambursările la care sunt obligați aceștia în temeiul deciziei în cauză.

   (a se vedea punctele 40-43 și 46)

2.  Potrivit articolului 108 alineatul (2) TFUE, competențele Consiliului și, respectiv, ale Comisiei sunt delimitate astfel încât, în primul rând, competența Comisiei să se exercite cu titlu principal, Consiliul nefiind competent decât în împrejurări excepționale. În al doilea rând, competența Consiliului, care îi permite acestuia să deroge, în decizia sa, de la anumite dispoziții ale tratatului în materie de ajutoare de stat, trebuie să fie exercitată într‑un cadru temporal determinat. În al treilea rând, de îndată ce Comisia sau Consiliul s‑a pronunțat în mod definitiv cu privire la compatibilitatea ajutorului în cauză, cealaltă dintre cele două instituții nu mai poate adopta o decizie în sens contrar.

   În acest context, nu prezintă relevanță faptul că ajutorul care face obiectul deciziei Consiliului constituie un ajutor existent sau un ajutor nou. Astfel, eficiența deciziei Comisiei este pusă în discuție nu numai atunci când Consiliul adoptă o decizie prin care declară compatibil cu piața internă un ajutor care este același cu cel asupra căruia Comisia s‑a pronunțat deja, ci și atunci când ajutorul care face obiectul deciziei Consiliului este un ajutor destinat să compenseze, în favoarea beneficiarilor ajutorului ilegal declarat incompatibil cu piața internă, rambursările la care sunt obligați aceștia în temeiul deciziei Comisiei. În astfel de împrejurări, al doilea ajutor este legat într‑un mod atât de indisociabil de acela a cărui incompatibilitate cu piața internă a fost constatată anterior de Comisie, încât este cu totul artificial să se pretindă că se efectuează o distincție între aceste ajutoare în scopul aplicării articolului 108 alineatul (2) TFUE.

   În aceste condiții, în cazul în care Comisia, în exercitarea competențelor de care dispune în temeiul articolelor 107 TFUE și 108 TFUE, adoptă orientări care au ca obiect precizarea modului în care aceasta intenționează să își exercite, în temeiul acelorași articole, puterea de apreciere în privința ajutoarelor noi sau existente și le propune statelor membre măsurile adecvate impuse de dezvoltarea progresivă sau de funcționarea pieței interne și în cazul în care aceste măsuri sunt acceptate de un stat membru și au astfel un efect obligatoriu în privința acestuia din urmă, obligațiile care revin unui stat membru ca urmare a unei asemenea acceptări a acestor propuneri nu privesc decât scheme de ajutor existente și nu se aplică unei scheme de ajutor noi care poate fi considerată în mod corelativ compatibilă cu piața internă de către Consiliu.

   Totuși, Consiliul nu poate să se prevaleze de simplul caracter de noutate al unei scheme de ajutor pentru a reexamina o situație cu privire la care Comisia a făcut deja o apreciere definitivă, contrazicând astfel această apreciere. Consiliul nu are, așadar, competența de a hotărî că o schemă de ajutor nouă trebuie să fie considerată compatibilă cu piața internă atunci când aceasta este legată într‑un mod atât de indisociabil de o schemă de ajutor existentă pe care un stat membru s‑a angajat să o modifice sau să o suprime, în cadrul prevăzut la articolul 108 alineatul (1) TFUE, încât este cu totul artificial să se pretindă că se efectuează o distincție între aceste scheme în scopul aplicării articolului 108 alineatul (2) TFUE.

   Cu toate acestea, aprecierea efectuată de Comisie cu privire la această schemă de ajutor nu poate fi considerată ca o antepronunțare în raport cu aprecierea care trebuie aplicată într‑un context economic radical diferit de cel pe care Comisia l‑a luat în considerare. Aceasta este situația în cazul unei schimbări majore precum o criză economică și financiară. Rezultă că compatibilitatea cu piața internă a noii scheme de ajutor care a făcut obiectul unei cereri adresate Consiliului de statul membru în temeiul articolului 108 alineatul (2) al treilea paragraf TFUE trebuie evaluată pe baza unei aprecieri individuale distincte de aceea care a avut ca obiect schema examinată de Comisie, efectuată cu luarea în considerare a circumstanțelor economice pertinente la momentul la care au fost acordate aceste ajutoare.

   (a se vedea punctele 47, 49, 51, 52, 60, 61, 67 și 74)

3.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 81)

4.  În vederea aplicării articolului 108 alineatul (2) al treilea paragraf TFUE, Consiliul dispune de o largă putere de apreciere, a cărei exercitare implică evaluări complexe de ordin economic și social, care trebuie să fie efectuate în contextul Uniunii. În acest cadru, controlul jurisdicțional aplicat exercitării acestei puteri de apreciere se limitează la verificarea respectării normelor de procedură și de motivare, precum și la controlul exactității materiale a situației de fapt reținute și al absenței unor erori de drept, a unor erori vădite în aprecierea faptelor sau a unui abuz de putere. Or, având în vedere caracterul neobișnuit și imprevizibil, precum și amploarea efectelor crizei economice și financiare asupra agriculturii maghiare, nu se poate considera că Consiliul a săvârșit o eroare vădită de apreciere atunci când a estimat că aceste efecte constituiau împrejurări excepționale în sensul articolului 108 alineatul (2) al treilea paragraf TFUE. Faptul că criza economică și financiară a produs efecte considerabile și în alte state membre nu este determinant, întrucât această împrejurare nu are nicio influență asupra caracterului excepțional al efectelor acestei crize în ceea ce privește evoluția situației economice a agricultorilor maghiari.

   (a se vedea punctele 98-100)

5.  În ceea ce privește respectarea principiului proporționalității, numai caracterul vădit inadecvat al unei măsuri adoptate în temeiul articolului 108 alineatul (2) al treilea paragraf TFUE în raport cu obiectivul pe care Consiliul intenționează să îl urmărească poate afecta legalitatea unei astfel de măsuri. Astfel, în ceea ce privește întinderea puterii de apreciere de care dispune Consiliul, nu se poate considera că o decizie a acestuia de autorizare a unui ajutor de stat pentru achiziționarea de terenuri agricole încalcă principiul proporționalității numai ca urmare a faptului că ar fi fost posibil ca statul membru în cauză să urmărească obiectivul care constă în limitarea sărăciei în zonele rurale prin intermediul altui tip de schemă de ajutor. Cu toate acestea, puterea largă de apreciere de care dispune Consiliul nu îl dispensează pe acesta de obligația de a lua în considerare, în aprecierea sa, măsurile preexistente destinate în mod special să remedieze împrejurările excepționale care au justificat autorizarea schemei de ajutor în cauză.

   (a se vedea punctele 114, 115, 121 și 122)

Cauza C‑121/10

Comisia Europeană

împotriva

Consiliului Uniunii Europene

„Acțiune în anulare — Ajutoare de stat — Articolul 108 alineatele (1) și (2) TFUE — Ajutor acordat de Ungaria pentru achiziționarea de terenuri agricole — Competența Consiliului Uniunii Europene — Schemă de ajutor existentă — Măsuri adecvate — Caracterul indisociabil a două scheme de ajutor — Schimbarea împrejurărilor — Împrejurări excepţionale — Criză economică — Eroare vădită de apreciere — Principiul proporționalității”

Sumar – Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 4 decembrie 2013

1. Ajutoare acordate de state — Competența Consiliului de a autoriza un ajutor cu titlu derogatoriu în considerarea unor împrejurări excepţionale — Condiții de exercitare — Sesizarea Consiliului de către statul membru vizat înainte de intervenirea unei decizii a Comisiei prin care ajutorul este declarat incompatibil cu piața comună și adoptarea unei decizii în termen de trei luni — Limită — Compromiterea unei decizii anterioare a Comisiei

   [art. 108 alin. (2) TFUE]

2. Ajutoare acordate de state — Competența Consiliului de a autoriza un ajutor cu titlu derogatoriu în considerarea unor împrejurări excepţionale — Condiții de exercitare — Ajutor legat indisociabil de un ajutor considerat deja de Comisie incompatibil cu piața internă — Respectarea principiului securității juridice — Limite — Schimbare majoră a împrejurărilor economice și financiare

   (art. 107 TFUE, art. 108 TFUE și art. 109 TFUE)

3. Acțiune în anulare — Motive — Abuz de putere — Noţiune

   (art. 263 TFUE)

4. Agricultură — Norme de concurenţă — Ajutoare — Autorizarea unor ajutoare cu titlu derogatoriu de către Consiliu — Control jurisdicțional — Limite — Decizie a Consiliului de autorizare a unui ajutor acordat de statul maghiar pentru achiziționarea de terenuri agricole aflate în proprietatea acestuia ca urmare a unei crize economice și financiare — Lipsa unei erori vădite de apreciere

   [art. 108 alin. (2) al treilea paragraf TFUE]

5. Ajutoare acordate de state — Competența Consiliului de a autoriza un ajutor cu titlu derogatoriu în considerarea unor împrejurări excepţionale — Condiții de exercitare — Încălcarea principiului proporționalității — Lipsă — Elemente care trebuie luate în considerare

   [art. 108 alin. (2) al treilea paragraf TFUE]

1.  Având în vedere rolul central pe care Tratatul FUE îl rezervă Comisiei pentru recunoașterea eventualei incompatibilități a unui ajutor cu piața internă, articolul 108 alineatul (2) al treilea paragraf TFUE vizează un caz excepțional și particular, astfel încât puterea cu care este învestit Consiliul prin această dispoziție are în mod evident caracter de excepție. Aceasta presupune că dispoziția menționată trebuie în mod necesar să facă obiectul unei interpretări stricte.

   Pe de altă parte, în ceea ce privește dispozițiile prevăzute la articolul 108 alineatul (2) al treilea și al patrulea paragraf TFUE, potrivit cărora, pe de o parte, sesizarea Consiliului de către un stat membru are ca efect suspendarea examinării aflate în curs în cadrul Comisiei timp de trei luni și, pe de altă parte, în cazul în care Consiliul nu adoptă nicio decizie în acest termen, Comisia hotărăște, aceste dispoziții trebuie interpretate în sensul că, atunci când termenul respectiv a expirat, Consiliul nu mai are competența de a adopta o decizie în temeiul celui de al treilea paragraf menționat în ceea ce privește ajutorul respectiv. Prin urmare, în cazul în care statul membru în cauză nu a adresat nicio cerere Consiliului, în temeiul articolului 108 alineatul (2) al treilea paragraf TFUE, Consiliul nu mai este autorizat să exercite puterea excepțională cu care este învestit în temeiul celui de al treilea paragraf al acestei din urmă dispoziții în vederea declarării unui astfel de ajutor compatibil cu piața internă înainte ca Comisia să declare ajutorul în cauză incompatibil cu piața internă, dispunând astfel încetarea procedurii vizate la primul paragraf al articolului 108 alineatul (2) TFUE.

   Interpretarea menționată permite să se evite adoptarea unor decizii al căror dispozitiv s‑ar dovedi contradictoriu și contribuie astfel la asigurarea securității juridice.

   Consiliul nu poate nici să compromită eficiența unei decizii a Comisiei prin care un ajutor este declarat ilegal, declarând compatibil cu piața internă, în temeiul articolului 108 alineatul (2) al treilea paragraf TFUE, un ajutor destinat să compenseze, în favoarea beneficiarilor ajutorului ilegal, rambursările la care sunt obligați aceștia în temeiul deciziei în cauză.

   (a se vedea punctele 40-43 și 46)

2.  Potrivit articolului 108 alineatul (2) TFUE, competențele Consiliului și, respectiv, ale Comisiei sunt delimitate astfel încât, în primul rând, competența Comisiei să se exercite cu titlu principal, Consiliul nefiind competent decât în împrejurări excepționale. În al doilea rând, competența Consiliului, care îi permite acestuia să deroge, în decizia sa, de la anumite dispoziții ale tratatului în materie de ajutoare de stat, trebuie să fie exercitată într‑un cadru temporal determinat. În al treilea rând, de îndată ce Comisia sau Consiliul s‑a pronunțat în mod definitiv cu privire la compatibilitatea ajutorului în cauză, cealaltă dintre cele două instituții nu mai poate adopta o decizie în sens contrar.

   În acest context, nu prezintă relevanță faptul că ajutorul care face obiectul deciziei Consiliului constituie un ajutor existent sau un ajutor nou. Astfel, eficiența deciziei Comisiei este pusă în discuție nu numai atunci când Consiliul adoptă o decizie prin care declară compatibil cu piața internă un ajutor care este același cu cel asupra căruia Comisia s‑a pronunțat deja, ci și atunci când ajutorul care face obiectul deciziei Consiliului este un ajutor destinat să compenseze, în favoarea beneficiarilor ajutorului ilegal declarat incompatibil cu piața internă, rambursările la care sunt obligați aceștia în temeiul deciziei Comisiei. În astfel de împrejurări, al doilea ajutor este legat într‑un mod atât de indisociabil de acela a cărui incompatibilitate cu piața internă a fost constatată anterior de Comisie, încât este cu totul artificial să se pretindă că se efectuează o distincție între aceste ajutoare în scopul aplicării articolului 108 alineatul (2) TFUE.

   În aceste condiții, în cazul în care Comisia, în exercitarea competențelor de care dispune în temeiul articolelor 107 TFUE și 108 TFUE, adoptă orientări care au ca obiect precizarea modului în care aceasta intenționează să își exercite, în temeiul acelorași articole, puterea de apreciere în privința ajutoarelor noi sau existente și le propune statelor membre măsurile adecvate impuse de dezvoltarea progresivă sau de funcționarea pieței interne și în cazul în care aceste măsuri sunt acceptate de un stat membru și au astfel un efect obligatoriu în privința acestuia din urmă, obligațiile care revin unui stat membru ca urmare a unei asemenea acceptări a acestor propuneri nu privesc decât scheme de ajutor existente și nu se aplică unei scheme de ajutor noi care poate fi considerată în mod corelativ compatibilă cu piața internă de către Consiliu.

   Totuși, Consiliul nu poate să se prevaleze de simplul caracter de noutate al unei scheme de ajutor pentru a reexamina o situație cu privire la care Comisia a făcut deja o apreciere definitivă, contrazicând astfel această apreciere. Consiliul nu are, așadar, competența de a hotărî că o schemă de ajutor nouă trebuie să fie considerată compatibilă cu piața internă atunci când aceasta este legată într‑un mod atât de indisociabil de o schemă de ajutor existentă pe care un stat membru s‑a angajat să o modifice sau să o suprime, în cadrul prevăzut la articolul 108 alineatul (1) TFUE, încât este cu totul artificial să se pretindă că se efectuează o distincție între aceste scheme în scopul aplicării articolului 108 alineatul (2) TFUE.

   Cu toate acestea, aprecierea efectuată de Comisie cu privire la această schemă de ajutor nu poate fi considerată ca o antepronunțare în raport cu aprecierea care trebuie aplicată într‑un context economic radical diferit de cel pe care Comisia l‑a luat în considerare. Aceasta este situația în cazul unei schimbări majore precum o criză economică și financiară. Rezultă că compatibilitatea cu piața internă a noii scheme de ajutor care a făcut obiectul unei cereri adresate Consiliului de statul membru în temeiul articolului 108 alineatul (2) al treilea paragraf TFUE trebuie evaluată pe baza unei aprecieri individuale distincte de aceea care a avut ca obiect schema examinată de Comisie, efectuată cu luarea în considerare a circumstanțelor economice pertinente la momentul la care au fost acordate aceste ajutoare.

   (a se vedea punctele 47, 49, 51, 52, 60, 61, 67 și 74)

3.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 81)

4.  În vederea aplicării articolului 108 alineatul (2) al treilea paragraf TFUE, Consiliul dispune de o largă putere de apreciere, a cărei exercitare implică evaluări complexe de ordin economic și social, care trebuie să fie efectuate în contextul Uniunii. În acest cadru, controlul jurisdicțional aplicat exercitării acestei puteri de apreciere se limitează la verificarea respectării normelor de procedură și de motivare, precum și la controlul exactității materiale a situației de fapt reținute și al absenței unor erori de drept, a unor erori vădite în aprecierea faptelor sau a unui abuz de putere. Or, având în vedere caracterul neobișnuit și imprevizibil, precum și amploarea efectelor crizei economice și financiare asupra agriculturii maghiare, nu se poate considera că Consiliul a săvârșit o eroare vădită de apreciere atunci când a estimat că aceste efecte constituiau împrejurări excepționale în sensul articolului 108 alineatul (2) al treilea paragraf TFUE. Faptul că criza economică și financiară a produs efecte considerabile și în alte state membre nu este determinant, întrucât această împrejurare nu are nicio influență asupra caracterului excepțional al efectelor acestei crize în ceea ce privește evoluția situației economice a agricultorilor maghiari.

   (a se vedea punctele 98-100)

5.  În ceea ce privește respectarea principiului proporționalității, numai caracterul vădit inadecvat al unei măsuri adoptate în temeiul articolului 108 alineatul (2) al treilea paragraf TFUE în raport cu obiectivul pe care Consiliul intenționează să îl urmărească poate afecta legalitatea unei astfel de măsuri. Astfel, în ceea ce privește întinderea puterii de apreciere de care dispune Consiliul, nu se poate considera că o decizie a acestuia de autorizare a unui ajutor de stat pentru achiziționarea de terenuri agricole încalcă principiul proporționalității numai ca urmare a faptului că ar fi fost posibil ca statul membru în cauză să urmărească obiectivul care constă în limitarea sărăciei în zonele rurale prin intermediul altui tip de schemă de ajutor. Cu toate acestea, puterea largă de apreciere de care dispune Consiliul nu îl dispensează pe acesta de obligația de a lua în considerare, în aprecierea sa, măsurile preexistente destinate în mod special să remedieze împrejurările excepționale care au justificat autorizarea schemei de ajutor în cauză.

   (a se vedea punctele 114, 115, 121 și 122)