Keywords
Summary

Keywords

1. Dispoziții fiscale — Armonizarea legislațiilor — Impozite pe cifra de afaceri — Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată — Deducerea taxei achitate în amonte — Restituirea excedentului

(Directiva 2006/112 a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2006/138, art. 183)

2. Dispoziții fiscale — Armonizarea legislațiilor — Impozite pe cifra de afaceri — Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată — Deducerea taxei achitate în amonte — Restituirea excedentului

(Directiva 2006/112 a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2006/138, art. 183)

3. Dispoziții fiscale — Armonizarea legislațiilor — Impozite pe cifra de afaceri — Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată — Deducerea taxei achitate în amonte — Restituirea excedentului

(Directiva 2006/112 a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2006/138, art. 183)

Summary

1. Articolul 183 din Directiva 2006/112 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2006/138, coroborat cu principiul protecției încrederii legitime trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale care prevede cu efect retroactiv prelungirea termenului în care trebuie efectuată rambursarea excedentului de taxă pe valoarea adăugată, în măsura în care reglementarea menționată privează persoana impozabilă de dreptul pe care îl avea anterior intrării în vigoare a acestei reglementări de a obține dobânzi de întârziere aferente sumei care trebuia să îi fie rambursată.

(a se vedea punctul 41 și dispozitiv 1)

2. În lumina principiului neutralității fiscale, articolul 183 din Directiva 2006/112 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2006/138, trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale potrivit căreia termenul normal de rambursare a excedentului de taxă pe valoarea adăugată, la expirarea căruia sunt datorate dobânzi de întârziere aferente sumei care trebuie restituită, este prelungit în cazul inițierii unui control fiscal, această prelungire având drept consecință faptul că dobânzile sunt datorate doar de la data finalizării controlului, cu toate că excedentul menționat a făcut deja obiectul unei reportări pe durata celor trei perioade fiscale care urmează perioadei în care acesta a apărut. În schimb, faptul că termenul normal amintit este stabilit la 45 de zile nu încalcă această prevedere.

(a se vedea punctul 61 și dispozitiv 2)

3. Articolul 183 din Directiva 2006/112 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2006/138, trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca rambursarea excedentului de taxă pe valoarea adăugată să fie efectuată prin compensare.

Astfel, statele membre dispun o libertate certă în ceea ce privește condițiile de rambursare a excedentului de taxă pe valoarea adăugată, în măsura în care rambursarea se efectuează într‑un termen rezonabil prin plata în numerar sau într‑un mod echivalent, precum și în măsura în care nu este implicat niciun risc financiar pentru persoana impozabilă.

(a se vedea punctele 64 și 67 și dispozitiv 3)