Keywords
Summary

Keywords

1. Acțiune în anulare — Acte supuse căilor de atac — Decizie a Parlamentului European prin care se refuză unui deputat acordarea unei părți din pensia sa suplimentară facultativă sub forma unei sume forfetare

(art. 230 CE și 241 CE)

2. Parlamentul European — Norme privind cheltuielile și indemnizațiile deputaților în Parlamentul European — Decizie a Biroului Parlamentului European de modificare a normelor privind sistemul facultativ de pensii suplimentare al deputaților și de eliminare a posibilității de a plăti o parte din această pensie sub forma unei sume forfetare — Drepturi câștigate — Încălcare — Inexistență

3. Parlamentul European — Norme privind cheltuielile și indemnizațiile deputaților în Parlamentul European — Decizie a Biroului Parlamentului European de modificare a normelor privind sistemul facultativ de pensii suplimentare al deputaților și de eliminare a posibilității de a plăti o parte din această pensie sub forma unei sume forfetare — Principiul securității juridice — Principiul continuității contractelor — Încălcare — Inexistență

4. Parlamentul European — Norme privind cheltuielile și indemnizațiile deputaților în Parlamentul European — Decizie a Biroului Parlamentului European de modificare a normelor privind sistemul facultativ de pensii suplimentare al deputaților și de eliminare a posibilității de a plăti o parte din această pensie sub forma unei sume forfetare — Competența Biroului de a adopta modificarea normelor care stau la baza acestei decizii

(art. 199 primul paragraf CE)

5. Parlamentul European — Norme privind cheltuielile și indemnizațiile deputaților în Parlamentul European — Decizie a Biroului Parlamentului European de modificare a normelor privind sistemul facultativ de pensii suplimentare al deputaților și de eliminare a posibilității de a plăti o parte din această pensie sub forma unei sume forfetare — Neretroactivitate — Principiul securității juridice — Încălcare — Inexistență

6. Parlamentul European — Norme privind cheltuielile și indemnizațiile deputaților în Parlamentul European — Decizie a Biroului Parlamentului European de modificare a normelor privind sistemul facultativ de pensii suplimentare al deputaților și de eliminare a posibilității de a plăti o parte din această pensie sub forma unei sume forfetare — Principiul protecției încrederii legitime — Încălcare — Inexistență

7. Parlamentul European — Norme privind cheltuielile și indemnizațiile deputaților în Parlamentul European — Decizie a Biroului Parlamentului European de modificare a normelor privind sistemul facultativ de pensii suplimentare al deputaților și de eliminare a posibilității de a plăti o parte din această pensie sub forma unei sume forfetare — Principiul egalității de tratament — Încălcare — Inexistență

(Regulamentul nr. 1292/2004 al Consiliului)

8. Parlamentul European — Norme privind cheltuielile și indemnizațiile deputaților în Parlamentul European — Decizie a Biroului Parlamentului European de modificare a normelor privind sistemul facultativ de pensii suplimentare al deputaților și de eliminare a posibilității de a plăti o parte din această pensie sub forma unei sume forfetare — Principiul proporționalității — Încălcare — Inexistență

9. Parlamentul European — Norme privind cheltuielile și indemnizațiile deputaților în Parlamentul European — Decizie a Biroului Parlamentului European de modificare a normelor privind sistemul facultativ de pensii suplimentare al deputaților și de eliminare a posibilității de a plăti o parte din această pensie sub forma unei sume forfetare — Obligația de a consulta secretarul general al Parlamentului European și Colegiul chestorilor înainte de adoptarea deciziei respective — Încălcare — Inexistență

[Regulamentul de procedură al Parlamentului European, art. 21 alin. (2)]

10. Parlamentul European — Norme privind cheltuielile și indemnizațiile deputaților în Parlamentul European — Decizie a Biroului Parlamentului European de modificare a normelor privind sistemul facultativ de pensii suplimentare al deputaților și de eliminare a posibilității de a plăti o parte din această pensie sub forma unei sume forfetare — Principiul bunei‑credințe în executarea contractelor — Încălcare — Inexistență

Summary

1. În cadrul unei acțiuni în anulare formulate împotriva unei decizii a Parlamentului European prin care se refuză unui deputat acordarea unei părți din pensia sa suplimentară (facultativă) sub forma unei sume forfetare, motivele invocate de reclamant în susținerea cererii sale trebuie să fie interpretate în sensul că sunt invocate exclusiv în susținerea excepției de nelegalitate pe care, din punct de vedere formal, a invocat‑o în mod separat, împotriva deciziei Biroului acestei instituții pe care se întemeia decizia atacată.

Astfel, întrucât articolul 4 din Normele privind sistemul (facultativ) de pensii suplimentare al deputaților, care figurează în anexa VII la Normele privind cheltuielile și indemnizațiile deputaților și care prevedea posibilitatea ca un deputat în Parlamentul European să beneficieze de o parte din pensie sub forma unei sume forfetare, a fost abrogat prin această decizie a Biroului, Direcția generală finanțe a Parlamentului European nu dispunea de nicio marjă de apreciere și nu avea altă posibilitate decât să respingă cererea reclamantului întemeiată pe această dispoziție.

(a se vedea punctele 29 și 31)

2. Un deputat în Parlamentul European nu se poate prevala de încălcarea drepturilor sale dobândite pentru a contesta legalitatea unei decizii a Biroului acestei instituții de modificare a normelor privind sistemul (facultativ) de pensii suplimentare al deputaților, care figurează în anexa VII la Normele privind cheltuielile și indemnizațiile deputaților, și de eliminare a posibilității de a plăti această pensie sub forma unei sume forfetare, din moment ce faptul generator al dreptului la pensie suplimentară este definit la articolul 1 alineatul (1) din Normele privind sistemul de pensie suplimentară ca fiind ziua încetării funcției de deputat, iar acesta nu dobândise dreptul la o astfel de pensie deoarece nu încetase încă exercitarea funcției la intrarea în vigoare a deciziei respective.

Astfel principiul potrivit căruia reclamantul se poate prevala de un drept dobândit numai dacă faptul generator al dreptului său s‑a produs sub imperiul unei reglementări anterioare modificării care a fost adusă acestui regim și pe care o contestă prin acțiunea sa, deși a fost enunțat în jurisprudența în legătură cu funcționarii europeni, are vocația de a se aplica în manieră generală și în special deputaților în Parlamentul European al căror sistem de pensie suplimentară posedă un element‑cheie caracteristic în egală măsură sistemului de pensii al funcționarilor europeni, dat fiind că cele două sisteme definesc un calcul actuarial în cadrul căruia contribuția anuală trebuie să corespundă unei treimi din drepturile de pensie dobândite în anul respectiv.

(a se vedea punctele 44-46)

3. Un deputat în Parlamentul European nu se poate prevala de încălcarea principiului securității juridice „aferente contractului de pensie suplimentară” și a principiului continuității contractelor pentru a contesta legalitatea unei decizii a Biroului acestei instituții de modificare a normelor privind sistemul (facultativ) de pensii suplimentare al deputaților, care figurează în anexa VII la Normele privind cheltuielile și indemnizațiile deputaților, și de eliminare a posibilității de a plăti o parte din această pensie sub forma unei sume forfetare.

Astfel, crearea sistemului de pensie suplimentară al deputaților din Parlamentul European, precum și modificarea acestuia în caz de necesitate trebuie să fie considerate măsuri de organizare internă destinate să asigure buna funcționare a Parlamentului European și fac parte, în acest temei, din prerogativele de autoritate publică cu care este învestit Parlamentul European pentru a îndeplini misiunea care i‑a fost încredințată prin tratate. Într‑adevăr, în orice sistem parlamentar, una dintre preocupările esențiale este aceea de a garanta independența, inclusiv independența financiară, a deputaților, în calitate de reprezentați ai poporului, care trebuie să servească interesului general al acestuia. În această privință, garanția unei indemnizații financiare adecvate, care să asigure independența deputaților, nu poate fi limitată numai la perioada mandatului, ci privește, într‑o măsură adecvată, și o perioadă tranzitorie după sfârșitul acestui mandat și prevede o pensie în funcție de durata perioadei în care deputatul a făcut parte din Parlamentul European.

Rezultă că sistemul de pensie suplimentară în litigiu face parte din dispozițiile legale care urmăresc asigurarea, în interes general, a independenței financiare a deputaților.

Prin urmare, drepturile și obligațiile care decurg din acest sistem pentru Parlamentul European și pentru deputați se înscriu în cadrul legăturii statutare care îi unește și, în consecință, nu sunt contractuale, ci fac parte din dreptul public. În această privință, faptul că respectivul deputat s‑a afiliat în mod voluntar la acest sistem nu schimbă natura raportului său cu Parlamentul European, care este guvernat de dreptul public.

(a se vedea punctele 59-62)

4. Un deputat în Parlamentul European nu poate contesta legalitatea unei decizii a Biroului acestei instituții de modificare a normelor privind sistemul (facultativ) de pensii suplimentare al deputaților, care figurează în anexa VII la Normele privind cheltuielile și indemnizațiile deputaților, și de eliminare a posibilității de a plăti o parte din această pensie sub forma unei sume forfetare prin invocarea necompetenței Biroului de a adopta această decizie.

Astfel, atunci când intră în cadrul măsurilor de organizare internă a Parlamentului European, o reglementare se încadrează în domeniul competenței sale și al măsurilor care pot fi luate în temeiul articolului 199 primul paragraf CE. Or, instituirea și, dacă este cazul, modificarea sistemului de pensie suplimentară al deputaților trebuie considerate astfel de măsuri.

(a se vedea punctul 64)

5. Un deputat în Parlamentul European nu se poate prevala de încălcarea principiului securității juridice pentru a contesta legalitatea unei decizii a Biroului acestei instituții de modificare a normelor privind sistemul (facultativ) de pensii suplimentare al deputaților, care figurează în anexa VII la Normele privind cheltuielile și indemnizațiile deputaților, și de eliminare a posibilității de a plăti o parte din această pensie sub forma unei sume forfetare, din moment ce desființarea acestei posibilități nu se aplică tuturor deputaților decât de la data comunicării acestei decizii, iar deputații care și‑au încetat exercitarea funcțiilor înainte de data respectivă și care au dobândit, așadar, drepturi la pensia suplimentară nu au fost afectați prin decizia menționată care nu prezintă elemente de retroactivitate.

(a se vedea punctele 65 și 66)

6. Un deputat în Parlamentul European nu se poate prevala de încălcarea principiului protecției încrederii legitime pentru a contesta legalitatea unei decizii a Biroului acestei instituții de modificare a normelor privind sistemul (facultativ) de pensii suplimentare al deputaților, care figurează în anexa VII la Normele privind cheltuielile și indemnizațiile deputaților, și de eliminare a posibilității de a plăti o parte din această pensie sub forma unei sume forfetare, din moment ce informațiile de care se prevalează pentru a demonstra o astfel de încălcare nu sunt precise, necondiționate și concordante.

Astfel, simplul fapt că posibilitatea de a încasa pensia suplimentară în parte sub forma unei sume forfetare exista la momentul afilierii respectivului deputat la sistemul de pensie suplimentară nu poate fi considerat o asigurare din partea Parlamentului European că aceste condiții ale sistemului respectiv nu vor fi schimbate în viitor. De asemenea, nu pot fi considerate informații de natură să fundamenteze încrederea legitimă a persoanei interesate nici calculele previzionale ale pensiei sale întocmite de administrația Parlamentului European, nici calculele efectuate în această privință cu titlu exemplificativ de Asociația fără scop lucrativ „Fonds de pension - députés au Parlement européen”, nici recunoașterea de către Biroul Parlamentului European a unei obligații de a garanta respectarea angajamentelor asumate în privința persoanelor afiliate la sistemul de pensie suplimentară indiferent de situația fondului.

(a se vedea punctele 70-75)

7. Un deputat în Parlamentul European nu se poate prevala de încălcarea principiului egalității de tratament pentru a contesta legalitatea unei decizii a Biroului acestei instituții de modificare a normelor privind sistemul (facultativ) de pensii suplimentare al deputaților, care figurează în anexa VII la Normele privind cheltuielile și indemnizațiile deputaților, și de eliminare a posibilității de a plăti o parte din această pensie sub forma unei sume forfetare, pe baza unei comparații între modificarea sistemului de pensie suplimentară al deputaților în urma intrării în vigoare a acestei decizii și modificarea sistemului de pensie al membrilor Comisiei Europene și al membrilor instanțelor Uniunii ca urmare a intrării în vigoare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1292/2004 de modificare a Regulamentului nr. 422/67/CEE, nr. 5/67/Euratom privind stabilirea regimului financiar al președintelui și membrilor Comisiei, al președintelui, judecătorilor, avocaților generali și grefierului Curții de Justiție, precum și al președintelui, membrilor și grefierului Tribunalului de Primă Instanță.

Astfel, în mod contrar modificărilor aduse sistemului de pensii al membrilor Comisiei și ai instanțelor Uniunii prin Regulamentul nr. 1292/2004, modificările sistemului de pensie suplimentară al deputaților în urma intrării în vigoare a Deciziei Biroului din 1 aprilie 2009 nu afectau valoarea actuarială a pensiei la care puteau să se aștepte persoanele afiliate în cadrul acestui din urmă sistem.

În consecință, întrucât deputații în Parlamentul European, pe de o parte, și membrii Comisiei și ai instanțelor Uniunii, pe de altă parte, se găsesc în situații juridice și factuale care prezintă diferențe esențiale în ceea ce privește incidența modificărilor sistemului de pensii intervenite în urma intrării în vigoare a deciziei amintite a Biroului Parlamentului European și, respectiv, a Regulamentului nr. 1292/2004, li s‑a putut aplica un tratament diferit în privința adoptării de măsuri tranzitorii în acest sens.

(a se vedea punctele 86, 87 și 89)

8. Un deputat în Parlamentul European nu se poate prevala de încălcarea principiului proporționalității pentru a contesta legalitatea unei decizii a Biroului acestei instituții de modificare a normelor privind sistemul (facultativ) de pensii suplimentare al deputaților, care figurează în anexa VII la Normele privind cheltuielile și indemnizațiile deputaților, și de eliminare a posibilității de a plăti această pensie sub forma unei sume forfetare, din moment ce, în cadrul exercitării competenței sale de a reglementa sistemul de pensie suplimentară al deputaților, Parlamentul European putea să urmărească în mod legitim obiectivele precizate în această decizie, iar măsurile dispuse în cadrul acesteia pentru a realiza aceste obiective erau apte să le atingă și eliminarea posibilității de a plăti o parte din pensie sub forma unei sume forfetare era măsura cea mai puțin constrângătoare pentru persoanele afiliate la sistemul de pensie suplimentară.

(a se vedea punctele 93, 94, 114, 116 și 117)

9. Un deputat în Parlamentul European nu se poate prevala de încălcarea articolului 29 din Normele privind cheltuielile și indemnizațiile deputaților potrivit căruia chestorii și secretarul general veghează, sub îndrumarea președintelui, la interpretarea și la stricta aplicare a respectivelor norme pentru a contesta legalitatea unei decizii a Biroului acestei instituții de modificare a normelor privind sistemul (facultativ) de pensii suplimentare al deputaților, care figurează în anexa VII la Normele privind cheltuielile și indemnizațiile deputaților, și de eliminare a posibilității de a plăti o parte din această pensie sub forma unei sume forfetare, din moment ce această dispoziție nu privește decât interpretarea și aplicarea Normelor privind cheltuielile și indemnizațiile deputaților, iar nu modificarea acestora, iar Biroul avea competența de a le modifica. În plus, decizia de modificare a fost adoptată la propunerea secretarului general și, în temeiul articolului 21 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Parlamentului European, chestorii participă la reuniunile Biroului cu funcție consultativă.

(a se vedea punctele 121-123)

10. Un deputat în Parlamentul European nu se poate prevala de încălcarea principiului bunei‑credințe în executarea contractelor pentru a contesta legalitatea unei decizii a Biroului acestei instituții de modificare a normelor privind sistemul (facultativ) de pensii suplimentare al deputaților, care figurează în anexa VII la Normele privind cheltuielile și indemnizațiile deputaților, și de eliminare a posibilității de a plăti această pensie sub forma unei sume forfetare, din moment ce raporturile dintre deputatul respectiv și Parlamentul European se înscriu în cadrul unei legături statutare care îi unește și intră, așadar, în sfera prerogativelor de autoritate publică cu care este învestit Parlamentul European pentru a îndeplini misiunea care i‑a fost încredințată prin tratate.

(a se vedea punctele 124-126)