Keywords
Summary

Keywords

1. Întrebări preliminare – Sesizarea Curții – Competența instanțelor naționale – Legislație națională prin care se stabilește un caracter prioritar unei proceduri incidentale naționale de control al constituționalității – Inadmisibilitate – Condiție

(art. 234 CE)

2. Întrebări preliminare – Competența Curții – Limite – Cerere de interpretare a Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii – Litigiu național al cărui obiect nu prezintă niciun element de legătură cu dreptul Uniunii – Necompetența Curții

[art. 234 CE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 51 alin. (1)]

Summary

1. Articolul 234 CE se opune unei legislații a unui stat membru care instituie o procedură incidentală de control al constituționalității legilor naționale, în măsura în care caracterul prioritar al acestei proceduri are drept consecință să împiedice, atât înainte de transmiterea unei întrebări privind constituționalitatea instanței naționale însărcinate să exercite controlul constituționalității legilor, cât și, după caz, după decizia acestei instanțe cu privire la această întrebare, toate celelalte instanțe naționale să își exercite facultatea sau să își îndeplinească obligația de a sesiza Curtea cu întrebări preliminare.

(a se vedea punctul 20)

2. Atunci când este sesizată în temeiul articolului 234 CE, Curtea de Justiție este competentă să se pronunțe cu privire la interpretarea tratatului, precum și cu privire la validitatea și la interpretarea actelor adoptate de instituțiile Uniunii Europene. În acest cadru, Curtea are o competență limitată la examinarea dispozițiilor dreptului Uniunii.

Articolul 51 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene prevede că dispozițiile sale se adresează statelor membre numai în cazul în care acestea pun în aplicare dreptul Uniunii. În plus, această limitare nu a fost modificată prin intrarea în vigoare la 1 decembrie 2009 a Tratatului de la Lisabona, moment de la care, în temeiul articolului 6 alineatul (1) UE, carta are aceeași valoare juridică cu cea a tratatelor. Astfel, acest articol precizează că dispozițiile cuprinse în cartă nu extind în niciun fel competențele Uniunii astfel cum sunt definite în tratate.

În consecință, competența Curții de a răspunde la o cerere de interpretare a articolului 6 alineatul (1) UE nu este stabilită atunci când decizia de trimitere nu cuprinde niciun element concret care să permită să se considere că obiectul litigiului prezintă o legătură cu dreptul Uniunii.

(a se vedea punctele 21 și 23-26)