Cauza C-529/09

Comisia Europeană

împotriva

Regatului Spaniei

„Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Ajutoare de stat incompatibile cu piața comună — Obligație de recuperare — Neexecutare — Excepție de inadmisibilitate — Autoritate de lucru judecat printr-o hotărâre anterioară a Curții”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera întâi) din 24 ianuarie 2013

1. Procedură – Autoritate de lucru judecat – Domeniu de aplicare – Acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor în materie de ajutoare de stat

   [art. 108 alin. (2) al doilea paragraf TFUE și art. 288 TFUE]

2. Ajutoare acordate de state – Recuperarea unui ajutor ilegal – Obligație – Obligație de executare imediată și efectivă a deciziei Comisiei

   [art. 108 alin. (2) TFUE și art. 288 TFUE; Regulamentul nr. 659/1999 al Consiliului, art. 14 alin. (3)]

3. Acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor – Nerespectarea unei decizii a Comisiei privind un ajutor de stat – Obligația de recuperare a ajutoarelor acordate – Termen de referință – Termen stabilit de Comisie în decizia neexecutată sau ulterior

   [art. 108 alin. (2) al doilea paragraf TFUE și art. 288 TFUE]

4. Acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor – Nerespectarea obligației de recuperare a ajutoarelor ilegale – Mijloace de apărare – Imposibilitate absolută de executare – Criterii de apreciere – Dificultăți de executare – Obligația statului membru de a realiza demersuri efective pe lângă întreprinderile în cauză și de a propune Comisiei soluții alternative care să permită depășirea unor astfel de dificultăți

   [art. 108 alin. (2) TFUE]

5. Ajutoare acordate de state – Recuperarea unui ajutor ilegal – Întreprindere beneficiară a ajutoarelor ilegale care a intrat în faliment – Constituirea unei noi întreprinderi pentru a continua activitățile acesteia – Restituire care revine noii întreprinderi – Condiții

   [art. 108 alin. (2) TFUE]

1.  Principiul autorității de lucru judecat, care este aplicabil de asemenea procedurilor în constatarea neîndeplinirii obligațiilor, presupune că autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri se poate opune admiterii unei acțiuni dacă, având în vedere cadrul factual și juridic al celor două proceduri vizate, există, în esență, o identitate de fapt și de drept între aceste două cauze.

   În ceea ce privește în special domeniul ajutoarelor de stat, calea de atac conferită de articolul 108 alineatul (2) al doilea paragraf TFUE constituie numai o variantă a acțiunii în constatarea neîndeplinirii obligațiilor, adaptată în mod specific la problemele particulare pe care le ridică ajutoarele de stat pentru concurența pe piața internă. În cadrul procedurilor inițiate în temeiul articolului 258 TFUE, existența unei neîndepliniri a obligațiilor trebuie apreciată în funcție de situația din statul membru astfel cum se prezenta aceasta la momentul expirării termenului stabilit în avizul motivat, schimbările intervenite ulterior neputând fi luate în considerare. Data relevantă pentru aprecierea unei acțiuni în constatarea neîndeplinirii obligațiilor formulate în temeiul articolului 108 alineatul (2) al doilea paragraf TFUE este, în principiu, cea care a fost prevăzută în decizia Comisiei a cărei neexecutare este contestată. Astfel, spre deosebire de articolul 258 TFUE, această dispoziție nu prevede o fază precontencioasă și, în consecință, Comisia nu emite un aviz motivat prin care să impună statului membru în cauză un termen pentru a se conforma dreptului Uniunii.

   În ipoteza în care Comisia a stabilit un termen pentru ca statul membru să se conformeze obligațiilor care decurg dintr-o decizie în materie de ajutoare de stat și în care, după o primă acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor, în cadrul unor lungi discuții care au avut loc între părți cu privire la recuperarea ajutoarelor în discuție, aceasta stabilește un nou termen, acest din urmă termen este cel pertinent în scopul aprecierii neîndepliniri obligațiilor în cea de a doua cauză.

   În consecință, nu se poate susține în mod valabil că al doilea litigiu și cel în care a fost pronunțată o hotărâre anterioară a Curții au același obiect, în cazul în care data pertinentă în cea de a doua cauză este ulterioară celei la care a fost pronunțată hotărârea anterioară.

   (a se vedea punctele 64, 65, 67-71 și 74-78)

2.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 90-92)

3.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 95)

4.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 99 și 101)

5.  În ipoteza în care o întreprindere beneficiară a unor ajutoare ilegale și incompatibile cu piața comună a fost declarată în faliment, restabilirea situației anterioare și eliminarea denaturării concurenței care rezultă din ajutoarele plătite în mod ilegal pot fi realizate, în principiu, prin înscrierea în tabelul creanțelor a celei corespunzătoare restituirii ajutoarelor în cauză. Totuși, o astfel de înscriere nu permite să se îndeplinească obligația de recuperare decât dacă, în ipoteza în care autoritățile de stat nu ar putea recupera în întregime cuantumul ajutoarelor, procedura de faliment ar conduce la lichidarea întreprinderii beneficiare a ajutoarelor ilegale, cu alte cuvinte, la încetarea definitivă a activității acesteia.

   Prin urmare, atunci când întreprinderea care a beneficiat de ajutoarele ilegale este în faliment și a fost creată o nouă societate pentru a continua o parte din activitățile acestei întreprinderi aflate în faliment, continuarea acestei activități, fără ca ajutoarele în cauză să fi fost recuperate în întregime, este susceptibilă să perenizeze denaturarea concurenței cauzată de avantajul concurențial de care a profitat respectiva întreprindere pe piață în raport cu concurenții săi. În acest caz, o asemenea societate nou-creată poate să fie obligată, dacă acest avantaj persistă în beneficiul său, la restituirea ajutoarelor în cauză. Această situație se regăsește în special atunci când se dovedește că respectiva societate păstrează beneficiul efectiv al avantajului concurențial legat de acordarea acestor ajutoare, în special atunci când achiziționează activele întreprinderii aflate în lichidare fără să plătească în schimb un preț conform cu condițiile pieței sau atunci când crearea unei astfel de societăți a avut drept efect eludarea obligației de restituire a ajutoarelor respective. Aceasta este situația în special atunci când plata unui preț conform cu condițiile de piață nu ar fi suficientă pentru a neutraliza avantajul concurențial legat de perceperea ajutoarelor ilegale.

   (a se vedea punctele 103, 104, 107 și 109)

Cauza C-529/09

Comisia Europeană

împotriva

Regatului Spaniei

„Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Ajutoare de stat incompatibile cu piața comună — Obligație de recuperare — Neexecutare — Excepție de inadmisibilitate — Autoritate de lucru judecat printr-o hotărâre anterioară a Curții”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera întâi) din 24 ianuarie 2013

1. Procedură — Autoritate de lucru judecat — Domeniu de aplicare — Acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor în materie de ajutoare de stat

   [art. 108 alin. (2) al doilea paragraf TFUE și art. 288 TFUE]

2. Ajutoare acordate de state — Recuperarea unui ajutor ilegal — Obligație — Obligație de executare imediată și efectivă a deciziei Comisiei

   [art. 108 alin. (2) TFUE și art. 288 TFUE; Regulamentul nr. 659/1999 al Consiliului, art. 14 alin. (3)]

3. Acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor — Nerespectarea unei decizii a Comisiei privind un ajutor de stat — Obligația de recuperare a ajutoarelor acordate — Termen de referință — Termen stabilit de Comisie în decizia neexecutată sau ulterior

   [art. 108 alin. (2) al doilea paragraf TFUE și art. 288 TFUE]

4. Acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor — Nerespectarea obligației de recuperare a ajutoarelor ilegale — Mijloace de apărare — Imposibilitate absolută de executare — Criterii de apreciere — Dificultăți de executare — Obligația statului membru de a realiza demersuri efective pe lângă întreprinderile în cauză și de a propune Comisiei soluții alternative care să permită depășirea unor astfel de dificultăți

   [art. 108 alin. (2) TFUE]

5. Ajutoare acordate de state — Recuperarea unui ajutor ilegal — Întreprindere beneficiară a ajutoarelor ilegale care a intrat în faliment — Constituirea unei noi întreprinderi pentru a continua activitățile acesteia — Restituire care revine noii întreprinderi — Condiții

   [art. 108 alin. (2) TFUE]

1.  Principiul autorității de lucru judecat, care este aplicabil de asemenea procedurilor în constatarea neîndeplinirii obligațiilor, presupune că autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri se poate opune admiterii unei acțiuni dacă, având în vedere cadrul factual și juridic al celor două proceduri vizate, există, în esență, o identitate de fapt și de drept între aceste două cauze.

   În ceea ce privește în special domeniul ajutoarelor de stat, calea de atac conferită de articolul 108 alineatul (2) al doilea paragraf TFUE constituie numai o variantă a acțiunii în constatarea neîndeplinirii obligațiilor, adaptată în mod specific la problemele particulare pe care le ridică ajutoarele de stat pentru concurența pe piața internă. În cadrul procedurilor inițiate în temeiul articolului 258 TFUE, existența unei neîndepliniri a obligațiilor trebuie apreciată în funcție de situația din statul membru astfel cum se prezenta aceasta la momentul expirării termenului stabilit în avizul motivat, schimbările intervenite ulterior neputând fi luate în considerare. Data relevantă pentru aprecierea unei acțiuni în constatarea neîndeplinirii obligațiilor formulate în temeiul articolului 108 alineatul (2) al doilea paragraf TFUE este, în principiu, cea care a fost prevăzută în decizia Comisiei a cărei neexecutare este contestată. Astfel, spre deosebire de articolul 258 TFUE, această dispoziție nu prevede o fază precontencioasă și, în consecință, Comisia nu emite un aviz motivat prin care să impună statului membru în cauză un termen pentru a se conforma dreptului Uniunii.

   În ipoteza în care Comisia a stabilit un termen pentru ca statul membru să se conformeze obligațiilor care decurg dintr-o decizie în materie de ajutoare de stat și în care, după o primă acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor, în cadrul unor lungi discuții care au avut loc între părți cu privire la recuperarea ajutoarelor în discuție, aceasta stabilește un nou termen, acest din urmă termen este cel pertinent în scopul aprecierii neîndepliniri obligațiilor în cea de a doua cauză.

   În consecință, nu se poate susține în mod valabil că al doilea litigiu și cel în care a fost pronunțată o hotărâre anterioară a Curții au același obiect, în cazul în care data pertinentă în cea de a doua cauză este ulterioară celei la care a fost pronunțată hotărârea anterioară.

   (a se vedea punctele 64, 65, 67-71 și 74-78)

2.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 90-92)

3.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 95)

4.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 99 și 101)

5.  În ipoteza în care o întreprindere beneficiară a unor ajutoare ilegale și incompatibile cu piața comună a fost declarată în faliment, restabilirea situației anterioare și eliminarea denaturării concurenței care rezultă din ajutoarele plătite în mod ilegal pot fi realizate, în principiu, prin înscrierea în tabelul creanțelor a celei corespunzătoare restituirii ajutoarelor în cauză. Totuși, o astfel de înscriere nu permite să se îndeplinească obligația de recuperare decât dacă, în ipoteza în care autoritățile de stat nu ar putea recupera în întregime cuantumul ajutoarelor, procedura de faliment ar conduce la lichidarea întreprinderii beneficiare a ajutoarelor ilegale, cu alte cuvinte, la încetarea definitivă a activității acesteia.

   Prin urmare, atunci când întreprinderea care a beneficiat de ajutoarele ilegale este în faliment și a fost creată o nouă societate pentru a continua o parte din activitățile acestei întreprinderi aflate în faliment, continuarea acestei activități, fără ca ajutoarele în cauză să fi fost recuperate în întregime, este susceptibilă să perenizeze denaturarea concurenței cauzată de avantajul concurențial de care a profitat respectiva întreprindere pe piață în raport cu concurenții săi. În acest caz, o asemenea societate nou-creată poate să fie obligată, dacă acest avantaj persistă în beneficiul său, la restituirea ajutoarelor în cauză. Această situație se regăsește în special atunci când se dovedește că respectiva societate păstrează beneficiul efectiv al avantajului concurențial legat de acordarea acestor ajutoare, în special atunci când achiziționează activele întreprinderii aflate în lichidare fără să plătească în schimb un preț conform cu condițiile pieței sau atunci când crearea unei astfel de societăți a avut drept efect eludarea obligației de restituire a ajutoarelor respective. Aceasta este situația în special atunci când plata unui preț conform cu condițiile de piață nu ar fi suficientă pentru a neutraliza avantajul concurențial legat de perceperea ajutoarelor ilegale.

   (a se vedea punctele 103, 104, 107 și 109)