This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 62009CJ0367
Sumarul hotărârii
Sumarul hotărârii
1. Resurse proprii ale Uniunii Europene – Regulament privind protecția intereselor financiare ale Uniunii – Sancțiuni administrative – Condiții de aplicare – Imposibilitatea aplicării unor astfel de sancțiuni numai în temeiul articolelor 5 și 7 din regulamentul menționat
(Regulamentul nr. 2988/95 al Consiliului, art. 5 și 7)
2. Resurse proprii ale Uniunii Europene – Regulament privind protecția intereselor financiare ale Uniunii – Sancțiuni administrative – Condiții de aplicare – Societate specializată pe plan internațional în materie de control și supraveghere care a eliberat certificate false
(Regulamentul nr. 2988/95 al Consiliului, art. 7)
3. Resurse proprii ale Uniunii Europene – Regulament privind protecția intereselor financiare ale Uniunii – Urmărirea în justiție a abaterilor – Termen de prescripție
[Regulamentul nr. 2988/95 al Consiliului, art. 1 alin. (2) și art. 3 alin. (1) al treilea paragraf]
1. Articolele 5 și 7 din Regulamentul nr. 2988/95 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene nu se aplică astfel încât o sancțiune administrativă să poată fi aplicată numai în temeiul acestor dispoziții din moment ce, în contextul protecției intereselor financiare ale Uniunii, aplicarea unei sancțiuni administrative unei categorii de persoane impune ca, anterior comiterii abaterii în cauză, fie legiuitorul Uniunii să fi adoptat o reglementare sectorială care definește o astfel de sancțiune și condițiile aplicării sale acestei categorii de persoane, fie, eventual, atunci când o astfel de reglementare nu a fost încă adoptată la nivelul Uniunii, dreptul statului membru pe teritoriul căruia a fost comisă această abatere să fi prevăzut impunerea unei sancțiuni administrative acelei categorii de persoane.
Astfel, cu toate că, având în vedere însăși natura și funcția lor în sistemul de izvoare ale dreptului Uniunii, dispozițiile unui regulament au, în general, un efect imediat în ordinile juridice naționale, fără a fi necesar ca autoritățile naționale să adopte măsuri de aplicare ori fără a fi necesar ca legiuitorul Uniunii să adopte reglementări suplimentare, anumite dispoziții ale unui regulament pot necesita, pentru punerea lor în aplicare, adoptarea unor măsuri de aplicare fie de către statele membre, fie chiar de către legiuitorul Uniunii.
În această situație se află, în contextul protecției intereselor financiare ale Uniunii, sancțiunile administrative prevăzute în Regulamentul nr. 2988/95, aplicate diferitelor categorii de operatori. În mod concret, această situație se regăsește în cazul sancțiunilor menționate la articolele 5 și 7 din regulamentul amintit, întrucât aceste dispoziții se limitează să stabilească normele generale de control și de sancționare cu scopul de a proteja interesele financiare ale Uniunii și întrucât, în special, aceste dispoziții nu stabilesc tocmai care dintre sancțiunile enumerate la articolul 5 menționat anterior ar trebui aplicată în cazul unei abateri care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii și nici categoria de operatori care trebuie să facă obiectul unei asemenea sancțiuni într‑o astfel de situație.
(a se vedea punctele 32-34, 36 și 43 și dispozitiv 1)
2. În împrejurările în care reglementarea sectorială a Uniunii nu prevedea încă obligația statelor membre de a stabili sancțiuni eficace în cazurile în care o societate specializată pe plan internațional în materie de control și supraveghere și autorizată de un stat membru a eliberat certificate false, articolul 7 din Regulamentul nr. 2988/95 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene nu se opune ca statele membre să aplice o sancțiune acestei societăți în calitatea sa de persoană care a „participat la realizarea abaterii” sau de persoană care este „obligată să își asume răspunderea” pentru aceasta în sensul acestei dispoziții, cu condiția ca totuși aplicarea unei astfel de sancțiuni să aibă la bază un temei juridic clar și neambiguu, fapt a cărui verificare este de competența instanței naționale.
(a se vedea punctul 62 și dispozitiv 2)
3. Faptul de a comunica unei societăți specializate pe plan internațional în materie de control și supraveghere care a eliberat un certificat de punere în consum pentru o operațiune de export concretă un raport de anchetă ce pune în evidență o abatere în legătură cu această operațiune, de a solicita acestei societăți furnizarea unor înscrisuri suplimentare prin care se urmărește să se controleze caracterul real al punerii în consum, precum și de a trimite o scrisoare recomandată prin care se aplică o sancțiune societății respective întrucât a participat la realizarea unei abateri în sensul articolului 1 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2988/95 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene constituie acte suficient de precise aduse la cunoștința persoanei în cauză cu privire la cercetarea sau la urmărirea în justiție a abaterii care, în consecință, întrerup prescripția acțiunii în sensul articolului 3 alineatul (1) al treilea paragraf din acest regulament.
(a se vedea punctul 70 și dispozitiv 3)