Keywords
Summary

Keywords

1. Cetățenia Uniunii Europene – Dreptul la libera circulație și la libera ședere pe teritoriul statelor membre – Directiva 2004/38 – Drept de ședere permanentă al cetățenilor Uniunii – Dobândire la încheierea unei perioade de ședere neîntreruptă de cinci ani în statul membru gazdă – Perioade care s‑au încheiat în mod legal înainte de data transpunerii directivei – Includere

[Directiva 2004/38 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 16 alin. (1)]

2. Libera circulație a persoanelor – Dreptul de intrare și de ședere al resortisanților statelor membre – Eliberarea permisului de ședere – Caracter declarativ și neconstitutiv de drepturi – Efecte

(Directivele 68/360 și 90/364 ale Consiliului)

3. Cetățenia Uniunii Europene – Dreptul la libera circulație și la libera ședere pe teritoriul statelor membre – Directiva 2004/38 – Drept de ședere permanentă al cetățenilor Uniunii – Dobândire la încheierea unei perioade de ședere neîntreruptă de cinci ani în statul membru gazdă – Perioade care s‑au încheiat în mod legal înainte de data transpunerii directivei numai pe baza unui permis de ședere eliberat în mod valabil în temeiul Directivei 68/360 – Excludere

[Directiva 2004/38 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 16 alin. (1) și (4); Directiva 68/360 a Consiliului]

Summary

1. Perioadele de ședere neîntreruptă de cinci ani încheiate înainte de data transpunerii Directivei 2004/38 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, respectiv 30 aprilie 2006, potrivit unor instrumente de drept al Uniunii anterioare acestei date, trebuie să fie luate în considerare în scopul dobândirii dreptului de ședere permanentă în temeiul articolului 16 alineatul (1) din această directivă. Pe de altă parte, absențele din statul membru gazdă mai scurte de doi ani consecutivi intervenite înainte de 30 aprilie 2006 și ulterioare unei șederi legale neîntrerupte de cinci ani încheiate înaintea acestei date nu sunt de natură să afecteze dobândirea dreptului de ședere permanentă în temeiul articolului 16 alineatul (1) menționat anterior.

(a se vedea punctul 35)

2. Dreptul resortisanților unui stat membru de a intra pe teritoriul unui alt stat membru și de a locui acolo în scopurile prevăzute de tratat constituie un drept conferit în mod direct de acesta sau, după caz, de dispozițiile adoptate pentru punerea în aplicare a tratatului menționat. Eliberarea unui permis de ședere unui resortisant al unui stat membru nu trebuie să fie considerată un act constitutiv de drepturi, ci un act menit să ateste constatarea de către un stat membru a situației individuale a unui resortisant al unui alt stat membru din perspectiva dispozițiilor de drept al Uniunii. Caracterul declarativ al permiselor de ședere implică faptul că aceste permise nu fac decât să ateste un drept preexistent. În consecință, la fel cum acest caracter nu permite să se califice drept ilegală șederea unui cetățean, în sensul dreptului Uniunii, numai pentru că nu dispune de un permis de ședere, acesta nu permite să se considere ca fiind legală, în sensul dreptului Uniunii, șederea unui cetățean al acesteia numai ca urmare a faptului că i‑a fost eliberat în mod legal un astfel de permis.

(a se vedea punctele 48 și 54)

3. Articolul 16 alineatele (1) și (4) din Directiva 2004/38 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora trebuie să fie interpretat în sensul că:

– perioadele de ședere care s‑au încheiat înainte de 30 aprilie 2006 numai pe baza unui permis de ședere eliberat în mod legal în temeiul Directivei 68/360 privind eliminarea restricțiilor de circulație și ședere în cadrul Comunității pentru lucrătorii din statele membre și familiile acestora și fără a fi îndeplinite condițiile pentru a beneficia de vreun drept de ședere nu pot fi considerate încheiate în mod legal în scopul dobândirii dreptului de ședere permanentă în temeiul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 2004/38 și

– perioadele de ședere mai scurte de doi ani consecutivi, care s‑au încheiat numai pe baza unui permis de ședere eliberat în mod valabil în temeiul Directivei 68/360 și fără a fi îndeplinite condițiile pentru a beneficia de un drept de ședere, intervenite înainte de 30 aprilie 2006 și ulterior unei șederi legale neîntrerupte de cinci ani care s‑a încheiat înainte de această dată, nu sunt de natură să afecteze dobândirea dreptului de ședere permanentă în temeiul articolului 16 alineatul (1) menționat anterior.

Astfel, chiar dacă articolul 16 alineatul (4) din Directiva 2004/38 nu se referă decât la absențele din statul membru gazdă, legătura de integrare dintre persoana în cauză și statul membru respectiv este de asemenea pusă sub semnul întrebării în cazul unui cetățean care, deși a locuit legal acolo pentru o perioadă neîntreruptă de cinci ani, decide ulterior să rămână în acest stat membru fără a dispune de un drept de ședere. În această privință, integrarea, care stă la baza dobândirii dreptului de ședere permanentă prevăzut la articolul 16 alineatul (1) din Directiva 2004/38, nu se întemeiază doar pe factori spațiali și temporali, ci și pe factori calitativi, referitori la gradul de integrare în statul membru gazdă.

(a se vedea punctele 63, 64 și 67 și dispozitivul)