Keywords
Summary

Keywords

1. Marcă comunitară — Definiția și dobândirea mărcii comunitare — Motive relative de refuz — Opoziție a titularului unei mărci anterioare identice sau similare înregistrate pentru produse sau servicii identice sau similare — Similitudine între mărcile vizate — Criterii de apreciere — Marcă complexă

[Regulamentul Consiliului nr. 40/94, art. 8 alin. (1) lit. (b)]

2. Marcă comunitară — Definiția și dobândirea mărcii comunitare — Motive relative de refuz — Opoziție a titularului unei mărci anterioare identice sau similare înregistrate pentru produse sau servicii identice sau similare — Similitudine între mărcile vizate — Criterii de apreciere

[Regulamentul Consiliului nr. 40/94, art. 8 și art. 51 alin. (1) lit. (b)]

Summary

1. În cadrul examinării existenței riscului de confuzie în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94 privind marca comunitară, existența unei similitudini între două mărci nu presupune ca elementul component comun al acestora să constituie elementul dominant în impresia de ansamblu produsă de marcă solicitată. Astfel, aprecierea similitudinii dintre două mărci impune ca fiecare dintre aceste mărci să fie apreciată în ansamblul său, ceea ce nu exclude faptul ca impresia de ansamblu produsă în memoria publicului relevant de o marcă complexă să poată fi dominată, în anumite împrejurări, de una sau mai multe dintre componentele sale. Cu toate acestea, aprecierea similitudinii se va putea face exclusiv pe baza elementului dominant numai dacă toate celelalte componente ale mărcii sunt neglijabile.

(a se vedea punctul 56)

2. În contextul unei proceduri de opoziție introduse în temeiul articolului 8 din Regulamentul nr. 40/94 privind marca comunitară, similitudinea dintre mărcile în conflict trebuie să fie apreciată din punctul de vedere al consumatorului mediu, făcându‑se referire la calitățile intrinsece ale mărcilor respective, iar nu la împrejurări legate de comportamentul persoanei care solicită înregistrarea unei mărci comunitare. Prin urmare, nu este necesar să se țină seama de comportamentul pretins abuziv al solicitantului mărcii. Astfel, deși este un factor deosebit de pertinent în contextul unei proceduri de nulitate inițiate în temeiul articolului 51 alineatul (1) litera (b) din regulamentul menționat, un asemenea comportament nu constituie, în schimb, un element care trebuie luat în considerare în contextul unei proceduri de opoziție.

(a se vedea punctele 46 și 47)