Keywords
Summary

Keywords

1. Politica socială – Protecția securității și a sănătății lucrătorilor – Directiva 93/104 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru

[Directiva 2000/34 a Parlamentului European și a Consiliului; Directiva 93/104 a Consiliului, art. 17 alin. (3)]

2. Politica socială – Protecția securității și a sănătății lucrătorilor – Directivele 93/104 și 2003/88 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru

(Directivele 2000/34 și 2003/88 ale Parlamentului European și ale Consiliului, art. 17 și 18; Directiva 93/104 a Consiliului, art. 17)

3. Politica socială – Protecția securității și a sănătății lucrătorilor – Directivele 93/104 și 2003/88 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru

(Directivele 2000/34 și 2003/88 ale Parlamentului European și ale Consiliului, art. 17 și 18; Directiva 93/104 a Consiliului, art. 17)

Summary

1. Articolul 17 alineatul (3) din Directiva 93/104 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru, atât în versiunea originală, cât și în versiunea modificată prin Directiva 2000/34, are un domeniu de aplicare autonom în raport cu alineatul (2) al aceluiași articol, astfel încât faptul că o profesie nu este enumerată la respectivul alineat (2) nu ar împiedica posibilitatea ca aceasta să fie încadrată în derogarea prevăzută la articolul 17 alineatul (3) din cele două versiuni ale Directivei 93/104.

(a se vedea punctul 36 și dispozitiv 1)

2. Derogările facultative prevăzute la articolul 17 din Directiva 93/104 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru, atât în versiunea originală, cât și în versiunea modificată prin Directiva 2000/34, precum și, dacă este cazul, la articolele 17 și/sau 18 din Directiva 2003/88 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru nu pot fi invocate împotriva unor particulari. În plus, aceste dispoziții nu pot fi interpretate în sensul că permit direct sau că interzic aplicarea unor convenții colective derogatorii de la normele care transpun articolul 5 din această directivă, întrucât aplicarea acestor convenții depinde de dreptul intern.

(a se vedea punctele 47, 53, 54 și 59 și dispozitiv 2)

3. Derogările prevăzute la articolul 17 din Directiva 93/104 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru, atât în versiunea originală, cât și în versiunea modificată prin Directiva 2000/34, precum și, dacă este cazul, la articolele 17 și/sau 18 din Directiva 2003/88 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru fiind facultative, dreptul Uniunii nu impune statelor membre să le pună în aplicare în dreptul național. Pentru a beneficia de posibilitatea prevăzută de aceste dispoziții de a deroga, în anumite împrejurări, în special de la articolul 5 din directivele menționate, statele membre sunt obligate să fac uz de această posibilitate.

În acest scop, statele membre sunt competente să aleagă tehnica normativă pe care o consideră cea mai adecvată, știind că, potrivit chiar dispozițiilor derogatorii în cauză, asemenea derogări pot fi efectuate în special prin convenții colective sau acorduri încheiate între partenerii sociali.

Atunci când dreptul Uniunii lasă statelor membre posibilitatea de a deroga de la anumite dispoziții ale unei directive, acestea sunt obligate să își exercite puterea discreționară cu respectarea principiilor generale ale dreptului Uniunii, printre care se numără principiul securității juridice. În acest scop, dispozițiile care permit derogări facultative de la principiile stabilite de o directivă trebuie puse în aplicare cu precizia și cu claritatea necesare pentru îndeplinirea cerințelor care decurg din acest principiu.

(a se vedea punctele 51, 52 și 55)