Keywords
Summary

Keywords

1. Întrebări preliminare — Competența Curții — Limite — Întrebare lipsită în mod evident de pertinență

2. Întrebări preliminare — Competența Curții — Limite — Competența instanței naționale — Stabilirea și aprecierea faptelor deduse judecății

(art. 234 CE)

3. Ajutoare acordate de state — Interzicere — Derogări — Schemă de ajutor care urmărește favorizarea formării și a creării de locuri de muncă într‑o regiune

[art. 88 alin. (3) CE]

4. Ajutoare acordate de state — Ajutoare existente și ajutoare noi — Calificare drept ajutor nou

[art. 88 CE; Regulamentul nr. 659/1999 al Consiliului, art. 1 lit. (c)]

5. Ajutoare acordate de state — Interzicere — Derogări — Schemă de ajutor care prevede o alocație bugetară maximă

6. Ajutoare acordate de state — Proiecte de ajutoare — Notificarea către Comisie — Decizia Comisiei de a nu ridica obiecții — Dobânzi de întârziere în cazul plății tardive a ajutoarelor începând de la data deciziei Comisiei

[art. 88 alin. (3) CE]

Summary

1. Curtea poate decide să nu se pronunțe asupra unei întrebări preliminare privind aprecierea validității unui act comunitar atunci când este evident că această apreciere solicitată de instanța națională nu are nicio legătură cu realitatea sau cu obiectul acțiunii principale.

(a se vedea punctul 16)

2. Numai instanța națională sesizată cu soluționarea litigiului și care trebuie să își asume răspunderea pentru hotărârea judecătorească ce urmează a fi pronunțată are competența să aprecieze, luând în considerare particularitățile cauzei, atât necesitatea unei hotărâri preliminare pentru a fi în măsură să pronunțe propria hotărâre, cât și pertinența întrebărilor pe care le adresează Curții.

(a se vedea punctul 25)

3. O decizie a Comisiei de a nu ridica obiecții împotriva unei scheme de ajutor care are ca obiectiv favorizarea formării și a creării de locuri de muncă într‑o regiune și care constă, în primul rând, în acordarea unei subvenții pentru remunerația lucrătorilor angajați cu contract de formare și de muncă, pentru întreaga durată a contractelor, cu condiția ca lucrătorii să fi fost angajați într‑o perioadă dată, și, în al doilea rând, în acordarea unei subvenții descrescătoare pentru remunerația lucrătorilor în cazul transformării unui astfel de contract în contract pe durată nedeterminată în primii trei ani ai acestui contract, cu condiția ca transformarea respectivă să fi avut loc în aceeași perioadă și să privească lucrătorii angajați înaintea acesteia, trebuie interpretată în sensul că a admis compatibilitatea cu piața comună a unei scheme de ajutor compuse din aceste două măsuri care nu pot fi cumulate, iar împrejurarea care le generează, și anume încadrarea în muncă a unui lucrător sau transformarea contractului în contract pe durată nedeterminată, trebuie să intervină înainte de scurgerea perioadei menționate, dar plățile la care dau naștere pot continua după aceasta, în măsura în care normele bugetare și financiare naționale aplicabile nu se opun și alocația bugetară aprobată de Comisie este respectată.

(a se vedea punctele 29, 30 și 34-38 și dispozitiv 1)

4. Articolul 1 din Decizia 2003/195 privind schema de ajutor pentru ocuparea forței de muncă în Sicilia trebuie interpretat în sensul că schema de ajutor prin care Italia intenționa să prelungească perioada de aplicare a schemei de ajutor aprobate anterior și care urmărea să favorizeze formarea și crearea de locuri de muncă constituie un ajutor nou, distinct de cel pentru care Comisia își dăduse acordul. În consecință, decizia se opune acordării de subvenții pentru orice încadrare în muncă a lucrătorilor angajați cu contract de formare și de muncă sau pentru orice transformare a contractelor de formare și de muncă în contracte pe durată nedeterminată efectuată după data expirării schemei de ajutor aprobate de Comisie.

Astfel, întrucât trebuie considerate ajutoare noi măsurile adoptate după intrarea în vigoare a tratatului și care urmăresc să instituie sau să modifice ajutoare, precizându‑se că aceste modificări pot viza fie ajutoare existente, fie proiecte inițiale notificate Comisiei, Italia, prevăzând atât o mărire a bugetului alocat schemei de ajutor, cât și o prelungire a perioadei în care ar fi fost aplicabile condițiile de acordare a acestei scheme, a creat un ajutor nou, distinct de ajutorul prevăzut de decizia de a nu ridica obiecții față de schema de ajutor precedentă.

(a se vedea punctele 46 și 47 și dispozitiv 2)

5. În cazul unei scheme de ajutor aprobate de Comisie și care prevede o alocație bugetară, este de competența statului membru vizat să stabilească partea în procesul declanșat în fața unei instanțe naționale cu privire la un ajutor care intră sub incidența schemei menționate, parte căreia îi revine sarcina de a proba că alocația bugetară repartizată pentru măsurile respective nu a fost epuizată.

Astfel, în lipsa unei reglementări comunitare în domeniu, trebuie definite în ordinea juridică internă a fiecărui stat membru modalitățile și regulile de probă care au rolul de a dovedi că alocația bugetară repartizată schemei de ajutor autorizate prin decizia Comisiei nu a fost depășită.

Cu toate acestea, este necesar să se sublinieze faptul că autoritățile naționale trebuie să fie în măsură să justifice, în special la cererea Comisiei, situația plăților aferente unei scheme de ajutor atunci când Comisia s‑a pronunțat cu privire la o schemă pentru care statul membru a prevăzut o alocație bugetară maximă care poate fi distribuită în mod individual beneficiarilor schemei respective.

(a se vedea punctele 54 și 55 și dispozitiv 3)

6. Articolul 88 alineatul (3) prima teză CE prevede în sarcina statelor membre o obligație de notificare a proiectelor care urmăresc să instituie sau să modifice ajutoarele. Conform articolului 88 alineatul (3) a doua teză CE, în cazul în care apreciază că proiectul notificat nu este compatibil cu piața comună în sensul articolului 87 CE, Comisia inițiază fără întârziere procedura prevăzută la articolul 88 alineatul (2) CE. Conform articolului 88 alineatul (3) ultima teză CE, înainte de pronunțarea unei decizii finale a Comisiei, statul membru care intenționează să acorde un ajutor nu poate pune în aplicare măsurile preconizate.

Interdicția prevăzută de această dispoziție are drept scop să garanteze faptul că efectele unui ajutor nu se produc înainte de a asigura Comisiei un termen rezonabil pentru a analiza proiectul în detaliu și, dacă este cazul, pentru a iniția procedura prevăzută la alineatul (2) al aceluiași articol.

În ceea ce privește o decizie a Comisiei de a nu ridica obiecții față de o schemă de ajutor, aceasta nu declară schema de ajutor compatibilă cu piața comună decât începând de la data deciziei respective, astfel încât orice plată tardivă a ajutoarelor nu poate genera calcularea dobânzilor decât pentru sumele reprezentând ajutoare datorate ulterior acestei date.

Pe de altă parte, valoarea dobânzilor legale datorate eventual în caz de plată tardivă a ajutoarelor autorizate prin decizia Comisiei pentru perioada ulterioară acestei decizii nu trebuie inclusă în cuantumul alocației bugetare autorizate prin această decizie. Rata dobânzii și modalitățile de aplicare a acestei rate intră sub incidența dreptului național.

(a se vedea punctele 58-62 și dispozitiv 4)