Keywords
Summary

Keywords

1. Procedură — Excepție de litispendență — Identitate de părți, de obiect și de motive din două acțiuni — Desistarea reclamantului de una dintre acțiuni — Dispariția litispendenței

2. Acțiune în anulare — Persoane fizice sau juridice — Acte care le privesc direct și individual — Decizie a Comisiei de interzicere a unei scheme sectoriale de ajutoare

(art. 230 al patrulea paragraf CE)

3. Ajutoare acordate de state — Examinarea de către Comisie — Examinare globală a unei scheme de ajutoare — Admisibilitate

(art. 87 CE și 88 CE)

4. Ajutoare acordate de state — Noțiune — Acordarea unui avantaj beneficiarilor

[art. 87 alin. (1) și (3) CE]

5. Recurs — Motive — Motivare a unei hotărâri care cuprinde o încălcare a dreptului Uniunii — Dispozitiv întemeiat pentru alte motive de drept — Respingere

6. Ajutoare acordate de state — Decizie a Comisiei de constatare a incompatibilității unei scheme de ajutoare cu piața comună — Obligația de motivare

[art. 88 alin. (2) CE]

7. Ajutoare acordate de state — Atingere adusă concurenței — Afectarea schimburilor comerciale dintre statele membre — Întinderea sarcinii probei care revine Comisiei

(art. 88 CE)

8. Recurs — Motive — Apreciere greșită a faptelor — Inadmisibilitate — Control exercitat de Curte cu privire la aprecierea elementelor de probă — Excludere, cu excepția cazurilor de denaturare

[art. 225 CE; Statutul Curții de Justiție, art. 51 primul paragraf; Regulamentul de procedură al Curții, art. 112 alin. (1) primul paragraf lit. (c)]

9. Ajutoare acordate de state — Interzicere — Derogări — Ajutoare care pot fi considerate compatibile cu piața comună — Ajutore care vizează dezvoltarea unor regiuni determinate

[art. 87 alineatul (3) litera (c) CE]

Summary

1. În cazul în care o acțiune este respinsă ca inadmisibilă, litigiul rezultat din aceasta, care era pendinte, încetează să mai existe, astfel încât situația de litispendență dispare. Situația este aceeași în cazul în care litigiul pendinte dispare ca urmare a faptului că reclamantul se desistează de acțiunea sa. Interesul de a evita ca justițiabilii să utilizeze această posibilitate contrar principiului economiei procedurale nu impune ca o situație de litispendență să persiste chiar și în raport cu o acțiune de care reclamantul s‑a desistat. Astfel, acest interes este suficient protejat prin obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, în conformitate cu articolul 69 alineatul (5) primul paragraf din Regulamentul de procedură al Curții sau cu articolul 87 alineatul (5) primul paragraf din Regulamentul de procedură al Tribunalului.

(a se vedea punctele 31 și 32)

2. În cadrul unei acțiuni în anulare, beneficiarii efectivi ai ajutoarelor individuale acordate în temeiul unei scheme de ajutoare a căror recuperare a fost dispusă de Comisie sunt vizați individual în sensul articolului 230 al patrulea paragraf CE.

Astfel, ordinul de recuperare privește deja în mod individual toți beneficiarii schemei respective, în măsura în care sunt expuși, din momentul adoptării deciziei în litigiu, riscului ca avantajele pe care le‑au primit să fie recuperate, iar astfel situația lor juridică este afectată. În consecință, acești beneficiari fac parte dintr‑un cerc restrâns, fără a fi necesară examinarea unor condiții suplimentare, referitoare la situații în care decizia Comisiei nu este însoțită de un ordin de recuperare. În plus, eventualitatea ca, ulterior, avantajele declarate ilegale să nu fie recuperate de la beneficiari nu exclude ca aceștia să fie considerați vizați individual.

(a se vedea punctele 53 și 56)

3. În cazul unui program de ajutoare, Comisia se poate limita să studieze caracteristicile programului în cauză pentru a aprecia în motivarea deciziei dacă, din cauza modalităților pe care le prevede programul, acesta asigură un avantaj considerabil beneficiarilor în raport cu concurenții lor și este de natură să profite în principal unor întreprinderi care participă la schimburile comerciale dintre statele membre. Astfel, Comisia, într‑o decizie referitoare la un asemenea program, nu trebuie să efectueze o analiză a ajutorului acordat în fiecare caz individual în temeiul unei astfel de scheme. Doar în etapa recuperării ajutoarelor este necesar să se verifice situația individuală a fiecărei întreprinderi în cauză.

Astfel, în cazul în care Comisia se pronunță în mod general și abstract cu privire la o schemă de ajutoare de stat și o declară incompatibilă cu piața comună și dispune recuperarea sumelor primite în temeiul acesteia, revine statului membru obligația de a verifica situația individuală a fiecărei întreprinderi vizate de o astfel de operație de recuperare.

(a se vedea punctele 63, 64 și 130)

4. Motivele care stau la baza unei măsuri de ajutor nu sunt suficiente pentru a exclude de la început calificarea drept „ajutor”, în sensul articolului 87 CE, a unei astfel de măsuri. Astfel, alineatul (1) al acestei dispoziții nu face distincție în funcție de cauzele sau de obiectivele intervențiilor statului, însă le definește în funcție de efecte.

Împrejurarea potrivit căreia un stat membru urmărește să apropie, prin măsuri unilaterale, condițiile de concurență care există într‑un anumit sector economic de cele din alte state membre nu poate înlătura caracterul de ajutor al acestor măsuri. Aceasta se aplică și în privința măsurilor destinate compensării unor eventuale dezavantaje ale întreprinderilor stabilite într‑o anumită regiune a unui stat membru. Astfel, chiar textul Tratatului CE, care, la articolul 87 alineatul (3) literele (a) și (c), califică drept ajutoare de stat care pot fi declarate compatibile cu piața comună „ajutoarele destinate să favorizeze dezvoltarea economică a regiunilor”, precum și „ajutoarele destinate să faciliteze dezvoltarea […] anumitor regiuni”, arată că avantajele cu aplicabilitate limitată la o parte din teritoriul statului membru supus reglementării privind ajutoarele pot constitui avantaje selective.

Rezultă din aceasta că obiectivul de compensare a dezavantajelor concurențiale ale întreprinderilor stabilite într‑o anumită regiune dintr‑un stat membru, urmărit de reducerile contribuțiilor sociale, nu poate înlătura caracterul de ajutor, în sensul articolului 87 alineatul (1) CE, al acestor avantaje.

(a se vedea punctele 94,-96 și 100)

5. Dacă motivarea unei hotărâri a Tribunalului relevă o încălcare a dreptului Uniunii, însă dispozitivul acesteia apare ca fiind întemeiat pentru alte motive de drept, recursul trebuie respins.

(a se vedea punctul 118)

6. O decizie a Comisiei de constatare a incompatibilității unei scheme de ajutoare cu piața comună, însoțită de un ordin de recuperare, trebuie să permită identificarea cu claritate a domeniului său de aplicare. Această decizie trebuie să includă în sine toate elementele esențiale pentru punerea sa în aplicare de către autoritățile naționale, excluzând astfel ipoteza stabilirii ulterioare a conținutului real al acestei decizii, prin intermediul unui schimb de scrisori între Comisie și autoritățile naționale. Astfel, verificarea pe care autoritățile naționale trebuie să o realizeze cu privire la situația individuală a fiecărui beneficiar vizat trebuie să fie delimitată suficient prin decizia Comisiei de constatare a incompatibilității unei scheme de ajutoare cu piața comună.

(a se vedea punctul 120)

7. Comisia nu este obligată să dovedească existența unei incidențe reale a ajutoarelor asupra schimburilor comerciale dintre statele membre și o denaturare efectivă a concurenței, ci numai să examineze dacă aceste ajutoare sunt susceptibile să afecteze schimburile amintite și să denatureze concurența.

În această privință, cuantumul redus al ajutorului sau faptul că cea mai mare parte a beneficiarilor își exercită activitatea la nivel local nu poate avea drept consecință imposibilitatea ca ajutoarele acordate în temeiul acestei scheme să afecteze schimburile dintre statele membre și să determine o denaturare a concurenței.

(a se vedea punctele 134 și 135)

8. În temeiul articolului 225 CE, al articolului 51 primul paragraf din Statutul Curții de Justiție și al articolului 112 alineatul (1) primul paragraf litera (c) din Regulamentul de procedură al Curții, atunci când invocă o denaturare a elementelor de probă de către Tribunal, reclamantul trebuie să indice în mod precis elementele care ar fi fost denaturate de această instanță și să demonstreze erorile de analiză care, în opinia sa, ar fi condus Tribunalul la această denaturare. O asemenea denaturare are loc atunci când, fără a recurge la noi elemente de probă, aprecierea elementelor de probă existente apare ca fiind vădit greșită.

(a se vedea punctele 152 și 153)

9. Pentru a motiva refuzul de a aplica derogarea prevăzută la articolul 87 alineatul (3) litera (c) CE, Comisia se poate întemeia în mod legal pe împrejurarea că în speță este vorba despre ajutoare pentru funcționarea întreprinderilor. Astfel, asemenea ajutoare care, în principiu, denaturează condițiile concurenței nu pot fi autorizate în conformitate cu Comunicarea Comisiei privind metoda de aplicare a articolului 87 alineatul (3) literele (a) și (c) CE în privința ajutoarelor regionale și cu Orientările privind ajutoarele de stat cu destinație regională decât în mod excepțional.

(a se vedea punctul 168)