Keywords
Summary

Keywords

1. Acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor – Procedură precontencioasă – Punere în întârziere – Determinarea obiectului litigiului – Aviz motivat – Formulare detaliată a obiecțiunilor

(art. 226 CE)

2. Acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor – Examinarea de către Curte a temeiniciei – Situație care trebuie luată în considerare – Situația la expirarea termenului stabilit în avizul motivat

(art. 226 al doilea paragraf CE)

3. Libera circulație a capitalurilor – Restricții – Legislație fiscală

(art. 56 CE; Acordul privind SEE, art. 40)

Summary

1. Deși, în cadrul unei proceduri precontencioase pentru constatarea neîndeplinirii obligațiilor, este necesar ca avizul motivat să cuprindă o expunere coerentă și detaliată a rațiunilor care au determinat Comisia să ajungă la convingerea că statul membru în cauză nu și‑a îndeplinit una dintre obligațiile care îi revin în temeiul tratatului, scrisoarea de punere în întârziere nu poate fi supusă unor cerințe de precizie atât de stricte precum cele pe care trebuie să le îndeplinească avizul motivat, întrucât aceasta nu poate reprezenta în mod necesar decât un prim rezumat succint al obiecțiilor. Nimic nu împiedică, așadar, Comisia să detalieze, în avizul motivat, obiecțiile pe care le‑a invocat deja în mod mai general în scrisoarea de punere în întârziere.

(a se vedea punctele 17 și 20)

2. Existența unei neîndepliniri a obligațiilor trebuie apreciată în funcție de situația din statul membru la sfârșitul termenului stabilit în avizul motivat. Astfel, o acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor care privește un regim temporar de regularizare fiscală care nu mai este în vigoare la data expirării termenului stabilit în avizul motivat, dar care continuă să producă efecte la această dată, care este data relevantă pentru aprecierea admisibilității acțiunii, nu este lipsită de obiect.

(a se vedea punctele 31, 33, 34 și 42)

3. Nu își îndeplinește obligațiile care îi revin în temeiul articolului 56 CE și al articolului 40 din Acordul privind Spațiul Economic European (SEE) un stat membru care prevede, în cadrul regimului excepțional de regularizare fiscală a elementelor patrimoniale care nu se află pe teritoriul național, un tratament fiscal preferențial pentru titlurile datoriei publice emise exclusiv de acest stat.

Deși obiectivele combaterii fraudei și a evaziunii fiscale pot justifica o restricție privind libera circulație a capitalurilor, în plus, trebuie ca această restricție să fie de natură să asigure realizarea acestora și să nu depășească ceea ce este necesar pentru atingerea lor.

Un regim care prevede un tratament diferențiat în ceea ce privește titlurile datoriei publice emise de statul membru respectiv în raport cu cele emise de alte state membre nu respectă aceste cerințe. În plus, o astfel de diferență a cotelor de regularizare nu poate fi justificată de urmărirea unui obiectiv de natură economică, și anume compensarea pierderii de venituri fiscale a statului membru în cauză. Un obiectiv de natură pur economică nu poate justifica o restricție privind o libertate fundamentală garantată de tratat.

(a se vedea punctele 60-62, 64, 65 și 70 și dispozitivul)