Keywords
Summary

Keywords

Agricultură — Politica agricolă comună — Finanțare prin FEGA — Procedură de închidere a conturilor

[Regulamentul nr. 1290/2005 al Consiliului, art. 32 alin. (5)]

Summary

Articolul 32 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1290/2005 privind finanțarea politicii agricole comune privește situațiile speciale în care statul membru nu a recuperat sumele datorate ca urmare a unor nereguli sau a neglijenței, fie în decurs de patru ani de la constatarea administrativă sau judiciară, fie în decurs de opt ani de la inițierea unei acțiuni la o instanță națională. Se prevede că, în astfel de situații, 50 % din consecințele financiare ale nerecuperării vor fi suportate de statul membru în cauză și 50 % de bugetul comunitar.

Pentru interpretarea unei dispoziții de drept comunitar, este necesar să se țină cont nu doar de termenii acesteia, ci, în egală măsură, de contextul său și de obiectivele urmărite de reglementarea din care face parte această dispoziție. În primul rând, expresia „consecințe financiare” are un conținut larg prin aceea că este de natură să înglobeze toate efectele de natură financiară legate de nerecuperarea sumelor plătite nelegal. Or, printre acestea se numără în mod necesar dobânzile care ar fi trebuit plătite în temeiul articolului 32 alineatul (1) din regulamentul menționat.

În al doilea rând, această interpretare literală este confirmată de articolul 34 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 1290/2005, potrivit căruia se consideră venituri transferate în sensul articolului 18 din Regulamentul nr. 1605/2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene sumele care, în conformitate cu articolele 31, 32 și 33 din acest regulament, trebuie să fie plătite la bugetul comunitar, inclusiv dobânzile aferente. Această interpretare este conformă și cu economia generală a procedurii de închidere a conturilor. Astfel, articolul 32 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1290/2005 trebuie interpretat în raport cu articolul 32 alineatul (1) din regulamentul menționat, care constituie cadrul general în materia restituirii către Comunitate a sumelor datorate ca urmare a unor nereguli sau a neglijenței în utilizarea fondurilor. În măsura în care alineatul (5) al acestui articol nu modifică principiul calculării dobânzilor, ci se limitează la împărțirea responsabilității financiare între statul membru și bugetul comunitar în cazul nerecuperării în termene rezonabile a sumelor datorate, rezultă în mod evident că consecințele financiare menționate la articolul 32 alineatul (5) din acest regulament cuprind în special sumele principale și dobânzile aferente acestora.

În al treilea rând, din preambulul Regulamentului nr. 1290/2005, în special din considerentele (25) și (26) ale acestuia, rezultă că sistemul coresponsabilității financiare instituit prin articolul 32 alineatul (5) din regulamentul menționat urmărește protejarea intereselor financiare ale bugetului comunitar, imputând statului membru în cauză o parte a sumelor datorate ca urmare a unor nereguli și care nu au fost recuperate într‑un termen rezonabil. Obligația de a recupera dobânzile ajunse la scadență între constatarea neregulii și recuperarea efectivă a sumelor în cauză are caracter compensatoriu în măsura în care dobânzile privesc prejudiciul suferit temporar de bugetul comunitar ca urmare a neperceperii unei creanțe contabilizate în favoarea sa.

În al patrulea rând, principiul potrivit căruia dobânzile sunt accesoriul sumei principale și urmează regimul contabil al acesteia are o valoare generală în cadrul reglementării referitoare la bugetul comunitar, astfel cum o dovedește articolul 86 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2342/2002 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului nr. 1605/2002, adoptat în temeiul articolului 71 alineatul (4) din acest din urmă regulament, care prevede că, fără să aducă atingere vreunei dispoziții speciale derivate din aplicarea reglementărilor sectoriale, orice creanță neplătită este purtătoare de dobândă.

(a se vedea punctele 36, 37, 39-41, 44 și 45)