EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 62008CJ0515

Sumarul hotărârii

Keywords
Summary

Keywords

1. Libera prestare a serviciilor – Restricții – Detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii

(art. 56 TFUE și 57 TFUE)

2. Libera prestare a serviciilor – Restricții – Detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii

(art. 56 TFUE și 57 TFUE)

Summary

1. Articolele 56 TFUE și 57 TFUE se opun unei reglementări a unui stat membru care prevede obligația unui angajator stabilit într‑un alt stat membru care detașează lucrători pe teritoriul primului stat de a trimite o declarație prealabilă de detașare în măsura în care începerea detașării preconizate este condiționată de notificarea către acest angajator a unui număr de înregistrare a declarației menționate, iar autoritățile naționale ale acestui prim stat dispun de un termen de cinci zile lucrătoare, începând de la primirea acesteia, pentru a efectua această notificare.

Astfel, în măsura în care o asemenea notificare trebuie să preceadă detașarea de către angajator a lucrătorilor săi și nu intervine decât după verificarea de către autoritățile naționale a conformității declarației prealabile de detașare, o astfel de procedură trebuie considerată ca având caracterul unei proceduri de autorizare administrativă care poate împiedica, în special din cauza termenului prevăzut pentru trimiterea acestei notificări, detașarea preconizată și, în consecință, exercitarea de către angajatorul lucrătorilor care trebuie detașați a unor activități de prestări de servicii, mai ales în situația în care prestarea care urmează a fi realizată necesită o anumită rapiditate de acțiune. Rezultă că cerința trimiterii unei declarații prealabile de detașare, precum și a notificării numărului de înregistrare a acesteia constituie o restricție privind libera prestare a serviciilor în sensul articolului 56 TFUE.

O astfel de restricție nu este justificată prin obiectivul care constă în protecția lucrătorilor. Desigur, trimiterea unei declarații prealabile de detașare pare un mijloc adecvat pentru a comunica autorităților naționale informațiile necesare. Cu toate acestea, o procedură de înregistrare și de notificare în virtutea căreia declarația menționată dobândește caracterul unei proceduri de autorizare administrativă depășește ceea ce este necesar pentru asigurarea protecției lucrătorilor detașați în condițiile în care o declarație prealabilă, în măsura în care permite să se controleze respectarea reglementării sociale și salariale a statului membru gazdă pe durata detașării, constituie un mijloc mai proporțional pentru atingerea acestui obiectiv decât o autorizare sau un control prealabil.

(a se vedea punctele 34, 36, 40, 52, 53 și 61 și dispozitivul)

2. Articolele 56 TFUE și 57 TFUE nu se opun unei reglementări a unui stat membru care prevede obligația unui angajator stabilit într‑un alt stat membru care detașează lucrători pe teritoriul primului stat de a ține la dispoziția autorităților naționale ale acestuia, pe durata detașării, o copie a documentelor echivalente documentelor sociale sau de muncă cerute de dreptul primului stat, precum și trimiterea acesteia autorităților menționate la încheierea acestei perioade.

Desigur, nu se poate exclude că aceste obligații determină cheltuieli, precum și sarcini administrative și economice suplimentare pentru întreprinderile stabilite într‑un alt stat membru, astfel încât aceste întreprinderi pot să nu se afle pe poziții de egalitate, din punctul de vedere al concurenței, cu întreprinderi care angajează persoane ce lucrează în mod obișnuit pe teritoriul național. Cu toate acestea, ținerea unei copii a documentelor echivalente menționate este adecvată pentru a permite autorităților să verifice respectarea, în privința lucrătorilor detașați, a condițiilor de muncă astfel cum sunt enumerate la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 96/71 privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii și, prin urmare, să asigure protecția acestora din urmă. Astfel de măsuri sunt, prin urmare, proporționale cu obiectivul care constă în protecția lucrătorilor.

(a se vedea punctele 42, 57, 60 și 61 și dispozitivul)

Top