Keywords
Summary

Keywords

Mediu – Controlul asupra riscului de accidente majore care implică substanțe periculoase –Directiva 96/82

[Directiva 96/82 a Consiliului, art. 11 alin. (1) lit. (c)]

Summary

Elaborarea planurilor de urgență externe prevăzute la articolul 11 alineatul (1) litera (c) din Directiva 96/82 privind controlul asupra riscului de accidente majore care implică substanțe periculoase se înscrie într‑un proces cu mai multe etape care cuprinde, într‑o primă etapă, elaborarea planurilor de urgență interne de către operatorii entităților unde există substanțe periculoase în cantități considerabile și transmiterea informațiilor necesare autorităților competente, în a doua etapă, elaborarea de către aceste autorități a planurilor de urgență externe menționate și, în a treia etapă, evaluarea și, unde este necesar, revizuirea și actualizarea planurilor de urgență interne și externe de operatorii și, respectiv, de autoritățile în cauză.

Desigur, articolul 11 alineatele (1) și (4) din directiva menționată prevede un termen numai în ceea ce privește prima și a treia etapă. Cu toate acestea, absența, din această dispoziție, a unui termen expres în ceea ce privește elaborarea planurilor de urgență externe nu presupune, în sine, că statele membre nu sunt supuse niciunui termen pentru a se conforma obligației de a elabora aceste planuri.

Din interdependența dintre planurile de urgență interne și externe a căror coordonare asigură eficiența mecanismului prevăzut la articolul 11 din directivă rezultă că autoritățile competente au obligația de a elabora planurile de urgență externe într‑un termen care, pe de o parte, nu prezintă riscul de a aduce atingere efectului util al dispozițiilor articolului menționat, însă care, pe de altă parte, ia în considerare timpul necesar finalizării planurilor respective, așadar, într‑un termen rezonabil care începe să curgă de la transmiterea informațiilor necesare de către operatori.

Pe de altă parte, deși este adevărat că, potrivit articolului 11 alineatul (1) din directiva menționată, obligația de a elabora planuri de urgență externe este legată de obligația operatorilor entităților vizate de a comunica autorităților competente informațiile necesare pentru a le da posibilitatea să elaboreze aceste planuri, nu este mai puțin adevărat că aceeași dispoziție impune statelor membre obligația de a asigura ca operatorii respectivi să furnizeze informațiile necesare în termenele prevăzute. În aceste condiții, împrejurarea că autoritățile competente nu au la dispoziție informațiile necesare în termenele respective nu poate justifica lipsa unor planuri de urgență externe.

(a se vedea punctele 13, 14, 17, 21 și 25)