EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 62008CJ0334

Sumarul hotărârii

Keywords
Summary

Keywords

1. Resurse proprii ale Comunităților Europene – Constatarea și punerea la dispoziție de către statele membre

[Regulamentul nr. 1150/2000 al Consiliului, art. 17 alin. (1) și (2); Decizia 2000/597 a Consiliului, art. 2 alin. (1) lit. (a) și (b) și art. 8 alin. (1)]

2. Resurse proprii ale Comunităților Europene – Constatarea și punerea la dispoziție de către statele membre

[Regulamentul nr. 1150/2000 al Consiliului, art. 17 alin. (2)]

3. Resurse proprii ale Comunităților Europene – Constatarea și punerea la dispoziție de către statele membre

[Regulamentul nr. 1150/2000 al Consiliului, art. 17 alin. (2); Decizia 2000/597 a Consiliului, art. 2 și 8]

4. Resurse proprii ale Comunităților Europene – Constatarea și punerea la dispoziție de către statele membre

[Regulamentul nr. 1150/2000 al Consiliului, art. 6 alin. (3) lit. (a) și (b) și art. 17 alin. (2)]

Summary

1. Resursele proprii ale Uniunii prevăzute la articolul 2 alineatul (1) literele (a) și (b) din Decizia 2000/597 privind sistemul de resurse proprii al Comunităților Europene sunt, potrivit articolului 8 alineatul (1) din decizia menționată, încasate de statele membre, iar acestea au obligația de a pune aceste resurse la dispoziția Comisiei. În temeiul articolului 17 alineatele (1) și (2) din Regulamentul nr. 1150/2000 privind punerea în aplicare a Deciziei 94/728 referitoare la sistemul resurselor proprii ale Comunităților, statele membre sunt obligate să ia toate măsurile necesare pentru ca sumele corespunzătoare drepturilor constatate în conformitate cu articolul 2 din același regulament să fie puse la dispoziția Comisiei. Statele membre nu sunt scutite de această obligație decât dacă recuperarea nu a putut fi efectuată din motive de forță majoră sau atunci când se dovedește că, în mod definitiv, este imposibil să se efectueze recuperarea din motive care nu le pot fi imputate.

În această privință, în principiu, comportamentul oricărui organ al unui stat poate fi atribuit acestuia din urmă. Un organ include orice persoană sau entitate care are acest statut potrivit dreptului intern al statului în cauză. Împrejurarea că, prin comportamentul său, o asemenea persoană sau entitate, abilitată cu exercitarea prerogativelor de putere publică și care acționează în această calitate, încalcă legea, își depășește competențele sau încalcă instrucțiunile superiorilor săi ierarhici nu este de natură să infirme această concluzie.

(a se vedea punctele 34, 35 și 39)

2. Noțiunea de forță majoră prevăzută la articolul 17 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1150/2000 privind punerea în aplicare a Deciziei 94/728 referitoare la sistemul resurselor proprii ale Comunităților trebuie să fie înțeleasă în sensul de împrejurări străine celui care o invocă, neobișnuite și imprevizibile, ale căror consecințe nu ar fi putut să fie evitate, în pofida diligenței manifestate. Unul dintre elementele constitutive ale noțiunii de forță majoră este apariția unui eveniment străin persoanei care intenționează să o invoce, cu alte cuvinte, producerea unui fapt care are loc în afara sferei de intervenție a acestei persoane.

Comportamentul funcționarilor vamali care, în exercițiul funcțiunii, eliberează aprobări nelegale nu poate fi considerat străin administrației de care aceștia aparțin. În plus, nu s‑a dovedit că urmările comportamentului menționat, imputabil statului membru, nu ar fi putut fi evitate, în pofida diligenței de care acesta a dat dovadă. În consecință, acest stat membru nu este îndreptățit să invoce forța majoră pentru a fi scutit de obligația de punere la dispoziția Comisiei a resurselor proprii ale Uniunii.

(a se vedea punctele 42, 46, 47 și 49)

3. Deși o eroare săvârșită de autoritățile vamale ale unui stat membru are drept efect faptul că resursele proprii ale Uniunii nu au fost recuperate, o asemenea eroare nu poate afecta obligația statului membru respectiv de a plăti drepturile care au fost constatate, precum și dobânzile de întârziere.

În aceste condiții, un stat membru care nu constată dreptul Uniunii cu privire la resursele proprii și nu pune la dispoziția Comisiei valoarea corespunzătoare a acestora, fără ca vreuna dintre condițiile prevăzute la articolul 17 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1150/2000 privind punerea în aplicare a Deciziei 94/728 referitoare la sistemul resurselor proprii ale Comunităților să fie întrunită, nu își îndeplinește obligațiile care îi revin în temeiul dreptului Uniunii și în special în temeiul articolelor 2 și 8 din Decizia 2000/597 privind sistemul de resurse proprii al Comunităților Europene.

(a se vedea punctele 50 și 51)

4. Posibilitatea statelor membre de a fi scutite de obligația de a pune la dispoziția Comisiei sumele corespunzătoare drepturilor constatate impune nu numai respectarea condițiilor prevăzute la articolul 17 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1150/2000 privind punerea în aplicare a Deciziei 94/728 referitoare la sistemul resurselor proprii ale Comunităților, modificat, ci și condiția ca drepturile menționate să fi fost înregistrate corespunzător în evidența contabilă B.

Astfel, articolul 6 alineatul (1) din regulamentul menționat prevede că statele membre trebuie să țină o contabilitate a resurselor proprii prin trezoreria fiecărui stat membru sau a organismului desemnat de acestea. În temeiul alineatului (3) literele (a) și (b) al aceluiași articol, statele membre sunt obligate să înregistreze în evidența contabilă A drepturile constatate conform articolului 2 din acest regulament cel târziu în prima zi lucrătoare după data de 19 din luna a doua următoare celei în care a fost constatat dreptul respectiv, fără a aduce atingere posibilității de a înregistra în evidența contabilă B, în același termen, drepturile constatate care „nu au fost recuperate încă” și pentru care „nu s‑a furnizat nicio cauțiune”, precum și drepturile constatate și „acoperite de garanții[, care] fac obiectul contestărilor și sunt susceptibile de a suporta variații în urma diferendelor apărute”.

Înregistrarea resurselor proprii în evidența contabilă B reflectă astfel o situație excepțională, caracterizată prin faptul că permite statelor membre ori să nu pună la dispoziția Comisiei aceste drepturi de la data constatării acestora, întrucât nu au fost recuperate, în temeiul articolului 6 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul nr. 1150/2000, ori să fie scutite să procedeze astfel dacă drepturile respective se dovedesc nerecuperabile din cauza unor motive de forță majoră sau din alte motive care nu le pot fi imputate, în temeiul articolului 17 alineatul (2) din acest regulament.

În aceste condiții, pentru a putea beneficia de o asemenea situație excepțională, este necesar ca înregistrarea drepturilor constatate în evidența contabilă B să fi fost efectuată de statele membre cu respectarea dreptului Uniunii.

(a se vedea punctele 65, 66, 68 și 69)

Top