Cauza C-172/08

Pontina Ambiente Srl

împotriva

Regione Lazio

(cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Commissione tributaria provinciale di Roma)

„Mediu — Directiva 1999/31/CE — Articolul 10 — Taxă specială pentru depozitarea deșeurilor solide — Supunerea operatorului unui depozit la plata acestei taxe — Costuri de exploatare a unui depozit — Directiva 2000/35/CE — Dobânzi de întârziere”

Concluziile avocatului general E. Sharpston prezentate la 17 septembrie 2009   I ‐ 1177

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 25 februarie 2010   I ‐ 1196

Sumarul hotărârii

1. Mediu – Deșeuri – Depozite de deșeuri – Directiva 1999/31 – Principiul „poluatorul plătește”

   (Directiva 1999/31 a Consiliului, art. 10)

2. Apropierea legislațiilor – Combaterea întârzierii efectuării plăților în cazul tranzacțiilor comerciale – Directiva 2000/35 – Domeniu de aplicare

   (Directiva 2000/35 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 1, art. 2 pct. 1 și art. 3)

1.  Articolul 10 din Directiva 1999/31 privind depozitele de deșeuri, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul nr. 1882/2003, trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări naționale care supune operatorul unui depozit de deșeuri la plata unei taxe ce trebuie să îi fie rambursată de colectivitatea locală care a depozitat deșeurile și ce prevede sancțiuni pecuniare pentru acesta în cazul plății cu întârziere a acestei taxe, cu condiția totuși ca această reglementare să fie însoțită de măsuri prin care se garantează că rambursarea taxei menționate are loc efectiv și în termen scurt și că toate costurile legate de recuperare și în special costurile care rezultă din întârzierea la plata sumelor datorate operatorului în acest temei de colectivitatea locală menționată, inclusiv sancțiunile pecuniare aplicate eventual acestuia și având drept cauză această întârziere, se repercutează în prețul care trebuie plătit de această colectivitate operatorului menționat. Este de competența instanței naționale să verifice dacă sunt îndeplinite aceste condiții.

   Astfel, a da naștere, în sarcina operatorului, unor astfel de cheltuieli ar conduce la imputarea, în sarcina operatorului menționat, a costurilor legate de eliminarea unor deșeuri pe care nu le-a generat, ci cărora le asigură pur și simplu eliminarea în cadrul activităților sale de prestator de servicii.

   (a se vedea punctele 38 și 41 și dispozitiv 1)

2.  Articolul 1, articolul 2 punctul 1 și articolul 3 din Directiva 2000/35 privind combaterea întârzierii efectuării plăților în cazul tranzacțiilor comerciale trebuie interpretate în sensul că sumele datorate operatorului unui depozit de deșeuri de către o colectivitate locală care a depozitat deșeuri, sume precum cele datorate în temeiul rambursării unei taxe, intră în domeniul de aplicare al directivei menționate, iar statele membre trebuie să se asigure, prin urmare, potrivit articolului 3 din directivă, că acest operator poate solicita dobânzi în caz de întârziere la plata sumelor menționate imputabilă acestei colectivități locale.

   (a se vedea punctul 48 și dispozitiv 2)